620 de ani de la moartea scriitorului englez Geoffrey Chaucer

Geoffrey Chaucer (n. 1342, Londra, Regatul Angliei – d. 25 octombrie 1400, Londra, Regatul Angliei) este unul dintre cei mai valoroși poeți englezi ai secolului al XIV-lea fiind considerat „ultimul poet al evului mediu și primul poet al noilor timpuri”. John Dryden, scriitor englez din secolul al XVII-lea, l-a numit pe Chaucer „părintele poeziei engleze”. Chaucer a fost întemeietorul noii limbi literare și creatorul unei versificații care a constituit baza dezvoltării ulterioare a poeziei engleze.
Chaucer s-a născut în jurul anului 1342 la Londra. Tatăl său era negustor de vinuri și se trăgea, poate, dintr-o familie de francezi stabiliți în Anglia după cucerirea normandă. La vârsta de 17 ani, este numit paj în suita contesei Elisabeth of Ulster, soția ducelui Lionel of Clarence, unul din fiii regelui Eduard III al Angliei. În 1359, pleacă într-o expediție în Franța, unde este luat prizonier și este răscumpărat pentru o mare sumă de bani. Întors din captivitate, Chaucer primește o slujbă la curtea regală și intră în suita lui John of Gaunt, duce de Lancaster. În 1366 se căsătorește cu Philippa De Roet, o doamnă de onoare de la curtea reginei.
Din curtean, Chaucer devine funcționar de stat și, în 1374, este numit controlor vamal în portul din Londra. Este trimis în misiuni diplomatice în diferite țări: Spania (1366), Flandra și Franța (1377), de două ori în Italia (1372-1373 și 1378), unde face cunoștință cu operele lui Dante Alighieri, Francesco Petrarca și Giovanni Boccaccio. Cariera politică a lui Chaucer se încheie cu numirea lui ca judecător de pace în comitatul Kent (1385), devenind și membru al Camerei Comunelor (1386), apoi intendent al regelui, având sarcina de a supraveghea castelele regale (1389-1390). În perioada de dizgrație a casei de Lancaster, își pierde funcțiile. Când pe tronul Angliei s-a urcat Henric al IV-lea, Chaucer i-a adresat o poezie lirică cu caracter comic, plângându-se de sărăcia în care se găsea, - „Jalba lui Chaucer către punga sa goală” ("The Complaint of Chaucer to his Empty Purse"). Noul rege a dat ascultare cererii sale și i-a acordat o pensie, de care, însă, nu s-a mai putut folosi multă vreme. La 25 octombrie 1400 a murit și a fost înmormântat la Westminster Abbey, unde ulterior au fost înmormântați și alți scriitori. În jurul mormântului lui Chaucer s-a format panteonul literaturii engleze - „colțul poeților” din Westminster Abbey.

125 de ani de la nașterea scriitorului englez Aldous Huxley

Aldous Leonard Huxley (n. 26 iulie 1894 – d. 22 noiembrie 1963) a fost un scriitor britanic care a emigrat în Statele Unite. A fost un membru al faimoasei familii Huxley care a dat un mare număr de minți științifice briliante.
Este cunoscut pentru romanele, pentru eseurile, povestirile, literatura de călătorie, scenariile sale de film. Dacă la începutul vieții a fost un umanist, a devenit la finalul ei interesat de subiecte spiritualiste, cum ar fi parapsihologia și filozofia mistică.
Huxley s-a născut în Godalming, Surrey, Anglia. Era fiul scriitorului Leonard Huxley din prima căsătorie cu Julia Arnold și nepotul celui mai fervent apărător al lui Charles Darwin, Thomas Huxley. Fratele său, Julian Huxley, a fost un biolog faimos pentru ideile din categoria teoriei evoluționiste.
Huxley era un copil deșirat, destul de fragil alcătuit, dar cu calități intelectuale peste medie. Tatal său fiind și botanist, Aldous și-a inceput aventura cunoașterii în laboratorul echipat cu aparatură de ultimă oră al tatălui său, apoi a continuat-o într-o școala care se numea Hillside, sub supravegherea mamei sale, până la moartea prematură a acesteia. De la vârsta de 9 ani Aldous a fost mai apoi educat într-o școală cu internat britanică. Avea de mic o abilitate deosebită în a manevra ideile.
Mama sa, Julia, a murit în 1908, când Aldous avea 14 ani, iar sora sa, Roberta, a murit dintr-o altă cauză în aceeași lună cu mama sa. Trei ani mai târziu, Aldous a suferit de o boală rară, (cheratită punctată) care i-a redus considerabil vederea. Fratele său mai mare, Noel, s-a sinucis în 1914. Semi-orbirea (ce i-a inspirat romanul Orb prin Gaza) l-a ținut pe Aldous departe de front în primul război mondial. Când și-a revenit și a început să vadă, a urmat cursurile de literatură engleză la colegiul Balliol, Oxford.
Imediat ce și-a încheiat studiile la Balliol, Huxley a devenit dator vândut tatălui său și a fost nevoit să lucreze ca să-și plătească datoria acumulată. A avut o slujbă de scurtă durată în 1918 la Ministerul Aerului, unde se ocupa de proviziile armatei, dar cariera de funcționar nu l-a atras, așa ca s-a orientat spre o cariera literară.
Huxley a terminat primul său roman la vârsta de 17 ani, dar cariera de scriitor profesionist și-a început-o abia pe la 20 de ani. A scris câteva capodopere ale literaturii engleze, utopia Brave New World (Minunata lume nouă) și un roman eseu despre pacifism, Eyeless in Gaza (Orb în Gaza). Huxley a fost puternic influențat de F. Matthias Alexander, pe care l-a inclus ca personaj în romanul Orb în Gaza.