Când am ținut pentru prima dată în mână noul timbru EUROPA 2025 emis de Insulele Åland, am simțit că ating mai mult decât o bucată de hârtie gumată. Era ca și cum aș fi deschis o fereastră către un timp demult pierdut, acum 5000 de ani, în inima Epocii de Piatră nordice. Pe timbru era înfățișat el – idolul de la Jettböle. Micul obiect din lut ars, modelat de o mână umană cu migală și intenție, cu modele geometrice gravate pe cap și trup, privea parcă dincolo de timp.
Povestea lui am descoperit-o rând pe rând, cu ajutorul internetului, a expozițiilor și din relatările colegilor de la cercul filatelic. În 1905, o descoperire întâmplătoare în localitatea Jomala a schimbat felul în care Ålandul se raportează la trecutul său. O așezare din Epoca de Piatră a ieșit la lumină, iar în anul următor, arheologul finlandez Björn Cederhvarf a condus primele săpături. Idolul a fost descoperit în acest context, printre alte figurine din lut ars, devenind astfel primul obiect de acest fel găsit în Scandinavia – o revelație pentru arheologie.
Anii au trecut, dar fascinația a rămas. Idolul de la Jettböle a devenit nu doar un simbol al Ålandului preistoric, ci și o emblemă a misterului uman: cine l-a făcut? De ce? Era un obiect de cult? O jucărie? Un spirit protector?
Când poșta Ålandului a anunțat că acest idol va fi tema pentru timbrul EUROPA 2025, am știut că trebuie să-l am. Tema aleasă de PostEurop – „Descoperiri arheologice naționale” – părea făcută special pentru a-i reda idolului strălucirea de odinioară.
Designul timbrului a fost inspirat din colecțiile Muzeului Åland, ale Muzeului Național al Finlandei și ale Agenției Finlandeze pentru Patrimoniu Cultural. Reproducerea este simplă, dar expresivă – micuța figură din lut pare că se înalță de pe timbru, așa cum a ieșit cândva din pământul rece al nordului.
Timbrul are valoarea corespunzătoare trimiterilor poștale către Europa, dar pentru mine valorează mult mai mult. Este o legătură între lumi – între omul de acum și cel de atunci, între colecționarul modern și artizanul preistoric.
Scriu această poveste cu timbrul așezat în fața mea. Îl privesc și parcă aud foșnetul ierbii de acum milenii, simt fumul vetrei, aud copilul care poate a ținut în palmă acest idol pentru prima dată. Iar acum, el a ajuns, simbolic, și în mâna mea.
Un timbru. Un idol. O poveste. Și o istorie pe care o ducem mai departe, scriind-o cu litere mici, dar cu suflet mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu