Copilul care ne privește din adâncul timpului

Nu toate poveștile de pe timbre sunt despre regi, clădiri monumentale sau descoperiri spectaculoase din marmură. Unele sunt mai tăcute, mai intime, dar cu o forță emoțională care depășește cu mult dimensiunile mici ale hârtiei filatelice. O astfel de poveste vine din inima Portugaliei, din Valea Lapedo, și prinde viață în emisiunea EUROPA 2025, prin imaginea unui copil care a trăit acum aproape 30.000 de ani.
Era decembrie 1998 când echipa condusă de arheologul João Zilhão făcea o descoperire ce avea să schimbe percepția noastră asupra începuturilor umanității în vestul Europei. În adăpostul de la fosta presă de ulei din Valea Lapedo, Leiria, a fost găsit mormântul unui copil de aproximativ patru ani, aparținând culturii Gravettiene din Paleoliticul Superior.
Dar nu doar vechimea – estimată recent între 27.800 și 28.600 de ani – impresionează. Ci modul în care acest copil a fost înmormântat: cu grijă, cu gesturi simbolice, într-un context care sugerează o legătură profundă între viață, moarte și comunitate. Poziționarea trupului, urmele de ocru, obiectele care îl însoțeau – toate vorbesc despre o umanitate timpurie care își iubea și își onora morții.
În 2025, Portugalia a ales să transforme această descoperire într-un simbol național, reprezentat filatelic în cadrul temei europene „Descoperiri arheologice”. Timbrul dedicat Copilului din Lapedo nu este doar o piesă de colecție – este o punte între epoci, un mod delicat de a ne aminti că fiecare ființă umană, oricât de veche ar fi, are o poveste.
Imaginea, subtilă și încărcată de sens, sugerează liniștea adăpostului din vale, fragilitatea copilăriei și eternitatea memoriei. Este un timbru care nu strigă, dar care rămâne – asemenea unei șoapte arheologice care a traversat mileniile.
Clasificat drept Tezaur Național în 2021 și păstrat în prezent în Muzeul Național de Arheologie, mormântul copilului este mai mult decât o relicvă. Este o întrebare adresată tăcut celor care trăiesc astăzi: Ce înseamnă umanitatea? Răspunsul poate fi găsit în acel gest de protejare, de înmormântare cu sens, pe care vânătorii-culegători l-au făcut într-o vale acoperită de păduri.
Pentru colecționarul filatelic, acest timbru e o amintire că uneori, cele mai valoroase povești nu se scriu cu cerneală, ci cu grijă, tăcere și respect – și că filatelia poate fi, la rândul ei, o formă de arheologie afectivă.

Soarele, Oceanul și timbrul care le unește – o poveste de la capătul Europei

Există locuri în care pământul vorbește. Nu cu cuvinte, ci cu pietre așezate în tăcere de mii de ani, cu ruine ce poartă ecoul unor rugăciuni uitate, cu altare care, chiar dacă au fost îngropate de timp, nu și-au pierdut nici sensul, nici sacralitatea. Un astfel de loc este Alto da Vigia, în Sintra, pe coasta atlantică a Portugaliei, unde trecutul se întâlnește cu prezentul pe un timbru din emisiunea EUROPA 2025.
Pe un promontoriu bătut de vânturi, chiar la nord de Cabo da Roca – cel mai vestic punct al Europei continentale – romanii au ridicat, în secolul I d.Hr., un templu închinat Soarelui, Lunii și Oceanului necunoscut (ignotus oceanus). Nu era un simplu loc de rugăciune, ci un spațiu de reflecție cosmică, în care omul antichității căuta să înțeleagă universul prin forțele lui fundamentale.
Sute de ani mai târziu, în secolul al XI-lea, același promontoriu avea să găzduiască un ribat musulman – un complex religios și militar, martor al unei noi epoci, dar construit cu respect peste urmele celei vechi. Aici, spiritualitatea nu s-a stins niciodată, ci s-a metamorfozat, reflectând transformările culturale și religioase ale Europei de la marginea lumii cunoscute.
În 2025, acest loc încărcat de simboluri a fost adus în prim-planul filateliei europene. Un fragment de altar roman, păstrat astăzi în Muzeul Arheologic din São Miguel de Odrinhas (Sintra), a fost ales să ilustreze una dintre mărcile poștale din emisiunea portugheză EUROPA – Descoperiri arheologice.
Timbrul nu este doar o imagine frumoasă, ci o invitație la călătorie. Prin el, pătrundem în lumea romană, simțim fiorul exploratorilor care priveau cu uimire spre imensitatea Atlanticului și descoperim cum portughezii Renașterii, precum Francisco d’Holanda, au redescoperit și reevaluat acest altar ca simbol al legăturii dintre om și cosmos.
Pentru colecționarul pasionat, acest timbru este mai mult decât o piesă într-un clasor. Este o fereastră către o lume în care granițele religioase și culturale nu despărțeau, ci se suprapuneau, se completau. Reprezintă redescoperirea valorilor clasice într-o epocă modernă, și recunoașterea unui loc unde istoria nu a fost uitată, ci redescoperită strat cu strat, ca într-o corespondență filatelică trimisă peste secole.
Într-o epocă în care ne dorim să fim conectați cu trecutul, timbrul cu altarul de la Alto da Vigia ne oferă un fir de legătură discret, dar trainic. Este un mic fragment de piatră imprimat pe hârtie, dar care spune o poveste cât un continent.

