Cărți și timbre: Neghiniță

Timbrul pe care vi-l propun astăzi face referire la povestea lui Neghiniță scrisă de Barbu Ștefănescu Delavrancea. Marca poștală, cu valoarea nominală de 2,40 lei (CMPR #7266, Michel #RO 7078, Yvert et Tellier #RO 6019, Romfilatelia #RO 2107(2), WADP Numbering System - WNS #RO060.16) face parte din emisiunea „Personajele copilăriei” (LP #2107) pusă în circulație pe data de 1 iunie 2016, chiar de Ziua Copilului.

În această poveste este vorba despre un personaj –NEGHINIȚĂ-supranumit și „gândul lumii”. El se oferă să aline singuratatea a doi bătrâni. După ce își cunoaște mama el pleacă să-și cunoască tatăl care era plecat să treiere grâul.

 Nu am putut să nu observ asemănarea izbitoare dintre macheta piesei filatelice și coperta cărții editată de către editura Corint apărută în anul 2002.

Împăratul era la mare și la greu sfat cu toți cărturarii, că bântuia seceta și molima. Și dacă negustorul îi spuse că are un copil ca o neghiniță, împăratul rămase înmărmurit, învățații împărățiii căscară ochii mari și traseră de bărbile lungi.
- Nu se poate, măria ta, așa ceva nu scrie la carte.
- Ba să poate - zise Neghiniță, sărind pe masa sfatului - că multe se pot și nu stau în cărți; și mult mai multe sunt altfel de cum sunt ticluite din condei.
Și după ce se minunară, cât se minunară, începu sfatul. Neghiniță se sui pe mâna împăratului, pe umăr, apoi în creștetul capului și d-acolo zise râzând:
- Învață, măria ta, că cei mai mici sunt cei mai mari.
Împăratul, cam de voie, cam de nevoie, răspunse:
-Așa e, Neghiniță, așa e. 

Minicoala cu 5 timbre + 1 vinietă (LA #2107b(2)

160 de ani de la nașterea scriitorului și politician român, membru al Academiei Române, Barbu Ștefănescu Delavrancea

S-a născut la 11 aprilie 1858, în mahalaua Delea-Nouă, din bariera Vergului, București, mezinul unei familii modeste. Tatăl, Ștefan „căruță-goală“, pe numele adevărat Ștefan Tudorică Albu, era descendent din familia unor ciobani vrânceni, „strămutat în marginea Bucureștilor, în căutarea unei munci mai rodnice“, devenind căruțaș de grâne pe traseul București-Giurgiu și „staroste al cărăușilor din barieră“. Tatăl lui Delavrancea a fost împroprietărit la Sohatu-Ilfov, ca urmare a legii rurale elaborate de Cuza-Vodă și M. Kogălniceanu: „Eu nu pot să uit că sunt copilul țăranului clăcaș împroprietărit la '64 ... Străbunii mei se pierd în haosul iobagilor, suferind cu ceilalți țărani deopotrivă și lipsa, și foamea, și năvălirile ...” Mama lui Barbu, Iana (Ioana sau Ana), era „fiica văduvei Stana din Postrăvari, sat locuit de clăcași, de pe moșia familiei Filipescu“. Primii ani de viață și-i petrece în ulița Vergului, în tovărășia tatălui, ajuns la aproape 70 de ani: „Mi-aduc și acum aminte (aș fi mulțumit dacă n-ar fi decât o amintire) cum mă agățam de scurteica lui lungă și îmblănită cu mârsă neagră și-l lingușeam și-l mângâiam pe obraji și pe pletele-i rotunjite ca să mă ia în căruță” - și a poveștilor spuse la gura sobei: „Pleoapele-mi cădeau încărcate de lene, de somn, de mulțumire. Și mă simțeam ușor ca un fulg plutind pe o apă care curge încet, încetinel, încetișor ...”
Părinții îl dădură în primire diaconului Ion Pestreanu de la Biserica Sf. Gheorghe Nou, „să-l învețe slovele noi și să citească“. În clasa a II-a (1866) intră elev la Școala de Băieți Nr. 4, unde îl are învățător pe Spirache Danilescu, „om luminat“, urmând ca în anul următor să treacă la Școala Domnească, pentru clasele a III-a și a IV-a. Studiază cu învățătorii E. Becarian și Ion Vucitescu, în condițiile de rigoare ale internatului și ale școlii vechi în care se practicau pedepse aspre. În registrele matricole era trecut numele de Ștefănescu Barbu.
După cele patru clase primare, Barbu este înscris, după un an, ca bursier la Liceul „Sf. Sava“, învață cu cei mai de seamă profesori ai Capitalei din acea vreme (D.A. Laurian, Anghel Demetriescu, Vasile Ștefănescu), fiind remarcat pentru talentul și capacitatea sa de asimilare. Atmosfera din internatul de la „Sf. Sava“ și imaginea adolescentului vibrând de pasiune vor fi evocate în nuvela Bursierul. Din această perioadă (1876 - 1877) datează și primele lui încercări literare. Din 1877 devine student la Facultatea de Drept.