Andorra, micul co-principat dintre Franța și Spania, e genul de loc care pare inventat pentru călătoriile din cărțile poștale. Dar în anii ’60–’70, când turismul de masă începea să prindă avânt, această enclavă montană a devenit o destinație tot mai căutată de francezi și spanioli. Nu doar pentru prețurile atractive și magazinele bine aprovizionate, ci și pentru peisajele dramatice ale Pirineilor, adevărate tablouri alpine de o frumusețe sălbatică.
Așa s-a născut mitul vacanței „de anduranță” în Andorra: excursii de safari montan, cu autobuze fără acoperiș și jeepuri deschise, unde turiștii stăteau pe bănci din lemn montate direct în portbagaj. Firmele locale și-au pictat vehiculele în culori vii, le-au dat nume exotice și au dus grupuri entuziaste către văi ascunse, lacuri glaciare și sate de munte unde timpul părea că a uitat să curgă.
Timbrul din 2025 evocă exact această perioadă, când turismul devenea mitologie. Designul său amintește de o epocă în care vacanțele nu se măsurau în selfie-uri, ci în povești spuse la întoarcere, cu ochii strălucind. O plimbare pe serpentinele andorrane în acei ani însemna să îți redescoperi curajul, să înfrunți un soare aspru la 2.000 de metri altitudine și să îți cumperi, la întoarcere, o brichetă „de firmă” dintr-un duty-free montan.
Filatelia surprinde adesea figuri istorice sau simboluri naționale. Dar uneori, cum e cazul timbrului dedicat Andorrei, surprinde un sentiment – dorul de vacanțele simple, autentice, în care explorarea era reală, iar plăcerea venea din drumul bătut cu praf și râsete.
Pentru colecționari, Andorra Spaniolă nu e doar o administrație poștală aparte, ci și o fereastră spre o altfel de Europă, mai puțin grăbită, mai puțin digitală, dar infinit mai memorabilă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu