Friedrich Hölderlin (n. 20 martie 1770, Lauffen am Neckar, Germania – d. 7 iunie 1843, Tübingen, Germania) a fost un poet german, unul din principalii reprezentanți ai romantismului în literatura europeană.
După Goethe și Schiller e considerat cel mai mare elegiac al literaturii germane si împărțea cu ei admirația sa pentru Grecia antică idealizată.
Opera sa are ca teme: elogierea patriei ca entitate spirituală, nostalgia vârstei de aur, tristețea însingurării individului, integrarea eului în armonia cosmică. De asemenea, a combinat teme de inspirație creștină și greco-romană. În lucrarea sa principala, romanul în versuri Hypérion (1797-99), idealizează Grecia antică, în contrateză cu patria sa proprie Germania, disprețuind Pietismul degustător al vremii din Swabia sa natală, fiind un suporter și admirator al revoluției franceze.
Hyperion fiind personajul spiritual căruia Hölderlin îi insuflă propriul său suflet și propria voce, lăsând-l pe Hyperion să-i exprime gândurile și sentimentele sale, într-un spațiu elegic, într-un dialog permanent cu prietenul său imaginar Bellarmin, Grecia antică fiind „singurul loc adecvat caracterului elegiac al lui Hyperion” (cap. 2, Prefață).
Ce a rămas din viata lui e ca în liceu a fost coleg de camera cu Hegel și Schelling și împreună au plantat copacul libertății, apoi a fost meditator, a fost în Franța, Iubirea sa a fost o fata de 13 ani, iar la 40 de ani a „înnebunit” fiind găzduit într-un turn la o familie oarecare.
După Goethe și Schiller e considerat cel mai mare elegiac al literaturii germane si împărțea cu ei admirația sa pentru Grecia antică idealizată.
Opera sa are ca teme: elogierea patriei ca entitate spirituală, nostalgia vârstei de aur, tristețea însingurării individului, integrarea eului în armonia cosmică. De asemenea, a combinat teme de inspirație creștină și greco-romană. În lucrarea sa principala, romanul în versuri Hypérion (1797-99), idealizează Grecia antică, în contrateză cu patria sa proprie Germania, disprețuind Pietismul degustător al vremii din Swabia sa natală, fiind un suporter și admirator al revoluției franceze.
Hyperion fiind personajul spiritual căruia Hölderlin îi insuflă propriul său suflet și propria voce, lăsând-l pe Hyperion să-i exprime gândurile și sentimentele sale, într-un spațiu elegic, într-un dialog permanent cu prietenul său imaginar Bellarmin, Grecia antică fiind „singurul loc adecvat caracterului elegiac al lui Hyperion” (cap. 2, Prefață).
Ce a rămas din viata lui e ca în liceu a fost coleg de camera cu Hegel și Schelling și împreună au plantat copacul libertății, apoi a fost meditator, a fost în Franța, Iubirea sa a fost o fata de 13 ani, iar la 40 de ani a „înnebunit” fiind găzduit într-un turn la o familie oarecare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu