55 de ani de la inaugurarea actualei stații de cale ferată din Baia Mare

Anul 1966 a fost un an de cotitură pentru municipiul Baia Mare. Orașul de pe malul râului Săsar era în plină dezvoltare. Cum nu apăruseră încă mijloacele de transport în comun, legăturile către localitățile învecinate (Tăuții de Sus, Baia Sprie, Ferneziu și Firiza) se făceau prin intermediul trenului personal. Zilnic gara era tranzitată de cel puțin șapte perechi de trenuri personale la care se adăugau multe marfare care transportau minereu, piatră spartă, lemne.

În curând gara nu mai făcea față traficului de călători și de marfă. La toate acestea se adaugă sistematizarea orașului care a impus mutarea vechii stații din interiorul orașului, pe un nou amplasament, cu acces liber din ambele direcții: Satu Mare și Jibou.

S-a hotărât atunci ca gara să fie mutată cu un kilometru și jumătate la vest de centrul orașului, într-un loc unde erau doar bălării. Nimic din vechea gară nu a mai rămas (excepție făcând turnul de apă care este astăzi intact însă prezintă numeroase semne de degradare), datorită faptului că a fost demolată, șinele scoase, iar pe amplasamentul vechii gări și a șinelor au fost construite cartiere de blocuri.

În 1966 au început lucrările de construire a unei noi gări. Construcția noii clădiri de călători a Stației Baia Mare de pe actualul amplasament s-a realizat după proiectele ing. Valeriu Chiricuță și a inginerului Virgil Fierbințeanu de la I.P.C.F. București. Execuția s-a făcut de către ICCF Cluj-Napoca, șeful șantierului fiind inginerul Ladislau Licker, ajutat de șeful de lot Mircea Olteanu. Cu această ocazie a avut loc și sistematizarea întregului complex feroviar.

Noua clădire, cu acces în holul principal de la nivelul pieței, avea la parter: casele de bilete, ghișeele pentru ziare, PTTR, OJT, CEC, depozitul pentru bagaje de mână, biroul de informații și scări la nivelul liniilor ferate. Tot de la parter se realizează accesul la tunelul pentru călători, amplasat asimetric față de clădirea de călători, pentru ca fluxul puternic de călători de la acea vreme de la trenurile de la linia 1 să nu se intersecteze cu cel de la celelalte linii.

La nivelul superior, pe galeria ce înconjoară holul, erau sălile de așteptare, o încăpere „mama și copilul” și un bufet.
Structura de rezistență este alcătuită din cadre cu rigle curbe, iar acoperișul dintr-o placă curbă cu o grosime de 7 cm, ce se reazemă pe trei grinzi longitudinale. Natura terenului a permis executarea unor fundații simple.

Marchiza de la scările de acces a tunelului are o placă continuă, din beton-armat, de 6,80 m lățime, cu console și trei deschideri de câte 7 m fiecare, rezemată pe stâlpi metalici alcătuiți din țevi de oțel.
Gara nouă a fost gata în 1968, iar darea în exploatare s-a făcut cu mare fast pe data de 29 octombrie.

În ziua respectivă, la ora 9:40, a sosit pentru ultima oară trenul accelerat București - Baia Mare în vechea gară CFR din oraș. După sosirea trenului s-a realizat legătura cu noua gară și după amiază, la ora 16:50, a plecat primul tren din noua gară CFR: trenul cu nr. 4096, un personal care circula pe ruta Baia Mare - Dej.
Au trecut de atunci 55 de ani și, pentru a marca evenimentul din punct de vedere filatelic, în cadrul Cercului Filatelic al Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare am machetat două plicuri aniversare. Amplasată pe magistrala CFR 400, în prezent în gara Baia Mare vin și pleacă în medie 33 de trenuri operate de către CFR Călători și Interregional Călători.

Bibliografie:
Leonard Alexandru Pop - Conectarea orașului Baia Mare la rețeaua feroviară
Glasul Maramureșului - Baia Mare în timpul regimului comunist (1945 - 1989), vol. 1 din seria „Baia Mare de altă dată”, coord. Dorin Ștef, ISBN 978-606-617-151-9, Ed. Eurotip, 2014, Baia Mare
Lorincz Tiberiu - „45 de ani de la inaugurarea actualei Stații CFR din Baia Mare”, Filatelistul feroviar nr.73, noiembrie 2013
Forumul Railnet.ro - Istoricul gărilor din România, din 28 decembrie 2016, accesat la 26 martie 2019
Dorin Ștef - Baia Mare de altădată, publicată pe site-ul Wikisource pe data de 16 aprilie 2017
Hotărârea Consiliului Local nr. 338/2015, Anexa 1 - Statutul Municipiului Baia Mare
Csoma Gheorghe - „Istoria orașului Baia Mare între 1945-1989”, volum din monografia „Baia Mare - 670 - Umbre și lumini”, Ed. Helvetica, Baia Mare, 2001, ISBN 973-99104-8-3

