Pentru spargerea gheții folosea, pe lângă forța de izbire, instalații ultrasonice de mare putere precum și fuzee (bombe termice) lansate de un elicopter ambarcat.
Spărgătorul de gheață V. I. Lenin a lucrat în Arctica trei ani fără întrerupere și fără să fie alimentat cu combustibil datorită celor trei reactoare atomice instalate la bord. S-a calculat că spărgătorul de gheață ar putea înconjura Pamântul de 8-10 ori fără reîncărcare cu combustibil a reactoarelor sale.
Numai într-un singur an, în 1962, V. I. Lenin a eliberat dintre ghețuri 90 de vase.
Spărgătorul de gheață V. I. Lenin a fost dezafectat în 1989, deoarece corpul navei s-a subțiat datorită frecării cu gheața. A fost reparat și transformat în navă muzeu în anul 2005 la Atomflot, o bază de spărgătoare de gheață nucleare din Murmansk.
Caracteristici constructive:
Lungime - 134 m
Lățime - 27,6 m
Pescaj - 16,1 m
Deplasament fără balast - 16.000 t
Viteză - 18 noduri (33,3 km/oră)
Reactoare: inițial trei reactoare Megawatt OK-150, mai târziu, două reactoare 171 Megawatt OK-900
Propulsie: trei elici actionate de motoare electrice, totalizând 44.000 CP (32,4 MWt)
Elicoptere: inițial Kamov 18, iar mai târziu Mi2
Pe 25 octombrie 1959 Poșta Română punea în circulație emisiunea filatelică „Primul spărgător de gheaţă atomic”, compusă dintr-un timbru cu valoarea nominală de 1,75 lei (LP #483). Machetată de către Aida Tasgian, timbrul are dimensiunile de 37,8 x 27 mm și a fost paginată în coli finite de câte 100 de timbre (10 rânduri x 5 coloane). Tipărit în heliogravură, într-un tiraj de 500.000 exemplare, se cunosc foarte puține piese circulate efectiv în circuitul poștal. Majoritatea pieselor au fot preobliterate cu ștampila „BUCUREȘTI 1-K” fiind emise strict în scop filatelic. Nici această emisiune nu a fost ferită de așa numitele „erori filatelice” care fac deliciul pasionaților în domeniu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu