Locomotiva „Steyerdorf”

Pentru remorcarea trenurilor pe traseul Oraviţa-Anina (inaugurată la 15 decembrie 1863, fiind prima linie de cale ferată montană din România şi una dintre primele din Europa), trebuia proiectată o locomotivă cu caracteristici speciale. O astfel de locomotivă a fost proiectată de către inginerul austriac Pius Fink din cadrul fabricii de locomotive a societăţii St.E.G. În anul 1861 a fost construită prima locomotivă de acest fel, care purta numărul 5oo şi era denumită „Steyerdorf”, după numele unei localităţii de lângă Anina.

Trei astfel de locomotive au mai fost construite special pentru linia Oraviţa–Anina între anii 1861-1867 în cadrul fabricii de locomotive ST.E.G din Viena, şi anume: Karaszova cu nr. 501; Gerliste cu nr. 502 şi Lişava cu nr. 5o3. Aceste tipuri de locomotive au fost utilizate în perioada 1863-1891, având ca principale caracteristici: diametrul roţilor motoare şi cuplate 1000 mm; presiunea maximă a cazanului 7 at; greutatea totală 42,5 tf; lungimea între tampoane 10,23 m; capacitatea buncărului pentru cărbuni 2,2 metri cubi; puterea 223 CP; viteza maximă 30 km/h. Datorită originalităţii constructive, această locomotivă a fost prezentată la două expoziţii universale, în 1862 la Londra şi în 1867 la Paris.
În anul 2006 imaginea locomotivei cu numărul 500 apare pe timbrul coliței dantelate cu valoarea nominală de 2,20 lei (tiraj 27.500 exemplare) din emisiunea „150 de ani de la inaugurarea primei linii de cale ferată din România” emisă pe 23 august de către Romfilatelia și machetată de Răzvan Popescu. Grafica coliţei dantelate prezintă imaginea de ansamblu a staţiei Oraviţa cu clădirea pentru călători la 1863, remiza de locomotive, două trenuri pentru cărbuni, placa de întoarcere pe care se află, în centru, locomotiva cu abur articulată StEG 500- STEYERDORF tip CB-n2F, iar în plan secundar, o locomotivă tip 2A-n2 (model Norris).