Era început de iunie în Insulele Canare, iar briza Atlanticului aducea cu ea nu doar parfum de mare, ci și emoția unei sărbători naționale: Ziua Forțelor Armate Spaniole. Nu era o zi oarecare. Pe străzile din Santa Cruz de Tenerife, copiii țineau în mâini stegulețe roșii și galbene, bătrânii își aminteau paradele din tinerețe, iar ochii celor prezenți căutau cu respect și curiozitate siluetele ordonate ale militarilor ce pășeau pe sub privirile Majestății Sale Regele Felipe al VI-lea.
Din 1978 încoace, această zi este mai mult decât o paradă – este o punte între uniforma de camuflaj și hainele civile, între ordinele rostite scurt și aplauzele lungi ale mulțimii. În 2025, rândul a venit Insulelor Canare să deschidă brațele Forțelor Armate, iar miezul festivităților a fost fixat pe 7 iunie, într-o ceremonie care a unit tradiția cu emoția.
Cu o zi înainte, în Las Palmas de Gran Canaria, o paradă navală și-a croit drum printre valuri, iar marinarii au fost aplaudați din port de oameni simpli, care știau că marea poate aduce și mândrie, și sacrificiu. A urmat ziua cea mare, cu ridicarea Drapelului Național, omagiul adus eroilor căzuți și defilarea unităților din Armată, Forțele Aeriene, Marină și Garda Civilă.
Dar anul acesta, ceva a fost diferit. Correos a decis să înveșnicească această zi printr-un timbru comemorativ. O imagine care spune o poveste – pe fundalul drapelului spaniol în unduire, apar figurile reprezentative ale celor trei ramuri militare, iar deasupra lor strălucește stema comunității autonome a Insulelor Canare. Este mai mult decât o simplă piesă filatelică – este o mică frescă națională care unește misiunile de pace din străinătate cu paradele festive de acasă, soldatul de frontieră cu copilul care colecționează timbre.
Acest timbru este o fereastră spre solidaritate. El nu ne vorbește doar despre armament sau strategie, ci despre devotamentul față de pace, protecție, intervenție în caz de catastrofe, și despre frăția dintre cetățean și militar. A fost emis nu doar pentru filateliști, ci pentru toți cei care, privind un timbru, înțeleg că istoria se scrie și în detalii mici.
În această zi a fraternității cu societatea, un simplu timbru a devenit un simbol viu. Iar noi, cei care îl așezăm cu grijă în clasor, îl păstrăm nu doar ca piesă filatelică, ci ca mărturie a unei întâlniri – între popor și apărătorii săi, între memoria unei parade și visul unei păci durabile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu