Algeria concurează cu România în ceea ce privește greșelile de machetare a mărcilor poștale

Cele patru timbre (35 x 35 mm) Algeriei dedicate actualelor „Jocuri mediteraneene” (desfășuate între 25 iunie și 5 iulie 2022) se remarcă prin unele alegeri discutabile ale machetatorilor Sofiane Dey și Pedro Selloum. Emisiunea este formată din patru timbre cu o valoare nominală de 25,00 dinari fiecare (câte o disciplină sportivă pe fiecare marcă) și o coliță de 100,00 dinari (reprezentând panorama orașului). Emisiunea este însoțită și de un FDC și a beneficiat și de o ștampilă „prima zi” pusă la dispoziția celor interesați.

Puse în circulație în ziua inaugurală, timbrele se remarcă prin mai mult de un detaliu, evidențiat de jurnalistul Med Achour Ali Ahmed, citat de prestigioasa revistă italiană Vaccari news.
Îndoielile încep cu logo-ul poziționat pe fundalul timbrelor: cele trei cercuri, reprezentând continentele implicate, ar trebui să aibă o parte inferioară ondulată, de parcă s-ar fi reflectat în apă. În schimb ele sunt perfect rotunde și valurile par desprinse, distorsionând ideea de bază.

Trecând la subiectele timbrelor, singurul care nu prezintă îndoieli este saltul în înălțime. De remarcat, însă, că pentru volei, tricourile pe care le poartă sportivii nu au număr, ceea ce încalcă regulile în vigoare.
Aparent mai curioase sunt cele două mărci rămase, dedicate ping-pong-ului și scrimei: toți jucătorii sunt stângaci, este posibil? Parcă această „stângăcie” am mai întâlnit-o și la machetarea timbrelor românești. Vă mai aduceți aminte de celebrul timbru în care tenismenul ține racheta în mâna stângă:

În cele din urmă, jurnalistul Med Achour Ali Ahmed descoperind că fotografiile originale este de părere că numele artiștilor ar trebui măcar menționate, dar nu a fost cazul. De aici și angajamentul de a ascunde detalii recognoscibile și, pentru mai multă siguranță, de a răsturna scenele, dând naștere „fenomenului” cunoscut deja de filateliștii români obișnuiți cu imaginile „în oglindă” de pe timbrele noastre. Această practică, cea a reelaborărilor, se pare că nu este nouă în administrația poștală a Algerului. Mă întreb, acum la final, dacă noi (Romfilatelia) ne-am inspirat de la ei, sau ei de la noi?