195 de ani de la inaugurarea liniei de cale ferată Liverpool - Manchester

Calea ferată Liverpool - Manchester este o linie de cale ferată care leagă orașele britanice Liverpool și Manchester, renumită pentru că este prima cale ferată din lume care leagă două orașe. Călătoria inițială a avut loc la 15 septembrie 1830 între stația Liverpool Road din Manchester (acum parte a Muzeului de Știință și Industrie) și stația Hedge Hill din Liverpool.

Totuși, în timpul uneia dintre primele călătorii a avut loc primul accident fatal din istoria căilor ferate: un cunoscut parlamentar din Liverpool, William Huskisson, aflându-se în mijlocul căilor, a subestimat viteza de apropiere a locomotivei Rocket și a fost lovit de ea.

Accidentul a acționat ca un stimulent pentru dezvoltarea primelor sisteme de siguranță, la început rudimentare, precum clopotele cu care erau echipate locomotivele (al căror sunet a fost înlocuit aproape imediat cu cel al fluierului clasic). Apoi, treptat, s-a trecut la un sistem ceva mai sofisticat, compus din palete multicolore, strămoș al semaforului modern.

Calea ferată a avut imediat un succes uriaș prin reducerea timpului de călătorie între cele două orașe la puțin peste două ore comparativ cu cele 6 - 8 ore necesare pe drum. Locomotiva Rocket, practic, a menținut o viteză medie de 27 km/h cu vârfuri maxime de 46 km/h. În curând, alte secțiuni feroviare au fost conectate la Liverpool - Manchester și în jurul acestora s-a dezvoltat rețeaua feroviară britanică în câțiva ani.

Astăzi, linia proiectată și construită în 1830 (totuși pe unele mărci poștale este menționat anul dării în exploatare a liniei ca fiind 1829) conectează încă cele două orașe cu foarte puține modificări ale traseului, deși este utilizată ca o linie secundară acoperită în mare parte de trenuri regionale.

Din punct de vedere filatelic aniversarea liniei a fost marcată de timbre emise de administrații poștale precum: Ungaria (1979), Maria Britanie (1980), Korea de Nord (1980), Mali (1980), Grenada (1990 și 1991), Cambodgia (1995) sau Congo (2001). Dacă mai cunoașteți și altele, vă rog să le semnalați.

Două decenii de existență a monedei comune europene

Lansat la 1 ianuarie 1999, euro a intrat în circulație doi ani mai târziu, înlocuind bancnotele și monedele naționale din douăsprezece state membre ale Uniunii Europene. Acest pas „a reprezentat o piatră de hotar semnificativă” și a simplificat viața de zi cu zi a publicului. A facilitat libera circulație a persoanelor, bunurilor și serviciilor. A consolidat comerțul și integrarea economică. Reprezintă unul dintre elementele cheie ale convergenței interne. Este cel mai tangibil și mai identificabil aspect al participării cetățenilor la construcția UE. Ea constituie un element de unitate. Acum servește drept monedă pentru nouăsprezece țări, care vor crește la douăzeci în ajunul Anului Nou, odată cu aderarea Croației.
Acestea sunt câteva dintre conceptele exprimate de guvernatorul Băncii Portugaliei, Mário Centeno, prezent la Lisabona la lansarea oficială a acestei emisiuni filatelice. Disponibil din 15 septembrie 2022, seria este alcătuită din două timbre (30,75 x 40 mm) se-tenant montate în coli care conțin cinci seturi (tiraj 75.000 de mărci poștale în 7.500 de coli). Având valorile nominale de 0,57 și 0,95 euro, imaginea lor prezintă aversul și reversul schimbării monedelor de 1,00 euro din 2002 la cea de 5,00 euro în 2022, monedă realizată special pentru cea de-a douăzecea aniversare. Emisiunea este completată de o coliță dantelată (125 x 95 mm) cu valaorea nominală de 4,00 euro (tiraj 25.000 exemplare). Machetele sunt realizate de Unidesign și Hélder Soares.

Câteva considerații asupra emisiunii „Gazeta matematică 1885 - 1995” (LP #1392)

ing. Ion Ionescu (1870 - 1946)
a fost fondatorul publicației

Seria „100 de ani de la apariția revistei Gazeta Matematică, 1895 - 1995” (LP #1392) a fost emisă la 15 septembrie 1995. Este compusă dintr-un singur timbru (RO #5307, Michel #RO 5128, Număr timbru #RO 4042, Yvert et Tellier #RO 4286, Stanley Gibbons #RO 5770), cu valoarea nominală de 100 de lei, marca reprezintă portretul profesorului Ion N. Ionescu („Spiritus  rector”) care a fost printre inițiatorii revistei Gazeta Matematică, dar care a lucrat și sub îndrumarea lui Anghel Saligny la construcțiile Complexului Fetești - Cernavodă.

Emisiunea a fost tipărită pe hârtie cromo (Călărași), prin heliogravură, la două culori. Timbrele au dimensiunea de 27 x 42 mm, dantelura de 13½ unități (unele surse menționează 13¼ unități) și au fost paginate în coli finite de câte 50 de mărci poștale (5x10). 

FDC-ul emisiunii

Emisiunea este însoțită de 1 FDC (3.000 de plicuri) care reproduce  marca poștală din 1945 (cea cu valoarea nominală de 80 lei).

Tirajul inițial a fost de 3.000.000 exemplare, până la finele anului ajungând la 8.000.000 (în tranșe). Acestea a fost suplimentat în 1977 (1 septembrie) cu 1.000.000 de exemplare și în perioada 1998-1988 cu alte 12.125.000 bucăți. 

Până la această oră se cunosc trei erori filatelice: pată brună pe gât (r.4; c.8) semnalată pentru prima dată de către Sergiu Găbureac (București), OZN lângă cap, la ora 3, semnalată de către Marcel Șapira (București) și apostrof după POȘTA, eroare menționată inițial de Arpad Feher (Carei).

Ion N. Ionescu (1870 - 1946*) s-a născut în satul Creața, Sectorul Agricol Ilfov. A fost profesor la Școala Politehnică din București și membru al Academiei Române.

(*1948 - după unele surse)

Ca inginer a condus lucrărire de construcție a numeroase poduri, cum ar fi cel de la Borcea, podul de la Bobolia pe Valea Prahovei și a proiectat în 1902 podul combinat de cale ferată și șosea, în curbă, de pe brațul dunărean Sf. Gheorghe din Giurgiu. Acest pod, construit între 1904-1905 împreună cu A. Saligny, este cunoscut sub numele de „Podul Ion Ionescu-Bizeț” este și astăzi unicul pod, combinat, în curbă, din Europa.

Marca poștală a fost utilizată cu succes la francarea numeroaselor plicuri ocazionale apărute în perioada imediat următoare:

Plic special realizat cu prilejul aniversării a 600 de ani de atestare a Cetății Giurgiu. Marca este obliterată cu ștampila aniversară.

 Considerată o emisiune de uzuale, valoarea nominală a mărcii acoperea, la data punerii în circulație, contravaloarea expedierii unei scrisori „alte localități” de până în 20 de grame, a unei cărți poștale ilustrate sau a taxei Post-Restant. De asemenea era utilizat în completarea tarifelor pentru Cărțile Poștale cu răspuns plătit, a taxei de recomandare, a celei expres sau a taxei de adeverire de primire. Începând cu 18 martie 1996, creșterea tarifelor în serviciile poștale vor duce la utilizarea acestui timbru în combinații cât mai variate în realizarea francaturilor necesare în expedierea corespondenței.

Scrisoare simplă, alte localități, expediată pe data de 20 noiembrie 1995.

 

Recomandată locală (200 lei: 50 lei contravaloarea unei scrisori „loco” + 150 lei taxa de recomandare) expediată pe data de 30 noiembrie 1995.

Recomandată „alte localități” expediată la data de 8.12.1995. Tarif: 250 lei (timbrul fix de 100 lei + timbrul de 100 din emisiunea analizată + 10 timbre de 5 lei din emisiunea „Hoteluri și cabane (I)” lansată pe 27 august 1991)

Recomandată „loco” cu confirmare de primire expediată pe data de 9.12.1995.

 

Recomandată „alte localități” expediată pe data de 13.12.1995.

 

Scrisoare simplă, alte localități, expediată pe data de 11 martie 1997. Pentru a atinge tariful de 400 de lei, aflat în vigoare la acea dată pentru acest serviciu poștal, s-au aplicat, în completare, timbrul cu nominalul de 50 lei (Grangurul) și cel de 250 lei (Lăcustarul) din emisiunea „Păsări” pus în circulație la data de 30 aprilie 1993.

Francatură de pe o carte poștală ilustrată expediată la data de 3 iulie 2000 (contravaloare serviciului: 1.000 lei). Pentru o tarifare corectă marca studiată a fost aplicată alături de timbrul cu nominalul de 900 lei din emisiunea „Mari actori de comedie” pus în circulație la data de 21 octombrie 1999.

Complementar emisiunii filatelice, Poșta Română a lansat o serie de 6 întreguri poștale dedicate acestui  eveniment. Cinci dintre plicuri sunt dedicate „stâlpilor” Gazetei Matematice: Gheorghe R. Țițeica (1873-1939), Ion N. Ionescu (1870-1946), Gheorghe I. Buicliu (1883-1966), Vasile Gr. Cristescu (1869-1929) și Andrei Gh. Ioachimescu (1868-1943) în  timp ce al șaselea este dedicat lui Grigore  C. Moisil (1906-1973), cel care a fost președintele Societății de Științe Matematice și Fizice între anii 1949-1963  și  respectiv președinte al Societății de Științe Matematice între anii 1964-1973.

Întregul poștal (cod 096/95) dedicat lui Ion Ionescu

Bibliografie:

1. Realizări filatelice în revista Filatelistul feroviar nr. 2/1996

2. Catalog aniversar Mărcile poștale românești 1990 - 2017, Ed. Axa, 2017

3. Colnect - 100th Anniversary of Mathematics Gazette (Gazeta Matematică)

4.  Sergiu-Marian D. Găbureac, Erori filatelice - România, catalog specializat ilustrat 1903 - 2006, Ed. Bucureștilor 2008

5. Prof. Mirel MATYAS - Matematica în filatelie – Gazeta Matematică, în Colecţii şi colecţionari din Sălaj, Anuarul Asociaţiei Colecţionarilor din Sălaj, nr. VI, 2017

6. Călin Marinescu - Tarifele, taxele și gratuitățile poștale în România 1841-2008, vol.1, Ed. Medro, 2008

Uniformele regalității (III). Reginele României

Ilustrată maximă realizată de către
Alexandru Antonache utilizând
unul dintre timbrele emisiunii,
o carte poștală Allex Collection.
Obliterarea s-a facut cu ștampila prima zi
a emisiunii, la  O.P. 37 București.

Piesele de vestimentație regală au pasionat dintotdeauna atât publicul, cât și colecționarii. Romfilatelia a continuat seria mărcilor poștale dedicate acestei tematici, prin emisiunea Uniformele regalității (III). Reginele României (LP 2300), care a intrat în circulație marți, 15 septembrie 2020.
Pe cele patru timbre ale emisiunii sunt ilustrate Reginele Elisabeta (1,90 lei), Maria (3,30 lei), Elena (5 lei) și Ana (19 lei), îmbrăcate în vestimentație de ceremonial, cu podoabe și diademe. Mărcile poștale au fost machetate de către George Ursachi și au dimensiunile de 36 x 72 mm.
Din tirajul de 51.624 de timbre, 19.600 (câte 4.900 din fiecare valoare nominală) au fost destinate oficiilor poștale din țară în vederea francării corespondenței. Emisiunea este însoțită de 2 FDC-uri (550 seturi), dintre care 275 intrând în componența albului filatelic (LP 2300a) având aplicată în clar ștampila „prima zi” în folio, și 250 de seturi de cărți maxime (4 imagini).

130 de ani de la nașterea scriitoarei britanice Agatha Christie

Agatha Mary Clarissa (n. 15 septembrie 1890, Torquay, Regatul Unit – d. 12 ianuarie 1976, Winterbrook, Cholsey, South Oxfordshire, Regatul Unit), cunoscută în general ca Agatha Christie, a fost o scriitoare engleză de romane, povestiri scurte și piese de teatru polițiste. A scris și romane de dragoste sub pseudonimul Mary Westmacott, dar acestea sunt mai puțin cunoscute, nebucurându-se de același succes la public. Operele sale, în principal cele ce au ca personaje principale pe Hercule Poirot sau Miss Jane Marple, au făcut ca Agatha Christie să fie numită „Regina Crimei”, ea fiind considerată ca unul dintre cei mai importanți și inovativi autori ai genului.
Agatha Christie a fost numită de către Guinness Book of World Records, printre alții, ca cel mai vândut scriitor al tuturor timpurilor, împreună cu William Shakespeare. UNESCO consideră că ea este actualmente autorul individual tradus în cele mai multe limbi (cel puțin 56), fiind depășită doar de operele colective ale corporației Walt Disney Productions.
Până în 2006, cărțile sale s-au vândut în două miliarde de exemplare, în întreaga lume. Agatha Christie a publicat 80 de romane și nuvele și 19 piese de teatru, traduse în peste 70 de limbi. 

90 de ani de la nașterea fizicianului american Murray Gell-Mann

Murray Gell-Mann (n. 15 septembrie 1929, Lower Manhattan, SUA – d. 24 mai 2019, Santa Fe, SUA) a fost un fizician evreu-american, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1969 pentru munca sa în elaborarea teoriei particulelor elementare.
S-a născut în New York într-o familie de imigranți evrei din Cernăuți. Gell-Mann s-a dovedit curând a fi un copil minune. Mânat de o intensă curiozitate și dragoste de natură, după ce a absolvit, ca valedictorian, Columbia Grammar and Preparatory School a fost admis la cincisprezece ani la Universitatea Yale, facultatea de fizică, pe care a absolvit-o în 1948. În 1951 a primit doctoratul în fizică la MIT.
În 1951 Gell-Mann și-a început postdoctoratul și apoi a devenit profesor vizitator la Universitatea Illinois din Urbana-Champagin, Illinois între 1952-1953. După ce a lucrat ca profesor vizitator asociat la Universitatea Columbia în 1954-55, a devenit profesor la Universitatea Chicago înainte de a se muta la Institutul de Tehnologie California, unde a predat între 1955 și 1993. Laureat al premiului Nobel pentru Fizică în 1969 pentru descoperirea unui sistem de clasificare a particulelor subatomice.
A fost profesor emerit de fizică teoretică la Caltech și profesor universitar în cadrul departamentului de fizică și astronomie din Universitatea New Mexico din Albuquerque, New Mexico. De asemenea a fost membru al comisiei editoriale a Enciclopediei Britannica. În 1984 Gell-Mann a co-fondat Institutul Santa Fe — un institut de cercetări non-profit din Santa Fe, New Mexico — pentru a studia sisteme complexe și a răspândi noținuea de studiu separat interdisciplinar al teoriei complexității.