Utilizarea mărcilor poștale „Oradea – Emisiunea I 1945” în cadrul Oficiul Baia Mare (Nagybánya) în primele luni ale anului 1945

Reinstaurarea administrației românești în nord-vestul Transilvaniei, în toamna anului 1944, a adus după sine nu doar transformări politice și administrative, ci și o profundă reorganizare a serviciilor poștale. În acest context de tranziție, Direcția Regională P.T.T. Oradea a preluat coordonarea a peste 200 de oficii din teritoriu, între care și Oficiul Baia Mare – cunoscut încă frecvent sub denumirea bilingvă Nagybánya. Revenirea sub autoritate românească s-a lovit însă de dificultăți logistice majore, una dintre cele mai presante fiind lipsa stocurilor suficiente de timbre românești. Ca soluție provizorie, au fost introduse în circulație supratipăririle locale realizate la tipografia „Grafika” din Oradea, cunoscute astăzi sub numele de „Oradea – Emisiunea I 1945”.
Primele utilizări identificate în Baia Mare pot fi plasate spre sfârșitul lunii februarie 1945, moment în care aceste mărci încep să apară sporadic pe corespondență, pe măsură ce noile stocuri erau distribuite în teritoriu prin intermediul Direcției Regionale Oradea. Referiri documentare suplimentare se regăsesc în studiul semnat de cercetătorul maghiar Voloncs Gábor, publicat în anul 2011 în revista „Studii filatelice brașovene”, unde se arată că oficiul băimărean a utilizat în francarea corespondenței curente valori supratipărite la Oradea provenite din seria „Comandanți de oști” (Hadvezérek), emisă în 1943. Sunt menționate, în mod explicit, valorile de 1 Pengő/18 filleri, 2 Pengő/10 filleri și 3 Pengő/30 filleri, piese care reflectă atât caracterul provizoriu al aprovizionării, cât și adaptarea rapidă a serviciului poștal local la noile realități administrative.
În luna martie folosirea lor devine curentă, reflectând dependența oficiului de aprovizionarea regională. Până în aprilie 1945 ele rămân încă prezente în circulație, deși încep să fie întâlnite tot mai des în combinație cu alte valori românești apărute între timp, semn al revenirii treptate la normalitate filatelică.
Corespondența expediată din Baia Mare în această perioadă oferă astăzi o imagine fidelă a realităților poștale de atunci. Scrisorile simple interne constituie categoria cea mai frecventă, francate de regulă cu valori mici supratipărite, expediate către centre regionale precum Cluj, Oradea sau Satu Mare. Cărțile poștale ilustrează adesea francaturi mixte, în care mărcile Oradea apar alături de timbre ungurești rămase în stoc ori de primele emisiuni românești postbelice. De asemenea, imprimatele și corespondența oficială provenită de la instituții locale — primărie, prefectură, unități militare sau întreprinderi miniere — confirmă utilizarea lor de necesitate, nu una filatelică. Mult mai rare sunt piesele recomandate, care necesitau compuneri tarifare mai complexe și care, tocmai prin această raritate, au devenit astăzi deosebit de apreciate.
Ștampilele aplicate în Baia Mare reflectă, la rândul lor, tranziția administrativă. În prima fază continuă să fie folosite ștampilele liniare moștenite, inscripționate simplu „POSTAHIVATAL NAGYBÁNYA” (până la sfârșitul lunii februarie) și „NAGYBÁNYA” (considerată „ștampilă oficială”). Datarea lizibilă a acestor anulări constituie astăzi un element esențial în certificarea utilizării timpurii a emisiunii.
Privite în ansamblu, piesele circulate la Baia Mare relevă numeroase particularități filatelice. Francaturile mixte de tranziție, combinațiile tarifare improvizate sau exemplarele cu supratipăriri deplasate ori imperfect imprimate trimit direct la condițiile tehnice modeste ale momentului. Majoritatea acestor trimiteri nu au fost create pentru colecționari, ci au rezultat dintr-o nevoie poștală reală, fapt care le conferă astăzi o autenticitate și o valoare documentară sporite.
Dincolo de interesul strict filatelic, utilizarea emisiunii „Oradea – I 1945” la Oficiul Baia Mare rămâne o mărturie concretă a procesului de reintegrare administrativă și a eforturilor de refacere a infrastructurii poștale după război. Aceste mărci, modeste ca realizare tipografică, dar încărcate de semnificație istorică, ilustrează dependența logistică de centrul regional Oradea și dinamica unei epoci de reconstrucție. Pentru expozițiile tematice dedicate tranziției poștale din anii 1944–1945, ele constituie repere vizuale și documentare de prim ordin, legând istoria locală a Băii Mari de evoluțiile mai largi ale poștei din Transilvania de Nord.