Unele timbre spun povești cu regi și regine, altele cu războaie și descoperiri. Dar, din când în când, apare un timbru care nu strigă, nu cere atenție, ci doar… așteaptă să-l privești. Așa a fost când am zărit, într-o emisiune nouă din Caraibele Olandeze, chipul unei femei care turna lapte într-un vas, într-o încăpere simplă, inundată de lumină. Nimic spectaculos la prima vedere – și totuși, n-am putut să-mi iau ochii de la ea.
Lucrarea se numește „Lăptăreasa” (Het Melkmeisje) și este una dintre cele mai cunoscute picturi ale lui Johannes Vermeer, pictată în jurul anului 1658.
Într-o vreme când marii artiști pictau bătălii și portrete de curte, Vermeer s-a oprit asupra unei servitoare, o femeie din popor, surprinsă într-un gest obișnuit: toarnă lapte într-un bol de ceramică, poate pentru a pregăti terciul dimineții.
Dar Vermeer nu picta obișnuitul în mod obișnuit. Din pensula lui, simplitatea devine sacrală.
În bucătăria aceea olandeză, modestă și ordonată, totul pare să respire liniște. Peretele alb, masa din lemn brut, pâinea sfărâmată pe fața de masă – toate compun un univers în miniatură, în care timpul stă pe loc. Lumina intră printr-o fereastră în stânga și modelează fața femeii cu o blândețe pe care o regăsim doar la marii maeștri ai luminii.
De-a lungul anilor, timbrele dedicate acestei lucrări deosebite au reprodus această scenă cu o atenție rar întâlnită.
Chiar și pe spațiul mic al unei vignete poștale, se simte textura rochiei albastre și a șorțului galben, contrastul dintre liniștea interioară și lumina activă, aproape palpabilă. Este unul dintre acele timbre care nu se colecționează doar cu ochii, ci cu sufletul.
Și mi-am spus, privind din nou scena de pe timbru, că filatelia are un dar aparte: acela de a duce mai departe, printr-o bucată de hârtie gumată, o emoție care a fost pictată acum peste 350 de ani. Nu o poveste cu eroi, ci una cu gesturi simple – poate chiar mai rară și mai prețioasă.
Într-o lume grăbită, „Lăptăreasa” lui Vermeer ne reamintește că frumusețea se află adesea în lucrurile tăcute, în gesturile modeste, în rutina de zi cu zi. Iar când această frumusețe ajunge pe un timbru, devine mesager universal, călătorind de la o colecție la alta, de la un suflet la altul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu