Ferenc Erkel (n. 7 noiembrie 1810, Giula, Ungaria – d. 15 iunie 1893, Budapesta, Austro-Ungaria) a fost compozitor, dirijor și pianist maghiar. Este considerat părintele operei maghiare, scrisă în principal pe teme istorice, operele sale fiind încă interpretate adesea în Ungaria. A compus, de asemenea, muzica imnului național al Ungariei, Himnusz, adoptat în 1844.
Ferenc Erkel s-a născut la Gyula, într-o familie de șvabi dunăreni, fiind fiul lui Joseph Erkel, muzician. Mama sa a fost Klára Ruttkay din Ungaria. Libretele primelor sale trei opere au fost scrise de Béni Egressy. Pe lângă operele sale, pentru care este cel mai bine cunoscut, a scris piese pentru pian și cor, precum și o maiestuoasă Uvertură de sărbătoare. L-a întâlnit pe Hector Berlioz cu melodia Marșul Rákóczi, pe care Berlioz a folosit-o în Damnarea lui Faust.
A condus Orchestra Filarmonicii din Budapesta (fondată în 1853). De asemenea, a fost director și profesor de pian al Academiei de Muzică din Ungaria până în 1886. În 1884 a fost deschisă Opera Ungară de Stat din Budapesta, devenind directorul muzical al acesteia.
În 1839, s-a căsătorit cu Adél Adlers. Patru dintre fiii lui au participat la compunerea operelor sale ulterioare: Gyula (4 iulie 1842, Pest – 22 martie 1909, Újpest ), Elek (2 noiembrie 1843, Pest – 10 iunie 1893, Budapesta), László (9 aprilie 1844, Pest – 3 decembrie 1896, Pozsony / Bratislava) și Sándor (2 ianuarie 1846, Pest – 14 octombrie 1900, Békéscsaba).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu