Pe cărările Fürstensteig – între piatră, lumină și timbre

Într-una din serile trecute, răsfoind un catalog recent de emisiuni filatelice, am dat peste o imagine care m-a oprit din lectură: un fragment panoramic compus din patru timbre, înfățișând un traseu montan la apus, o procesiune cu torțe, o mare de ceață și o altă mare – de lumini. Nu era doar frumos. Era tulburător. Numele său: Fürstensteig.
Așa începe călătoria noastră de azi, nu doar prin munții Liechtensteinului, ci și printr-o poveste despre curaj, tradiție și frumusețe salvată în hârtie gumată.
În anul 1898, Prințul Johann al II-lea al Liechtensteinului a decis să ofere supușilor săi nu doar o potecă montană, ci o legătură simbolică între om și natură, între stâncă și suflet. Așa a fost amenajat traseul Fürstensteig, o potecă săpată parțial direct în versantul stâncos al muntelui Alpspitz (1.942 m), cu o dificultate clasificată T3 – adică nu pentru orice plimbăreț, ci pentru cei cu pas sigur și inimă deschisă.
Drumul nu este lung, dar fiecare metru cere atenție. În schimb, răsplata este pe măsură: panorame spectaculoase asupra Alpilor elvețieni și austrieci, asupra satelor presărate de-a lungul Rinului, până hăt, spre Lacul Constance.
Dar povestea nu se oprește la geografie. În fiecare an, de Ziua Națională a Liechtensteinului, traseul prinde viață într-un mod cu totul special. O procesiune cu torțe, tăcută și solemnă, urcă în serpentinele montane, amintind nu doar de trecutul nobil al locului, ci și de legătura vie dintre oameni și peisajul lor.
Iar această legătură a fost recent celebrată printr-o emisiune filatelică panoramică, compusă din patru timbre (având fiecare valoarea nominală de 1,90 CHF), care surprind în culori calde și fine următoarele momente: apusul peste Fürstensteig – stâncile învăluite în lumină portocalie; procesiunea cu torțe – siluete care străbat calea ca niște umbre de poveste; marea de ceață – norii joși care înghit valea, lăsând doar vârfurile vizibile; și marea de lumini – satele văzute de sus, ca o constelație răsturnată pe pământ.
Timbrele sunt așezate se-tenant, ca o bandă cinematografică care surprinde un traseu, o experiență și o stare de spirit.
Pentru colecționarul pasionat, aceste timbre nu sunt doar o completare în clasor, ci și o invitație tăcută: să urci, măcar cu gândul, pe o potecă străveche, să vezi lumea de sus, să simți muntele și să păstrezi în inima ta o lumină aprinsă – poate chiar una care a ars odinioară într-o torță, pe Fürstensteig.