„Nu tot ce zboară se mănâncă!” spune un vechi proverb, iar acest lucru este valabil și în filatelie. Nu face excepție de la regulă nici piesa alăturată, pe care am descoperit-o lucrând la indexarea materialului din cadrul proiectului „Păstrarea patrimoniului filatelic al orașului Baia Mare”.
La prima vedere totul pare a fi la locul lui mai puțin atunci când... întorci foaia.
Atunci când dorești să achiziționezi o piesă filatelică va trebui să te ferești de falsurile care există. Iar pentru asta ai nevoie de câteva cunoștințe de istorie poștalo-filatelică.
Să vedem însă despre ce este vorba în piesa prezentată: avem un întreg poștal cu semiilustrația palatului politico-administrativ din Baia Mare, marca poștală cu valoarea nominală de 55 de bani (Ro #3783) reprezentând același obiectiv din emisiunea „Arhitectură românească contemporană” (LP #983) pusă în circulație la data de 25 iulie 1979 și ștampila expoziției filatelice județene Maramureș desfășurată în Baia Mare în perioada 9 - 23 decembrie 1979. Toate par să se lege, nu?
La un moment dat îmi cade privirea pe valoarea nominală a timbrului fix de pe întregul poștal. Citesc: „2 lei”. În urechile mele încep să sune sirene iar în capul meu aveam senzația că se desfășoară un episod din filmul „Înapoi în viitor”. Din amintirile mele parcă țineam minte că întregurile poștale din 1979 aveau valoare nominală de 1 leu. De abia din 1982, de la 1 aprilie, contravaloarea unei scrisori „alte localități” (până în 20 de grame) va ajunge la 2 lei, și tot de atunci mărcile fixe de pe întregurile poștale vor fi tipărite cu acest nominal. Lucurile aveau să se certifice în momentul în care întorc plicul și citesc „cod 0232/83”. Așadar întregul poștal face parte dintr-o serie de 28 de plicuri apărute sub titlul de „Imagini din România” la nu mai puțin de 4 ani după evenimentul de pe ștampilă. Prin urmare avem de a face cu un fals, bine realizat să recunoaștem, cu scopul de a-i păcăli pe cei care doresc achiziționarea unor piese filatelice care „arată bine”.
Din câte știu exista (mi-e teamă să mai spun „există”) o reglementare în ceea ce privește regimul ștampilelor speciale (ocazionale, aniversare etc) ce stipula faptul că aceasta (ștampila) trebuie distrusă (sau tăiată, secționată) astfel încât să nu mai poată fi folosită după data înscripționată pe ea. Și iată ce se întâmplă (încă un caz din multe altele semnalate deja) când cineva care are această obligație omite să-și ducă munca până la capăt. Dosește (bănuiesc) ștampila într-un sertar, uită de ia, iar după un timp altcineva (bănuiesc) o găsește și începe să o folosească în scopuri ilicite. Din acest motiv înclin tot mai mult spre tabăra celor care susțin că astfel de piese filatelice trebuie să fie însoțite și de o ștampilă de zi a unui oficiu poștal din localitatea în care se desfășoară evenimentul.
Așadar, mare atenție la ce vă trece prin mână (sau prin fața ochilor) că nu de multe ori ne lovim de lucruri care nu sunt ceea ce par a fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu