Nu toate poveștile de pe timbre sunt despre regi, clădiri monumentale sau descoperiri spectaculoase din marmură. Unele sunt mai tăcute, mai intime, dar cu o forță emoțională care depășește cu mult dimensiunile mici ale hârtiei filatelice. O astfel de poveste vine din inima Portugaliei, din Valea Lapedo, și prinde viață în emisiunea EUROPA 2025, prin imaginea unui copil care a trăit acum aproape 30.000 de ani.
Era decembrie 1998 când echipa condusă de arheologul João Zilhão făcea o descoperire ce avea să schimbe percepția noastră asupra începuturilor umanității în vestul Europei. În adăpostul de la fosta presă de ulei din Valea Lapedo, Leiria, a fost găsit mormântul unui copil de aproximativ patru ani, aparținând culturii Gravettiene din Paleoliticul Superior.
Dar nu doar vechimea – estimată recent între 27.800 și 28.600 de ani – impresionează. Ci modul în care acest copil a fost înmormântat: cu grijă, cu gesturi simbolice, într-un context care sugerează o legătură profundă între viață, moarte și comunitate. Poziționarea trupului, urmele de ocru, obiectele care îl însoțeau – toate vorbesc despre o umanitate timpurie care își iubea și își onora morții.
În 2025, Portugalia a ales să transforme această descoperire într-un simbol național, reprezentat filatelic în cadrul temei europene „Descoperiri arheologice”. Timbrul dedicat Copilului din Lapedo nu este doar o piesă de colecție – este o punte între epoci, un mod delicat de a ne aminti că fiecare ființă umană, oricât de veche ar fi, are o poveste.
Imaginea, subtilă și încărcată de sens, sugerează liniștea adăpostului din vale, fragilitatea copilăriei și eternitatea memoriei. Este un timbru care nu strigă, dar care rămâne – asemenea unei șoapte arheologice care a traversat mileniile.
Clasificat drept Tezaur Național în 2021 și păstrat în prezent în Muzeul Național de Arheologie, mormântul copilului este mai mult decât o relicvă. Este o întrebare adresată tăcut celor care trăiesc astăzi: Ce înseamnă umanitatea? Răspunsul poate fi găsit în acel gest de protejare, de înmormântare cu sens, pe care vânătorii-culegători l-au făcut într-o vale acoperită de păduri.
Pentru colecționarul filatelic, acest timbru e o amintire că uneori, cele mai valoroase povești nu se scriu cu cerneală, ci cu grijă, tăcere și respect – și că filatelia poate fi, la rândul ei, o formă de arheologie afectivă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu