Mi-am amintit instantaneu de serile liniștite în fața televizorului alb-negru, când Mirr-Murr, motanul curios și politicos, ne învăța să descoperim lumea cu zâmbetul pe buze. Lansată în 1975, seria cu marionete era o bijuterie a animației maghiare, continuând poveștile din „Aventurile micului măgăruș” și aducând în prim-plan un nou erou: un pisoi vagabond, cu un nas fin pentru aventuri și o inimă caldă.
Scenariul era semnat de István Csukás, regia aparținea lui Ottó Foky, iar muzica, cu tonuri jucăușe și melancolice, purta semnătura lui Zsolt Pethő. Dar ceea ce făcea această lume de păpuși să prindă viață era vocea inconfundabilă și plină de farmec a lui Judit Halász – vocea unei copilării întregi.
Colița lansată pe 3 iunie 2025, într-un tiraj limitat de 40.000 de exemplare, este o veritabilă comoară filatelică. Cele trei timbre înfățișează, cu delicatețe și umor, personajele emblematice: micul măgăruș, Mirr-Murr și Oriza, motanul cu care protagonistul împarte o parte din aventuri. Manșeta coliței redă un moment savuros – Mirr-Murr fotografiindu-și prietenii, ca un adevărat cronicar vizual al poveștii.
Pe plicul „prima zi” (FDC), regăsim o scenă familiară, iar ștampila dedicată ne oferă portretul motanului, imprimat cu aceeași blândețe care i-a definit fiecare pas din călătorie. Un detaliu modern își face simțită prezența: un cod QR, care deschide o ușă spre universul digital al personajelor, pentru cei care vor să afle mai mult.
Povestea nu era doar despre aventuri și năzbâtii. Era despre prietenie, despre a rătăci și a regăsi, despre căldura unei curți de păsări sau emoția unui spectacol de circ improvizat. Iar acum, toate acestea și-au găsit locul pe un petic de hârtie gumată – timbrarea unei amintiri colective.
Mirr-Murr nu a fost niciodată doar un motan. A fost parte dintr-o generație care a crescut cu povești simple, dar puternice, rostite dincolo de ecrane și transmise, acum, mai departe, printr-un timbru care spune – în tăcere – exact ce trebuie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu