Sub crengile gutuiului

În spatele casei bunicilor, la marginea unei grădini pline cu mentă și mușcate, creștea un gutui. Nu era nici cel mai înalt, nici cel mai impunător dintre copaci, dar avea o noblețe a lui, discretă și elegantă. Fructele lui galbene, grele, stăteau atârnate ca niște felinare toamna târziu, când frunzele începuseră deja să se cojească în nuanțe ruginii.

Mi-l amintesc și acum, cu scoarța lui lucioasă și răcoroasă, cum stăteam cu fruntea lipită de el, iar în mâini țineam o scrisoare venită de departe, învelită cu grijă în mirosul de gutuie lăsată pe șifonier. În colțul plicului, un timbru galben-auriu cu un fruct desenat precis – o gutuie rotundă, perfectă, ca cele pe care bunica le punea toamna în geam, „să miroasă frumos prin toată casa”.

Gutuile, fructele copacului Cydonia oblonga, nu sunt doar simboluri ale toamnei, ci și prezențe familiare în colecțiile filatelice. România le-a omagiat în mai multe emisiuni poștale – în serii dedicate fructelor tradiționale, livezilor românești sau plantelor aromatice, gutuia apare cu demnitate, însoțită uneori de frunze groase și flori rozalii.
Un timbru cu o gutuie spune o poveste diferită de cea a mărului sau a părului: povestea așteptării. Gutuia nu se mănâncă imediat; trebuie lăsată să se înmoaie, să se coacă la soare sau în dulceață, să-și elibereze parfumul și gustul. Exact ca timbrul care, odată decupat și păstrat într-un clasor, își arată adevărata valoare doar cu timpul.

Filatelia are acest dar: transformă un simplu fruct într-un simbol cultural. Iar gutuia, cu forma ei robustă și culoarea inconfundabilă, a devenit ambasador al toamnei în colecțiile noastre. De la emisiuni ale țărilor mediteraneene până la serii asiatice care o asociază cu medicina și purificarea, gutuia apare pe timbre ca un dar al naturii, cu rădăcini adânci în poezie, bucătărie și legendă.

Azi, când privesc timbrele cu gutuie din colecția mea, nu văd doar o piese de hârtie frumos imprimată. Văd borcanul cu marmeladă pe care bunica îl păstra „pentru musafiri”, fereastra aburită în care gutuile zăceau cuminți, și liniștea dulce a după-amiezilor petrecute printre mirosuri de toamnă și povești spuse în șoaptă.

Sub crengile gutuiului s-a născut, poate, una dintre primele mele amintiri filatelice. Și poate de aceea, pentru mine, fiecare gutuie ilustrată pe un timbru e un mic miracol galben, o reîntoarcere acasă.