Johannes Vilhelm Jensen (n. 20 ianuarie 1873 – d. 25 noiembrie 1950) a fost prozator, poet și eseist danez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1944 „...pentru neobișnuita forță și fecunditate a imaginației sale poetice care este îmbinată cu o curiozitate intelectuală de largă cuprindere și cu un stil curajos și proaspăt”.
A fost unul dintre creatorii literaturii daneze moderne. A scris povestiri remarcabile prin acuitatea percepției și expresivitatea stilului. A formulat o teorie, ce s-a dovedit contestabilă, a superiorității așa-zisei rase gotice și aceasta pornind de la evoluționismul darwinist.
Adversar fățiș al creștinismului, Johannes Jensen ar fi vrut să reînvie serbările epocii păgâne, volumul său Anotimpuri cuprinzând și câteva cânturi menite să substituie cânticele bisericești. Printre operele sale cele mai originale se numără micile eseuri în proză reunite sub titlul Mituri, din care nouă culegeri se succed între anii 1907 și 1940.
După ce, între 1940 și 1943, în anii întunecoși ai războiului, Premiul Nobel pentru literatură nu se atribuie, primul care va fi distins cu această supremă recunoaștere internațională odată cu ivirea zorilor pacifici, în 1944, este Johannes Jensen. Moare în 1950.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu