Zeppelinii – mândria bucătăriei lituaniene

Zeppelinii (în lituaniană: cepelinai) sunt fără îndoială unul dintre cele mai emblematice și iubite preparate ale bucătăriei tradiționale lituaniene. Cu un aspect inconfundabil și un gust bogat, acest fel de mâncare reprezintă o adevărată expresie a identității gastronomice a Lituaniei.
Zeppelinii și-au făcut apariția în Lituania în urmă cu mai bine de o sută de ani. Se crede că în regiunea Samogitia preparatul a fost influențat de bucătăria germană din fosta Lituanie Mică, în timp ce în alte părți ale țării a fost introdus prin intermediul evreilor lituanieni, care aveau legături culturale și gastronomice strânse cu comunitățile evreiești din nordul Germaniei.
Numele de „zeppelini” provine de la forma lor ovală și alungită, care amintește de dirijabilele Zeppelin proiectate de generalul german Ferdinand von Zeppelin – un omagiu culinar cu tentă istorică și umoristică.
Zeppelinii sunt găluște mari, din cartofi, umplute în mod tradițional cu carne tocată (de obicei de porc), dar pot fi găsiți și în variante vegetariene, cu brânză de vaci sau ciuperci. Există două tipuri principale de aluat: din cartofi cruzi rași, stors bine pentru a elimina excesul de lichid, și dintr-un amestec de cartofi fierți și cruzi, pentru o textură mai fină și mai elastică.
După modelarea și umplerea găluștelor, acestea sunt fierte în apă și servite fierbinți, în mod tradițional cu smântână și un sos de slănină prăjită cu ceapă – o combinație care adaugă un gust savuros și o textură crocantă preparatului.
Zeppelinii nu sunt doar un simplu fel de mâncare – ei sunt un simbol cultural. Fiecare familie lituaniană are propria rețetă, iar prepararea lor este adesea un ritual care aduce împreună mai multe generații. Sunt des întâlniți la mesele festive, dar și în restaurantele tradiționale, fiind considerați un „must-try” pentru orice vizitator.
În plus, Lituania celebrează chiar și Ziua Națională a Zeppelinilor, un eveniment culinar care subliniază importanța acestui preparat în cultura locală.
Așadar, zeppelinii sunt mai mult decât o mâncare tradițională – sunt o punte între trecut și prezent, între influențele culturale și specificul local, între simplitate și rafinament rustic. Dacă ai ocazia să vizitezi Lituania, nu rata șansa de a gusta zeppelinii autentici – vei înțelege imediat de ce sunt atât de apreciați!

Cei trei Mari Duci ai Lituaniei

Vytenis, Kęstutis și Algirdas au fost trei Mari Duci ai Lituaniei în timpul secolului al XIV-lea. Aceștia au jucat un rol important în istoria Lituaniei și sunt încă considerați figuri istorice importante în țară.
Vytenis a fost Mare Duce al Lituaniei între 1295 și 1316. El a continuat politica de expansiune a teritoriilor lituaniene începută de predecesorul său, Traidenis. El a extins teritoriul Lituaniei la sud, până la râul Neman și la est până la râul Dnieper. El a murit în 1316, în timpul unui conflict militar cu Ordinul Teutonic.
Kęstutis a fost fratele mai mare al lui Vytenis și a devenit Mare Duce al Lituaniei în 1381, după moartea fratelui său mai mic, Algirdas. Kęstutis a luptat pentru independența Lituaniei și a reușit să se împotrivească atât Ordinului Teutonic, cât și Regatului Poloniei. El a extins teritoriul Lituaniei prin cucerirea regiunii Galicia și Volinia. Kęstutis a fost în cele din urmă capturat de fiul său mai mic, Vitautas, și a murit în închisoare în 1382.
Algirdas a fost Mare Duce al Lituaniei din 1345 până în 1377 și apoi din nou din 1381 până la moartea sa în 1377. El a extins teritoriul Lituaniei la est, ajungând până la Marea Neagră și la Don. Algirdas este cunoscut și pentru faptul că a condus o armată de 40.000 de oameni în bătălia de la Kulikovo împotriva mongolilor în 1380.
În prezent, Vytenis, Kęstutis și Algirdas sunt adesea reprezentați în artă și cultură, inclusiv pe timbre poștale, pentru a comemora moștenirea lor istorică și importanța lor pentru Lituania.

Eglė Regina Șerpilor

Emisiunea EUROPA de anul trecut a avut o temă foarte dragă mie. Cu toate acestea nu cred să fi menționat ceva despre timbrele emise de Lituania cu această ocazie, chiar dacă am încercat să prezint cât de multe emisiuni dintre țările participante la acest program filatelic. Memoria mi-a fost încercată de primirea unei frumoase vederi (cu reproducerea minunatei lucrări „Fetiță colorând lumea” al artistului plastic Vilijus Vaišvila) din partea Ingăi (mulțumesc încă odată) francată cu una dintre cele două timbre ale emisiunii puse în circulație la data de 29 aprilie 2022, într-un tiraj de 40.00 de serii. Marca poștală, machetată de Greta Gruzdaitytė, cu valoarea nominală de 95 de eurocenți, o înfățișează pe Eglė - Regina Șerpilor. 
Basmul popular lituanian, cu titlul omonim (în orgiginal: Eglė žalčių karalienė), a fost publicat pentru prima dată de M. Jasewicz în 1837 și este unul dintre cele mai cunoscute basme lituaniene cu multe referiri la mitologia baltică.
Acțiunea poveștii începe într-o zi călduroasă de vară când Eglė, fiica cea mică a unui fermier local, a mers să facă baie în mare împreună cu cele două surori ale sale. După aceea, întorcându-se pe mal să se îmbrace, a găsit un șarpe în haine. Spre surprinderea ei, șarpele i-a vorbit cu o voce de bărbat și i-a cerut să-i promită că îi va deveni soție pentru a-i înapoia hainele. Dorind să se îmbrace cât mai repede și fără să se gândească la posibilele consecințe viitoare, Eglė a fost de acord cu propunerea șarpelui.
Trei zile mai târziu, un număr mare de șerpi care trăgeau o căruță au apărut la ferma părinților fetei pentru a revendica mireasa. Familia ei a încercat să păcălească șerpii dându-le unul dintre animalele lor de fermă, dar de fiecare dată un cuc i-a avertizat pe șerpi despre înșelăciune. În cele din urmă, cu înțelepciune, șerpii au reușit să o ducă cu ei pe Eglė la stăpânul lor.
La malul mării au fost întâmpinați de Žilvinas, un tânăr frumos care era de fapt Regele Șarpe. Acesta a dus-o pe Eglė pe o insulă din apropiere și de acolo au mers împreună la palatul său de sub mare, unde s-au căsătorit. Eglė și Žilvinas au trăit fericiți împreună și au avut trei fii, Ažuolas, Uosis și Beržas, precum și o fiică, Drebulė, care era mezina familiei.
Într-o zi, copiii au început să întrebe despre fosta casă a mamei lor. Lui Eglė i-a fost dor de casă și i-a cerut lui Žilvinas să-i permită ei și copiilor să viziteze ferma părinților ei. Žilvinas s-a împotrivit și a pus o serie de condiții pe care el credea că sunt imposibile - să toarne o cantitate de mătase care nu se diminuează, să uzeze o pereche de pantofi de fier și să coacă o plăcintă fără ustensile de bucătărie. Cu toate acestea, Eglė, cu ajutorul unei vrăjitoare locale, a reușit să  îndeplinească sarcinile și Žilvinas a trebuit să le permită lui Eglė și copiilor să plece.
Reuniunea cu familia a fost un eveniment atât de fericit încât familia lui Eglė nu a mai vrut să-i lase să se întoarcă la mare și a decis să-l omoare pe Žilvinas. Dar mai întâi trebuiau să știe cum să-l facă pe Žilvinas să apară de pe mare. Au cerut copiilor să dezvăluie secretul familiei. Simțind pericolul, fiii au refuzat să se supună, dar fiica cea mică Drebulė s-a speriat și a dezvăluit secretul tatălui ei.
Cei doisprezece frați ai lui Eglė s-au repezit la malul mării, iar Žilvinas, care a apărut sub formă de șarpe, a fost ucis cu coasa.
Neștiind soarta soțului ei și punând capăt șederii ei cu părinții, frații și surorile ei, Eglė s-a întors pe malul mării și l-a chemat pe Žilvinas. În replică a apărut doar o spumă sângeroasă.
În durerea ei, după ce și-a dat seama că Žilvinas era moart, Eglė și-a transformat familia în copaci: pe feciori într-un stejar, un frasin și un mesteacăn, iar pe fiica ei într-un aspin tremurător. În cele din urmă s-a transformat și ea însăși într-un molid.
Frumoasă poveste, nu-i așa!? O fi un mit sau doar o poveste plină de fantezie, rămâne să decidă fiecare dintre noi. Dar, știți cum se spune, în fiecare basm există un sâmbure de adevăr.

Solidaritate față de Ucraina

Continuăm seria de timbre dedicată solidarității față de Ucraina emise de diferite state ale lumii. Chiar dacă majoritatea dintre ele au un caracter semi-poștal declarat în momentul punerii în circulație, sunt curios câte dintre aceste timbre au ajuns să circule efectiv poștal în ultima jumătate de an. Dacă aveți informații despre asemenea circulații, le puteți menționa într-un comentariu, iar eventualele fotografii (cu coresponența personală francată cu astfel de timbre) le puteți încărca (dacă doriți) pe pagina de facebook aferentă blogului nostru.
Emisiunea pe care v-o prezint astăzi a fost emisă în Lituania pe data de 6 mai 2022, iar timbrul înfățișează doi oameni în culorile tipice ucrainene îmbrățișându-se. Fundalul este păstrat în tonuri estompate, pentru a se asigura că accentul este pus pe cele două persoane din față. Marca poștală este emisă sub denumirea Apărătorii Europei, în semn de recunoaștere a rolului mai mare pe care îl are războiul din Ucraina, în formarea viitorului Europei.
Timbrul are o suprataxă de 1 euro, care este donat organizației Blue/Yellow, care sprijină cu ajutor forțele armate ucrainene, încă de la începutul invaziei ruse. A fost machetat de către Eglė Kirlytė și tipărit într-un tiraj de 40.000 de exemplare. Emisiunea este compusă și dintr-un bloc filatelic (10.000 exemplare) care conține 4 mărci și două vignete decorative.

Ziua Națională a Lituaniei

Lituania, oficial Republica Lituania (în lituaniană Lietuvos Respublika), este o țară din Europa de Nord. Una din cele trei state baltice, ea se situează pe malul sud-estic al Mării Baltice, având frontieră maritimă cu Suedia și Danemarca. Pe uscat, se învecinează cu Letonia la nord, cu Belarus la est și sud, cu Polonia la sud, și cu Regiunea Kaliningrad (exclavă a Rusiei) la sud-vest. Lituania are o populație de circa 2,9 milioane de locuitori, iar capitala și cel mai mare oraș este Vilnius. Lituanienii sunt un popor baltic. Limba oficială, lituaniana, este împreună cu letona, una din singurele două limbi din ramura baltică a familiei de limbi indo-europene care încă se mai vorbesc.
Timp de secole, malurile sud-estice ale Mării Baltice au fost locuite de diferite triburi baltice. În anii 1230, teritoriul actual al lituaniei a fost unificat de către Mindaugas, regele Lituaniei, și a apărut primul stat lituanian unit, Regatul Lituaniei, la 6 iulie 1253. În secolul al XIV-lea, Marele Ducat al Lituaniei a fost cea mai mare țară din Europa; Actualele state Lituania, Belarus, Ucraina, precum și părți din Polonia și Rusia au fost teritorii ale Marelui Ducat. Odată cu Unirea de la Lublin din 1569, Lituania și Polonia au format o uniune voluntară, Uniunea Polono-Lituaniană. Aceasta a durat timp de peste două secole, până când puterile vecine au dezmembrat-o sistematic între 1772–1795, Imperiul Rus anexând mare parte din teritoriul Lituaniei.
În timp ce Primul Război Mondial se apropia de sfârșit, Actul de Independență a Lituaniei a fost semnat la 16 februarie 1918, declarând înființarea statului suveran Lituania. Începând cu 1940, Lituania a fost ocupată mai întâi de Uniunea Sovietică și apoi de Germania Nazistă. Spre sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, în 1944, germanii s-au retras și Uniunea Sovietică a reocupat Lituania. La 11 martie 1990, cu un an înaintea desființării formale a Uniunii Sovietice, Lituania a devenit prima republică sovietică care s-a declarat independentă, ceea ce a dus la restaurarea statului independent Lituania.
Lituania este membră a Uniunii Europene, a Consiliului Europei, membru deplin al Spațiului Schengen și al NATO. Este membră și a Băncii Nordice de Investiții și a cooperării Nordic-Baltice cu alte țări nord-europene. Indicele Dezvoltării Umane calculat de ONU listează Lituania drept țară cu „dezvoltare umană foarte ridicată”. Lituania s-a numărat printre economiile UE cu cea mai rapidă creștere și se află pe locul 24 în lume la Indicele Ușurinței Afacerilor. La 1 ianuarie 2015, Lituania a adoptat euro ca monedă oficială, devenind astfel al 19-lea membru al zonei Euro.