Bijuteria neogotică din inima Lisabonei

În centrul istoric al Lisabonei, orașul celor șapte coline, se află un simbol aparte care îmbină funcționalitatea cu estetica de inspirație neogotică: Elevador de Santa Justa. Cunoscut și sub numele de Elevador do Carmo, acest lift spectaculos reprezintă nu doar un mijloc de transport urban, ci și o atracție turistică emblematică a capitalei portugheze.
Construit la începutul secolului al XX-lea, ascensorul public a fost inaugurat în anul 1902. Scopul său era de a facilita legătura între cartierele Baixa și Largo do Carmo, aflate la înălțimi diferite. Până la apariția liftului, accesul între cele două zone se făcea cu dificultate, prin străduțe abrupte sau scări întortocheate.

Cu o înălțime de 45 de metri, liftul urcă pasagerii din agitatul cartier comercial Baixa până în liniștitul Largo do Carmo, oferind în același timp o panoramă spectaculoasă asupra orașului, râului Tejo și ruinelor mănăstirii Convento do Carmo.

Ascensorul a fost proiectat de Raoul Mesnier du Ponsard, un inginer născut în Portugalia, de origine franceză, considerat de mulți a fi un discipol al celebrului Gustave Eiffel. Stilul metalic și detaliile neogotice ale liftului amintesc într-adevăr de Turnul Eiffel, iar structura sa din fier forjat decorat cu motive florale și arcuri dantelate transformă funcționalul într-o operă de artă.
Inițial acționat cu abur, liftul a fost electrificat în 1907, devenind unul dintre primele mijloace de transport urban de acest tip din Lisabona.

Astăzi, Elevador de Santa Justa este mai mult decât un simplu mijloc de transport – este o experiență în sine. Vizitatorii pot admira orașul de pe terasa superioară a liftului, unde o platformă panoramică oferă priveliști de neegalat asupra cartierului Baixa, castelului São Jorge, râului Tejo și acoperișurilor roșii ale Lisabonei.

Chiar dacă în sezonul turistic cozile pot fi lungi, așteptarea merită din plin. Pentru localnici, liftul este parte a patrimoniului și a identității orașului. Din 2002, Elevador de Santa Justa a fost declarat Monument Național al Portugaliei, consolidându-și astfel statutul de simbol urban și istoric.
Capacitatea liftului este de aproximativ 20 de persoane pe cabină.
Structura este complet realizată din fier forjat, cu detalii artizanale lucrate manual.
Terasa superioară poate fi accesată și separat, fără a urca cu liftul propriu-zis, printr-o scară în spirală.
Prin urmare, Elevador de Santa Justa nu este doar un punct de legătură între două coline ale Lisabonei, ci o călătorie în timp, o întâlnire între inovația tehnologică a secolului XX și farmecul arhitecturii istorice. Dacă vizitezi Lisabona, nu rata ocazia de a urca cu acest lift magic – o experiență care te va ridica, la propriu și la figurat, spre frumusețea atemporală a orașului.

Stăpânul inelelor pe mărcile poștale

Correios de Portugal, institutul responsabil cu realizarea, tipărirea și punerea în circulație a timbrelor în cea mai vestică țară din Europa continentală situată în Peninsula Iberică, a emis, în decursul anului trecut, un set de patru timbre și o coliță care înfățișează personaje și scene din trilogia epică „Stăpânul inelelor”. Timbrele, lansate pe 2 septembrie 2022, îi prezintă pe Sauron, Stăpânul Inelelor titular, (0,57 EUR); Gollum, un Hobbit corupt de Inelul Unic (0,95 EUR); Frodo Baggins, un hobbit încredințat să distrugă maleficul One Ring (1,00 €); și Aragorn, moștenitorul tronului Gondorului (1,05 €). Inelul unic conectează cele patru timbre atunci când sunt așezate împreună. Colița, cu valoarea nominală de 4,00 EUR, care arată Inelul Unic și scene din filme completează setul. Machetate de Carla Caraça Ramos, timbrele (30,6 x 40 mm) au fost emise într-un tiraj de 75.000 exemplare, paginate în coli de 50 de mărci poștale. Colița (125 x 95 mm), al cărui timbru are diagonala de 38 mm, a fost tipărită într-un tiraj de 25.000 exemplare.

Importanța vaccinării

Vaccinarea este o modalitate sigură și eficientă de a proteja copiii și adulții de bolile grave și de complicațiile acestora, evitând suferința umană și reducând povara asupra sistemelor de sănătate.
Portugalia este țara europeană cu un exemplu de bune practici la nivel internaţional, graţie Programului Național de Imunizare introdus în 1965. De la început, acesta s-a bazat pe câteva principii imperative: destinat tuturor oamenilor; gratuit pentru cetățeni; gestionat la nivel național, dar descentralizat și accesibil în întreaga rețea locală de asistență a serviciilor de sănătate.
Pe 7 octombrie 2022 au fost emise patru timbre (40 x 30,6 mm), cu imagini din diferite sectoare medicale. Acestea subliniază importanța vaccinării având grijă de toată lumea (0,57 euro), de noi (0,74), de sănătate (0,95) și, nu în ultimul rând, de viitor (1,00).
Emisiunea are un tiraj de 75.000 de exemplare, iar timbrele au o dantelură sincopată de 12¼ x 12 unități. Emisiunea este însoțită de un FDC și de un carton filatelic (broșură) în care se subliniază imporanța vaccinării în succesul sănătății publice.

Două decenii de existență a monedei comune europene

Lansat la 1 ianuarie 1999, euro a intrat în circulație doi ani mai târziu, înlocuind bancnotele și monedele naționale din douăsprezece state membre ale Uniunii Europene. Acest pas „a reprezentat o piatră de hotar semnificativă” și a simplificat viața de zi cu zi a publicului. A facilitat libera circulație a persoanelor, bunurilor și serviciilor. A consolidat comerțul și integrarea economică. Reprezintă unul dintre elementele cheie ale convergenței interne. Este cel mai tangibil și mai identificabil aspect al participării cetățenilor la construcția UE. Ea constituie un element de unitate. Acum servește drept monedă pentru nouăsprezece țări, care vor crește la douăzeci în ajunul Anului Nou, odată cu aderarea Croației.
Acestea sunt câteva dintre conceptele exprimate de guvernatorul Băncii Portugaliei, Mário Centeno, prezent la Lisabona la lansarea oficială a acestei emisiuni filatelice. Disponibil din 15 septembrie 2022, seria este alcătuită din două timbre (30,75 x 40 mm) se-tenant montate în coli care conțin cinci seturi (tiraj 75.000 de mărci poștale în 7.500 de coli). Având valorile nominale de 0,57 și 0,95 euro, imaginea lor prezintă aversul și reversul schimbării monedelor de 1,00 euro din 2002 la cea de 5,00 euro în 2022, monedă realizată special pentru cea de-a douăzecea aniversare. Emisiunea este completată de o coliță dantelată (125 x 95 mm) cu valaorea nominală de 4,00 euro (tiraj 25.000 exemplare). Machetele sunt realizate de Unidesign și Hélder Soares.

Orașe antice ale Mediteranei

Cele două mărci poștale ale Portugaliei, puse în circulație pe data de 11 iulie 2022, dedicate competiției Euromed dezvăluie patru descoperiri arheologice. La fel ca și Croația și Slovenia (dar nu și Franța), Portugalia a preferat să se concentreze pe tema orașelor antice mediteraneene în loc de arheologia submarină.
Timbrele, având dimensiunile de 30,6 x 80 mm, au valorile nominale de 0,74 și 1,05 euro, au fost machetate de Luís Taklim.
Prima marcă prezintă, în partea de sus, un vas din ceramică smălțuită din secolul al XII-lea, provenită din așezarea Mārtulah (acum Mértola). În partea de jos a timbrului este reprodusă piatra funerară a lui Abóbada, Almodôvar, cu inscripția care înconjoară reprezentarea unui bărbat, îmbrăcat în stilul luptătorilor iberici, care datează din epoca fierului.
Cea de a doua marcă poștală înfățișează în partea superioară un vas în stil mansardă, cu figuri roșii care evocă un sacrificiu competitiv făcut de tinerii Efebi. Experții o datează între 400-375 î.Hr. și a fost găsit în necropola Olival do Senhor dos Mártires, lângă Alcácer do Sal. În partea inferioară a timbrului este reprodusă „vazei din Tavira”. Decorația sa plastică (include paisprezece elemente, dintre care douăsprezece au supraviețuit) pare să facă aluzie la o răpire nupțială, unde sunt înfățișați războinici, muzicieni și diverse animale, inclusiv porumbei pe un turn. Vasul se pare că a fost produs la sfârşitul secolului al XI-lea sau la începutul secolului al XII-lea.
Emisiunea este însoțită de un FDC și de un carton filatelic.

380 de ani de când Portugalia își câștigă independența față de Spania iar João IV devine rege

Ioan al IV-lea (18 martie 1603 – 6 noiembrie 1656) a fost rege al Portugaliei din 1 decembrie 1640 până la moartea sa. A fost nepotul Ecaterinei, Ducesă de Bragança care în 1580 a pretins coroana portugheză și a declanșat lupta pentru tronul Portugaliei. Ioan a fost supranumit Ioan Restauratorul (João o Restaurador). În ajunul morții sale în 1656, Imperiul portughez a atins apogeul acoperind aproape 3 miliarde de acri.