O călătorie filatelică la Roma

Era o dimineață liniștită de vară când, răscolind printr-un dosar prăfuit de plicuri filatelice, am dat peste un întreg poștal ce mi-a atras imediat atenția. Nu doar prin cromatica sa caldă sau prin arhitectura nobilă a clădirii ilustrate, ci mai ales prin povestea pe care o șoptea discret, de parcă aștepta să fie rostită cu voce tare. Era întregul poștal românesc cod 251/2002, dedicat Accademiei di Romania din Roma.

Privindu-l, m-am simțit parcă invitat la o călătorie spirituală, cu plecare de pe meleagurile românești și popas în inima Italiei, acolo unde cultura română își are un bastion de lumină și identitate. Pe fundalul plicului, se înalță impozantă clădirea Accademiei di Romania, un edificiu elegant care adăpostește de zeci de ani visele, creațiile și cercetările românilor din diaspora academică și artistică.
În colțul din dreapta sus al plicului, o prezență impunătoare: chipul lui Nicolae Titulescu, diplomat de marcă și figură emblematică a politicii externe interbelice. Timbrul fix în valoare de 3.000 lei nu este doar o simplă francatură, ci un simbol – legătura dintre diplomație, cultură și Europa unită. Numele lui Titulescu este gravat vertical, ca o coloană de sprijin între trecut și prezent, iar portretul său în uniformă evocă rigoarea și noblețea unei epoci în care România căuta cu înverșunare să își afirme locul printre națiunile civilizate.
Pe lateral, cu litere verticale albastre, stă mărturie Fundația Europeană Titulescu, una dintre instituțiile care au făcut posibilă apariția acestui întreg poștal – o punte între valorile naționale și idealurile europene.
Sub titlul bilingv „Accademia di Romania de la Roma”, acest plic ne reamintește că limba, cultura și spiritul românesc au fost și rămân vii chiar și departe de hotarele țării. Nu e un simplu plic filatelic, ci o declarație de apartenență, un simbol al continuității și al prezenței culturii române în context internațional.
Această piesă, apărută în 2002, poate fi ușor trecută cu vederea de către colecționarii neavizați. Dar pentru cei care știu să asculte poveștile tăcute ale întregurilor poștale, ea reprezintă o filă esențială din istoria dialogului cultural româno-italian. De altfel, cine ar putea ignora forța tăcută a unei clădiri din Roma și imaginea unui diplomat vizionar, alăturate pe un modest plic poștal?
Poate că, într-o zi, acest întreg poștal va fi expus în vitrina unei expoziții tematice despre diplomație și cultură. Până atunci însă, își păstrează cu discreție frumusețea și mesajul, în mapele filateliștilor pasionați.
Așa că, dacă-l aveți în colecție, deschideți din când în când albumul și priviți-l nu doar cu ochii, ci și cu sufletul. Veți auzi ecoul pașilor unor tineri artiști români pe treptele Academiei, poate chiar o voce care recită Eminescu într-o sală romană ori șoaptele ideilor rostite cândva de Titulescu la Liga Națiunilor.
Un întreg poștal – o lume întreagă.