Lot de timbre oferit spre vânzare pe un grup de Facebook. |
Oricât de veche ar fi, o marcă poștală trebuie să arate impecabil, atât ștampilată, cât și neștampilată!
Asta-i filatelia adevărată!
În primul rând, atât o marcă poștală (cât și orice alt tip de timbru) trebuie să fie întreagă, fără dinți lipsă. Cel mai adesea întâlnim postate mărci poștale cu colțul / colțuri lipsă, ceea ce duce automat la scădere a cotei cu 25%.
La mărcile poștale circulate poștal, starea fizică a piesei trebuie să fie foarte bună (mai puțin guma care, evident, lipsește), amprenta ștampilei trebuie să fie cât mai curată. De regulă, amprenta ștampilei să prindă unul din colțurile piesei.
Când amprenta ștampilei este pe marca poștală cu toate datele de identificare, piesa respectivă se încadrează la colecțiile specializate, crescându-i cota filatelică, uneori de zeci de ori (mai ales în cazul mărcilor poștale din perioadele clasică și postclasică). Cu cât amprenta ștampilei este a unui oficiu poștal dintr-o localitate mică, cu atât este mai rară.
De fapt, multe mărci poștale circulate efectiv prin poștă au cote egale sau chiar mai mari decât cele neștampilate sau MNH (termen utilizat de noile generații de colecționari - unii dintre ei vor deveni, cu timpul, filateliști).
Puțini știu că mărcile poștale obliterate de complezență / preobliterate (manual sau tipărit) nu au valoare filatelică, ele fiind comercializate doar pentru trezirea interesului de a colecționa timbre. Astfel de mărci poștale se întâlnesc începând chiar după primele emisiuni poștale clasice. Ele nici nu sunt cotate în cataloagele filatelice, cota fiind pentru cele circulate poștal. Sau cum, afirma pe bună dreptate cu coleg, cotele pentru astfel de piese ar trebui să fie mult mai apropiate de marca poștală neuzată (MNH).
Sergiu Găbureac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu