Au existat odată Băile Usturoi

Carte poștală ilustrată, Cabana „Băile Usturoiu”, alb-negru,
Ed. Meridiane, C.P.C.S. după o fotografie de N. Golgoțiu

Staţiunea Usturoi, aflată la numai 1 km de Baia Mare, era aşezată pe o frumoasă vale montană, la altitudinea de 282 de metri. Împrejmuită de seculare păduri de fag şi stejar, această zonă are un climat  asemănător regiunilor de coline, ferită de vânturi şi având o luminozitate limpede şi puternică. Subsolul munţilor străbătuţi de Valea Usturoiului conţine zăcăminte metalifere, de unde apa îşi trage o serie de proprietăţi curative. Izvorul de apă minerală care exista aici provenea dintr-o fostă galerie de mină săpată cu secole în urmă în Muntele Galben. Compoziţia chimică a apei atesta că ea provenea îndeosebi din dizolvarea produselor ce rezultau prin alterarea filoanelor de minereu. În compoziţia  apei se găseau sulfaţi de fier, calciu, aluminiu, magneziu, zinc, natriu, cupru şi mangan. Buletinele de analiză arătau că apa se caracteriza ca fiind atermală, sulfatată, feroasă-calcică, hipotonă. De aceea, era indicată numai în cura externă pentru tămăduirea afecţiunilor reumatismale cronice şi în aplicaţii locale sub formă de gargarisme în afecţiunile faringiene catarale. Debitul de apă minerală era în anul 1968 de 20.000 de litri în 24 de ore, astfel că se puteau face 250 de băi zilnice, fapt ce permite satisfacerea în bune condiţii a cerinţelor publicului. Extinderea galeriilor de mină plus frecventele prospecțiuni geologice au făcut posibilă pierderea traseului de apă termală sau scurgerea într-o direcție necunoscută. Lăsată în paragină de peste zece ani, în seara de luni, 14 februarie 2022, în jurul orei 21, cabana este mistuită de flăcări, locația arzând în proporție de peste 60%. Păcat că astăzi a rămas doar amintirea a ceea ce a fost odată.