Baia Mare în miniatură cartofilă – o vedere emblematică a anilor ’70

Răsfoind colecția mea de cărți poștale ilustrate, am poposit din nou asupra unei vederi care surprinde foarte bine spiritul Băii Mari din anii ’70. Este vorba despre cartea poștală ilustrată cu codul 495/1977, realizată într-o formulă grafică specifică epocii, în care colajul de imagini reușește să concentreze, pe un singur suport, orașul, istoria și potențialul turistic al zonei.
Vederea a fost tipărită în baza comenzii nr. 11012, emisă de Poșta Română către OSETCM, fiind prevăzută cu marcă fixă în valoare nominală de 40 de bani și având un preț de vânzare de 1,90 lei. Analizând mai atent exemplarele din colecție, am constatat că este vorba despre o reeditare a cărților poștale ilustrate 495/1973 și 495/1974, care prezintă unele modificări la nivelul feței destinate corespondenței. 

Un aspect care îmi atrage atenția de fiecare dată este legenda (bilingvă la ediția din 1977, redactată în limbile română și franceză) și tiparul într-o nuanță discretă de gri (cenușiu), caracteristică multor cărți poștale destinate circulației poștale interne din acea perioadă.
Ediția din 1973 a fost realizată în baza comenzii nr. 5028 adresate OSEDT și include legenda exclusiv în limba română, având totodată inserată în numerotare stema municipiului.

Ediția din 1974, tipărită sub comanda nr. 11016 către OSETCM, păstrează aceeași legendă ca cea din 1973, dar adaugă traducerea în limba franceză, precum și sigla Poștei Române amplasată deasupra liniei mediane.
Avem, așadar, de-a face cu același clișeu grafic reeditat în trei ani diferiți, diferențele dintre ediții fiind date exclusiv de elementele de identificare și de prezentare tipografică.

Din punct de vedere iconografic, cartea poștală este construită cu grijă. În colțul stâng superior se află stema municipiului Baia Mare, care conferă ansamblului o identitate vizuală clară. Sub aceasta este redată Piața Gheorghe Gheorghiu-Dej (actuala Piața Revoluției), surprinsă într-o perspectivă amplă, cu Hotelul București (astăzi Hotel Rivulus) dominând fundalul, ca expresie a arhitecturii moderniste a perioadei socialiste. În axul pieței se distinge Statuia Minerului, simbol al tradiției industriale a orașului și al discursului oficial al vremii.
În partea dreaptă sus, privirea este atrasă de Turnul lui Ștefan, monument medieval din secolul al XV-lea, care introduce un contrast puternic față de arhitectura modernă din celelalte cadre. Alături, lacul de acumulare Firiza completează imaginea printr-o notă de calm și echilibru, sugerând atât frumusețea peisajului montan, cât și importanța amenajărilor hidrotehnice pentru dezvoltarea orașului.
Partea inferioară a vederii este rezervată unei cabane turistice din stațiunea Izvoare, amplasată la marginea pădurii de conifere. Această imagine trimite direct la ideea de recreere și turism montan, intens promovată în materialele cartofile ale epocii.
Privită astăzi, această carte poștală ilustrată nu este doar un obiect de colecție, ci și un document vizual valoros. Pentru mine, ea rămâne o mărturie elocventă a felului în care Baia Mare era prezentată și percepută în anii ’70: un oraș modern, ancorat în istorie, înconjurat de natură și deschis turismului.