125 de ani de la nașterea fizicianului Igor Evghenievici Tamm

Igor Evghenievici Tamm (n. 26 iunie/8 iulie 1895, Vladivostok, Imperiul Rus – d. 12 aprilie 1971, Moscova, URSS) a fost un fizician sovietic, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică pentru rolul său în explicarea efectului Cerenkov.
S-a născut la Vladivostok. A absolvit facultatea de fizica a Universității din Moscova (1918). În anii 1919-1920 a predat fizica la Universitatea din Crimeea și la Institutul Politehnic din Odesa (1921-1922). Din 1922 a locuit la Moscova. Începând din 1924 a lucrat la Universitatea din Moscova. Din 1930 a fost profesor și șef al catedrei de fizică teoretică, post în care l-a înlocuit pe Leonid Isaakovici Mandelștam. Din anul 1934 a fost șeful secției de fizică teoretică din cadrul Institutului de Fizică al Academiei de Științe, institut care ulterior a primit numele lui Tamm. Facultatea de fizică a Universității din Moscova a trecut în anii 1930 prin epurări, care se făceau la comanda lui Stalin. În anul 1945 a organizat și în decurs de câțiva ani a condus catedra de fizică teoretică a Institutului de ingineri-fizicieni (MIFI) din Moscova, iar din 1954 a revenit la Universitate. A decedat la 12 aprilie 1971. 

35 de ani de la moartea pictorului francez Brassaï

Brassaï (pseudonimul lui Gyula Halász jr.; 9 septembrie 1899, Brașov - 8 iulie1984, Èze, Alpes-Maritimes) a fost un artist fotograf, pictor, sculptor, cineast și publicist francez de origine maghiară transilvăneană. A eternizat în opera sa viața de noapte a Parisului din anii 1930 și a fost supranumit de prietenul său, scriitorul Henry Miller, „ochii Parisului”.
Admirator al creațiilor fotografului Eugène Atget, sub impulsul activității de gazetar și încurajat de prietenul său, fotograful, originar din Ungaria, André Kertész, aproximativ din anul 1929 Gyula Halász a început a fotografia imagini fermecate ale Parisului nocturn, vilele și parcurile, malurile Senei și ulicioarele fără vârstă din cartierele vechi, uneori pe timp de ploaie și ceață (remarcabilă a rămas, de pildă, imaginea „Statuii mareșalului Ney în ceață”, 1931).
Ca unul care s-a considerat toată viața „transilvănean”, artistul a adoptat începând din anul 1931 numele de Brassaï, ceea ce în maghiară înseamnă „brașovean” (brassói, brassai).
În 1933 i-a apărut primul album, „Parisul, noaptea”, însoțit de un text de Paul Morand, care i-a adus un mare succes, mai ales în mediul artistic. O parte din fotografii le-a consacrat înaltei societăți și celebrităților epocii, de pildă unor celebrități intelectuale, de teatru și operă. A creat portrete devenite clasice ale lui Salvador Dali, Pablo Picasso, Henri Matisse și Alberto Giacometti, ale lui Jean Genet, Henri Michaux, Jean Paul Sartre și Simone de Beauvoir.