Corcodușul din marginea drumului și timbrul cu gust de copilărie

Pe o uliță uitată de timp, într-o margine de grădină neîngrădită, creștea un corcoduș. Nu era cel mai impunător pom, nu atrăgea privirile ca un cireș în floare sau ca un măr cu roade grele, dar era primul care vestea primăvara. Cu florile lui albe, delicate și cu aerul modest, corcodușul devenea, pentru câteva săptămâni, regele discret al curții bunicilor.

Noi, copiii, îl iubeam nu pentru spectacolul vizual – deși înflorirea sa avea un farmec aparte – ci pentru promisiunea fructelor: corcodușele acelea mici, galbene, roșii ori violet, care pătau buzunarele și palmele, dar care ne bucurau cu gustul lor dulce-acrișor, atât de simplu și viu. Niciun alt fruct nu putea fi cules mai repede, mai nerăbdător, direct din copac, fără spălat, fără etichetă.

Astăzi, corcodușul pare un pom uitat, înlocuit prin livezi moderne cu soiuri „mai nobile” sau eliminat din grădini din cauza… abundenței sale. Și totuși, acest copac umil, pe care îl credeam nevrednic de glorie filatelică, a fost surprins, chiar dacă rar, și pe timbre.
Da, corcodușul are timbrele sale, chiar dacă puține. Poate le-ați văzut, poate nu. Poate că tocmai raritatea lor le face cu atât mai prețioase pentru colecționari. Într-o emisiune discretă, un colț de ramură înflorită. În alta, o reprezentare științifică, aproape botanică, a fructului.

Nu sunt multe, dar există — ca o reverență filatelică adusă unui pom care, deși marginal în aparență, face parte profund din memoria noastră afectivă.
Mă gândesc uneori cât de potrivit ar fi un timbru ilustrat cu un copil care culege corcodușe. Sau cu o ramură încărcată, scăldată în lumina aurie a amiezii. Un timbru cu miros de iarbă tăiată și gust de vară începută. Un timbru nu exotic, nu rar prin temă, ci rar prin sinceritate. Rar pentru că evocă nu spectaculosul, ci familiarul.

Până atunci, păstrez în clasorul memoriei imaginea corcodușului din copilărie, cel din care mâncam pe furiș, ascunși de ochii bunicilor. Și atunci când găsesc în albume un timbru cu Prunus cerasifera – denumirea sa latină –, îl privesc cu recunoștință. Nu doar ca pe o piesă de colecție, ci ca pe o amintire miniaturală, o fărâmă de viață conservată în hârtie gumată.
Note pentru colecționari:
Cei pasionați de tematica botanică pot include în colecțiile lor timbre rare cu corcoduș emise în diferite țări. În România, aparițiile sunt excepționale și nefilatelizate pe larg, ceea ce le oferă o aură aparte. Dacă dețineți astfel de piese – timbre, plicuri maxime sau ilustrate – care celebrează discret acest pom, vă invit să le împărtășiți comunității. Poate că, adunate, vor spune povestea unui pom care nu a cerut niciodată nimic, dar a oferit atât de mult.
Corcodușul nu e doar un pom de margine. E un simbol al simplității roditoare – și, uneori, o comoară filatelică neașteptată.