Ziua Internațională a Internetului

La 29 octombrie este marcată Ziua Internaţională a Internetului, în condițiile în care mulți consideră că internetul este cea mai importantă invenţie a umanităţii. Totul a început la 29 octombrie 1969, la doar câteva luni de la un alt moment istoric pentru omenire: astronautul american Neil Armstrong făcuse primii paşi pe Lună.
În 1989, „world wide web” a devenit posibil mulţumită reuşitelor cercetătorului britanic Tim Barners-Lee care a realizat limbajul pentru realizarea paginilor de internet, denumit HTML - ''hypertext markup language'' şi protocolul de comunicaţie destinat transferului de informaţie criptată - HTTP - ''Hypertext transfer protocol''. Oficial, proiectul World Wide Web a fost anunţat la 6 august 1991.
Introducerea sistemului de operare Windows 95 a însemnat accesul internetului în casele oamenilor, datorită pachetului Internet Explorer, browser-ul care oferea acces la internet.
Când 29 octombrie a fost aleasă, în 2005, ca Zi Internațională a Internetului, ideea a fost de a celebra efortul comun depus de cei care au contribuit la realizarea spaţiului virtual şi de a atrage atenţia, totodată, asupra muncii celor din domeniul tehnologiei informaţionale pentru îmbunătăţirea serviciilor furnizate prin acest tip de conexiune. Pentru că, în cele din urmă, internetul aduce oamenilor servicii mai bune în viaţa de zi cu zi.

230 de ani de la nașterea pedagogului german Adolph Diesterweg

Friedrich Adolph Wilhelm Diesterweg (n. 29 octombrie 1790, Siegen, Principatul Orange-Nassau – d. 7 iulie 1866, Berlin, Regatul Prusiei) a fost un pedagog german, cunoscut pentru campaniile în favoarea laicizării învățământului și considerat precursor al reformei în pedagogie.
A propagat ideile celebrului pedagog Johann Heinrich Pestalozzi. A fost organizatorul Asociației Pedagogice. Din cauza ideilor democratice, a fost obligat să demisioneze, ocupându-se cu activitatea literară. 

95 de ani de la nașterea scriitorului polonez Zbigniew Herbert

Zbigniew Herbert (n. 29 octombrie 1924 în Lviv – d. 28 iulie 1998 în Varșovia) a fost un poet, dramaturg și eseist polonez. Herbert a fost fiul unui bancher. În timpul celui de-al doilea război mondial, a început să studieze poloneza. După ce a absolvit Universitatea de Economie din Cracovia, a studiat dreptul la Thorn și filozofia la Varșovia. Într-o fază de liberalizare a culturii în Polonia, Herbert a debutat în 1956 cu o colecție de poezie Struna światła (Rază de lumină). În anul următor, apare a doua carte de poezie a lui Hermes, Hermes, pies i gwiazda (Hermes, câine și stea). În aceste și alte volume de poezie, Herbert a prelucrat experiențele războiului, pe baza valorilor etice, el a combinat limbajul lui ironic cu metafore inedite. Tot continutul si stilul reformelor, poeziile sale au fost orientate în formă și în melodică spre operele tradiționale ale poeziei poloneze și europene.
Cea mai importantă lucrare a lui Herberts, e considerată Pan Cogito (Domnul Cogito), publicată în 1974, Domnul Cogito „întruchipează conflictul dintre percepția realității și dorința de faima”.

80 de ani de la nașterea laureatei la Premiul Nobel pentru Pace liberiană Ellen Johnson Sirleaf

Ellen Johnson Sirleaf (n. 29 octombrie 1938, Monrovia, Liberia) este un om politic din Liberia, care din 2006 până în 2018 a fost președintele țării. A deținut și funcția de ministru de finanțe.
În 2011 i-a fost acordat, împreună cu Leymah Gbowee (Liberia) și Tawakkul Karman (Yemen), Premiul Nobel pentru Pace pe 2011 pentru „lupta lor nonviolentă pentru siguranța femeilor și pentru dreptul femeilor de a participa deplin la făurirea păcii”.
Este prima femeie africană care deține funcția supremă în stat.