Galeria care a încăput pe timbru – o poveste din Iași despre artă și filatelie

Când pășești în Galeria de Artă Europeană din Iași, nu intri doar într-un muzeu – intri într-o conversație tăcută, începută acum mai bine de un secol și jumătate, între un oraș cu vocație culturală și arta lumii. O conversație care, de curând, a căpătat voce... filatelică.
Povestea începe în 1846, când Scarlat Vârnav – un revoluționar cu simț artistic – donează Pinacotecii Moldovei douăsprezece tablouri aduse din Paris. A fost începutul unei colecții ce avea să crească, pictură cu pictură, generație după generație, prin donații, achiziții și transferuri. Iar în octombrie 2024, în cinci săli discrete și elegante din cadrul Muzeului de Artă Iași, a fost deschisă Galeria de Artă Europeană – un sanctuar vizual unde optzeci de lucrări de patrimoniu te așteaptă să le asculți tăcerea.

În vara lui 2025, această tăcere a fost spartă de un gest mic, dar cu bătaie lungă: Romfilatelia a lansat emisiunea de mărci poștale „Galeria de Artă Europeană, Iași” (LP #2526), un proiect care aduce în palma colecționarului câteva bijuterii ale artei universale. Pe cele patru timbre din serie, machetate de Mihail Vămășescu și George Ursachi, apar nume sonore: Le Sueur, Philippoteaux, Pietro Liberi și Murillo. Iar colița dantelată – piesa centrală – reproduce dramaticul tablou al lui Rubens, „Cezar primind capul lui Pompei”.

Și pentru că detaliile dau farmecul unei emisiuni filatelice, nu lipsesc nici cele două plicuri „prima zi”, fiecare aducând în atenție școli artistice distincte: pictura austriacă, germană, poloneză și rusă pe unul, pictura flamandă și neerlandeză pe celălalt.
Membrii Cercului filatelic al Bibliotecii „Petre Dulfu” din Baia Mare au primit cu entuziasm emisiunea prilejuită de centenarul Palatului Culturii din Iași, aprecierea lor mergând dincolo de rafinamentul grafic – către sensul mai profund pe care aceste timbre îl transmit: acela de a face accesibilă, palpabilă și poetică o parte din patrimoniul artistic al Iașului.
Privind cu admirație spre această inițiativă, ei nutresc speranța că, poate într-o zi, și capodopere ale Școlii de pictură băimărene își vor găsi locul pe timbre, într-o viitoare emisiune dedicată artei românești.
Pentru că, uneori, un timbru nu este doar un instrument poștal. E o invitație tăcută, o fereastră spre trecut și o amintire care călătorește din inimă în inimă.
Așa că, data viitoare când vei ține în mână unul dintre aceste timbre, nu uita: porți cu tine o sală întreagă de muzeu. Și, odată cu ea, o poveste care merită spusă mai departe.