Locomotiva electrică 201E (ET22): O istorie de versatilitate și adaptabilitate în transportul feroviar

Locomotiva 201E, cunoscută și sub numele de ET22, este o locomotivă electrică de marfă cu șase axe, fabricată de Pafawag între 1969 și 1989. Au fost produse 1.183 de unități, fiind printre cele mai numeroase locomotive electrice cu ecartament standard construite în Europa. În plus, alte 23 de unități au fost construite pentru Maroc sub denumirea de clasă E-1000.

Deși a fost concepută pentru transportul de marfă, locomotiva 201E este versatilă și uneori poate fi întâlnită în traficul de pasageri. Cu o putere maximă continuă de 3.000 kW (4.000 CP), este cea mai mare locomotivă Co-Co utilizată de PKP. Caracteristicile tehnice permit acestei locomotive să tracteze trenuri grele de marfă de până la 3.150 de tone la o viteză de 70 km/h și trenuri de până la 2.700 de tone la 80 km/h.

În funcție de rolul său ca locomotivă de pasageri, poate trage trenuri cu o greutate de până la 700 de tone la 125 km/h. Această performanță se datorează soluțiilor tehnice inspirate de la locomotivele de pasageri EU07 și EU06.

Patru motoare EE-451A, cu patru poli principali și patru poli de comutație, sunt nucleul acestei locomotive. Cu toate acestea, din cauza lungimii și distanței între osii, ET22 se descurcă mai greu în curbe strânse comparativ cu locomotivele mai vechi ET21, chiar dacă au fost proiectate să respecte aceleași parametri pentru diametrul minim al curbelor. Folosirea acestei locomotive pe trasee sinuoase poate provoca daune atât la șine, cât și la boghiuri. Din acest motiv, s-au făcut mai multe modificări, esențiale pentru înlocuirea locomotivelor vechi ET21 și pentru a compensa ineficiența ET41 pe traseele montane.

Inițial, locomotivele erau vopsite în două nuanțe de verde, cu acoperișuri gri, conform modelului prezent pe o marcă poștală emisă în 1985 de administrația poștală a Poloniei în cadrul seriei filatelice dedicate celei de a 40-a aniversări a „Societății de Material Rulant Feroviar Pafawag” din Wrocław. În anii '80 și '90, capetele locomotivelor au fost vopsite în galben pentru o vizibilitate mai bună, dar ulterior, în timpul reparațiilor, s-a revenit la schema inițială sau s-a păstrat doar o linie subțire galbenă.
Potrivit site-ului Trainspo.com, se estimează că în prezent mai sunt în funcțiune 174 de astfel de locomotive, operate de șapte companii feroviare (6 în Polonia și 1 în Maroc).

Bibliografie:
Trainspo.com - Locomotiva electrică 201E (https://trainspo.com/model/208/) accesată la data de 29.11.2023
Wojciech Cupiał - Locomotiva electrică seria ET 22 (http://cupik.podkarpackakolej.net/tabor/opisy/et22/et22.htm)  accesată la data de 29.11.2023

Emisiune comună Polonia - Vatican

În decurs de câteva săptămâni, Polonia a emis o nouă emisiune filatelică dedicată lui Nicolae Copernic (prima a fost prezentată în postarea făcută pe 3 aprilie), dar de această dată este vorba despre o emisiune comună lansată împreună cu Vaticanul. Ambele variante sunt sub formă de coliță (cu o valoare nominală a timbrelor de 8,00 zloți și 1,25 euro) și au fost lansate pe 27 februarie 2023. Pentru a-l comemora pe astronomul cu ocazia celei de-a 550-a aniversare a nașterii sale, a fost selectată o pictură realizată de Jan Matejko în 1873, unde Copernic apare în fundalul Catedralei din Frombork. Macheta emisiunii a fost realizată de Joanna Fleszar-Haspert.

Astronomul de la Frombork

Nicolae Copernic s-a născut la 19 februarie 1473. Cele cinci secole și jumătate care au trecut de la nașterea astronomului a fost sărbătorită de Polonia cu emiterea unui timbru poștal pe data de 29 ianuarie 2023.
Timbrul (45 x 45 mm) are valoarea nominală de 3,90 zloți și prezintă portretul astronomului preluat din epitaful existent la Frombork. A fost pictat în tehnica uleiului pe placă de cupru și este modelat după lucrările lui Mikołaj Reussner și Jakub Boissard. Este singura imagine a lui care a supraviețuit în orașul Warmia, unde a lucrat timp de treizeci și unu de ani și a murit la 24 mai 1543.
Tipărit pe hârtie fluorescentă, timbrul comemorativ are o dantelură de 14 unități aplicată în pieptene și un tiraj de 128.000 exemplare paginate în minicoli (16.000 bucăți) de câte opt mărci. (Surse: Vaccari News și Colnect)

Pentru fanii Thorgal

„Thorgal” este o saga de benzi desenate, mai puțin cunoscut la noi, între fantastic și science fiction, cu un scenariu scris de belgianul Jean Van Hamme și desene aparținând polonezului Grzegorz Rosiński. Chiar dacă nu este de dată recentă recentă (primele numere au apărut în 1980), serialul își mai are fani, astfel încât Polonia i-a dedicat o coliță suvenir, cu valoarea nominală de 8,00 zloți, lansată pe 31 decembrie 2022, într-un tiraj de doar 100.000 exemplare. Dimensiunea coliței este 54 x 86 mm (și al timbrului de 31.25 x 43 mm), iar macheta este semnată de artista Agnieszka Sancewicz. Personajul principal Thorgal Aegirsson apare alături de soția sa Aaricia.

Dragonul Wawel

Dragonul Wawel (în poloneză „Smok Wawelski”), cunoscut și ca Dragonul Dealului Wawel, este un dragon faimos din folclorul polonez. El a trăit într-o peșteră la poalele dealului Wawel pe malul râului Vistula. Dealul Wawel se află în Cracovia, fosta capitală a Poloniei. În unele povestiri dragonul a trăit înainte de fondarea orașului, când zona a fost locuită de fermieri. Acest personaj celebru a fost ales ca subiect al emisiunii „Povești și Mituri” de către administrația poștală a Poloniei, în ciclul seriilor de emisiuni EUROPA din acest an. Marca poștală are valoarea nominală de 4,50 zloți și va fi pusă în circulație pe data de 21 aprilie 2022, în blocuri de câte 9 timbre.

Conform unei versiuni populare a povestirii despre dragon acțiunea are loc în Cracovia, de-a lungul conducerii lui Krak, fondatorul legendar al orașului. În fiecare zi dragonul rău distrugea localități din întreg ținutul, omorând oamenii, jefuind casele lor și devorând animalele acestora. În multe versiuni ale istoriei, dragonului îi plăcea cel mai mult să devoreze fetele tinere, și putea fi potolit numai în cazul în care locuitorii orașului lăsau o fată tânără în fața peșterii sale o dată pe lună. Regele a vrut să scape de dragon o dată pentru totdeauna, dar cel mai curajos cavaler al lui a pierit de la respirația de foc a dragonului. Versiunile populare povestesc despre sacrificiul fetelor tinere, fiecare fată din oraș fiind în cele din urmă sacrificată cu excepția uneia, Wanda, fiica regelui. Disperat, regele a promis mâna frumoasei sale fiicie oricui va putea să-l distrugă pe dragon. Războinici mari de aproape și de departe au luptat pentru fiica regelui, dar n-au izbutit. Într-o zi un cizmar cu numele Skuba a acceptat provocarea. El a umplut un miel cu sulf și l-a pus în fața peșterii dragonului. Dragon l-a mâncat și în curând i-a venit o sete incredibilă. S-a dus spre râul Vistula și a băut, și a băut, și a băut. Dar nici o cantitate de apă nu i-a putut stăpâni durerile din stomac; după ce a băut jumătate din râul Vistula s-a umflat și a crăpat. Skuba s-a căsătorit cu fiica regelui, după cum a fost promisiunea, și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

580 de ani de când Vladislav al III-lea, regele Poloniei, devine și rege al Ungariei

Vladislav al III-lea Iagello, numit cel de la Varna (n. 31 octombrie 1424, Cracovia - d. 10 noiembrie 1444, Varna) a fost din 1434 rege al Poloniei și din 1440 concomitent și rege al Ungariei, sub numele de Vladislav I al Ungariei, în maghiară I. Ulászló. A căzut în luptă în Bătălia de la Varna.
Domnia tânărului rege a fost dificilă încă de la început. Încoronarea sa a fost întreruptă de un nobil ostil, Spytko de Melsztyn. În următoarea zi, omagiul obișnuit de locuitorii orașului din Cracovia nu a avut loc, din cauza unei dispute între nobili din Mazovia care se certau pe locurile sale din cortegiu. Nici măcar mai târziu, Vladislav nu a avut multe de spus în problemele de stat, care erau executate de clericul și cancelarul puternic, Zbigniew Oleśnicki. Situația nu s-a schimbat nici măcar după Seimul (parlamentul polonez) care s-a strâns la Piotrków, în anul 1438, declarând că vârsta de 14 ani a regelui a atins majoratul.
Această situație a continuat până în 1440, când lui Vladislav i s-a oferit coroana tronului Ungariei. Acceptarea coroanei ar fi dus la numeroase probleme. Ungaria se afla sub amenințarea din partea Imperiului Otoman, și câțiva magnați polonezi nu erau de acord ca regele Poloniei să fie și regele Ungariei, în timp ce Elisabeta, văduva regelui decedat al Ungariei, Albert al II-lea al Germaniei, încerca să păstreze coroana pentru copilul ei nenăscut. În ciuda acestor inconveniențe, Vladislav a preluat tronul Ungariei, angajându-se într-un război civil care avea să dureze doi ani, împotriva Elisabetei.