Câteva considerații privind emisiunea de timbre „90 de ani de la Unirea Principatelor Române”

Marca poștală

Pe data de 24 ianuarie 1949 a fost pusă în circulație emisiunea de timbre „90 de ani de la Unirea Principatelor Române” (LP #251), compusă dintr-o marcă poștală cu valoarea nominală de 10 lei (RO #1324, Yv #1077, Mi #1178, G #2021, S #702, Z #1303). Timbrul comemorativ a fost tipărit în heliogravură, monocrom, în culoarea albastră, pe hârtie velină, albă cu filigran R.P.R., și are dimensiunea de 33 x 28 mm, având o dantelură de 13½ unități. Tirajul emisiunii a fost de 1.000.000 de exemplare paginate în coli de câte 100 de bucăți. Pentru cei care studiază varietățile de filigran, acesta se regăsește în pozițiile 5, 6, 7 și 8.

Marcă distribuită abonaților

Machetatorul Ary Murnu a ales tema „Hora Unirii” pentru a ilustra această emisiune. În plan central se disting trei perechi de muncitori și țărani români ținându-se de mână și dansând hora, iar în colțul din dreapta sus, pe două rânduri, se află legenda „24 IAN. 1859 / - 24 IAN. 1949” (de unde și numele emisiunii). Valoarea nominală este trecută în colțul din stânga sus (pe două rânduri) urmată de cuvântul „POȘTA”. În banda din partea de jos a mărcii este trecut numele statului „REPUBLICA POPULARA ROMANA” (fără diacritice - putând fi considerată o eroare de machetare), deasupra căreia, în partea dreaptă, regăsim inițialele machetatorului.

Machetele inițiale (sursa: Artmak).

Două dintre machetele inițiale ale emisiunii, parțial adoptate și semnate olograf, au fost scoase la licitația Artmak cu numărul 534 din februarie 2024. Provenite din colecția familiei de artiști Murnu, machetele, cu dimensiuni de 9 x 7,5 cm și 7 x 8,5 cm, au fost adjudecate la prețul de 450 de euro, având un preț de pornire de 150 de euro.

Portretul machetorului
(sursa: Îmi pasă)

Ary Murnu, pe numele său real Gheorghiadis Arytomene, a fost un pictor și desenator născut pe 28 iunie 1881 la Xanti (Grecia) într-o familie de aromâni. A fost autor a peste 30.000 de desene în peniță, creion și cărbune. Este distins de stalele francez și român cu numeroase ordine și merite. A lucrat pentru Banca Națională a României mai multe proiecte de bancnote. Pentru Poșta Română a machetat 26 de emisiuni poștale, totalizând 98 de timbre emise, cea de față fiind penultima sa realizare. Se stinge din viață în 1971, la vârsta de 90 de ani, în București.

Plicul oficial (FDC-ul)

Emisiunea este însoțită de un FDC realizat dintr-un plic gălbui, creponat, având dimensiunea de 163 x 119 mm. Acesta este cel de-al doilea plic „prima zi” oficial emis de Poșta Română (conform Deciziei nr. 21338/2.12.1948). Ilustrația grafică, tipărită în culoarea roșie, aparține tot gravorului Ary Murnu, inițialele sale putându-se observa în dreapta picioarelor celor trei femei care se țin de mână simulând un joc de horă. Legendele care însoțesc plicul sunt: „ADMINISTRAȚIA P.T.T. / FILATELIE” (în partea de sus a elementului grafic) și „PRIMA ZI A EMISIUNII / 24 I • 1949” (dedesubt). Ștampila, de formă octogonală neregulată, dublu chenar, cu diametrul de 20 de mm, a fost aplicată în tuș roșu pe colțul din stânga jos a mărcii poștale. Elementul grafic, o goarnă poștală, departe legenda „90 ANI DE LA UNIRE” de data și locul aplicării („24.I.1949 / BUCUREȘTI POSTA”). Plicul special a fost distribuit abonaților care s-au înscris pentru timbre obliterate, până la data de 31 ianuarie 1949. Plicul oficial are aplicat un sigiliu sec. Se pare că nu pe toate plicurile a fost aplicat acest sigiliu sec, inclusiv piesa din colecția mea este lipsită de acest sigiliu (personal am mai întâlnit încă două exemplare similare). Să fi fost o scăpare sau...?

Filigranul RPR în poziția 8

Se pare că timbrele obliterate (de complezență) distribuite abonaților au fost anulate prin ștampila „prima zi” aplicată în tuș negru.

Scrisoare simplă „alte localități”
francată cu timbrul emisiunii studiate

Din punct de vedere poștal, la data punerii în circulație a emisiunii, tariful de 10 lei corespundea expedierii hârtiilor de afaceri și a taxei post-restante. Analizând câteva circulații identificate pe diverse site-uri am constatat că acest timbru a fost utilizat în combinații cu alte mărci (în majoritatea cazurilor alături de timbrele uzuale de 1 leu din emisiunea „Stema R.P.R.”) pentru completarea tarifelor unor scrisori alte localități” cu greutatea de până în 20 de grame (11 lei) simple sau recomandate (31 lei din care 20 de lei reprezintă taxa de recomandare). În situația în care dacă în colecția dvs. regăsiți circulații cu acest timbru, vă recomand să nu-l dezlipiți de pe suport (plic sau carte poștală), valoarea lui putând crește considerabil pentru pasionații de istorie poștală.

Marca ștampilată poștal

În ceea ce privește cotele acestei emisiuni am făcut o medie a prețurilor de vânzare a unor piese găsite pe mai multe site-uri de comerț electronic. Valorile obținute sunt pur orientative, prețul final (corect) find dat în urma negocierilor dintre vânzător și cumpărător:

marca neștampilată: 1,406778784857878 lei

marca ștampilată poștal: 1,233725961538462 lei

marca ștampilată de complezență: 1,220275 lei

bloc de 4 neștampilat: 15,1075 lei

aplicată pe plicuri (scrisori) cu marca intactă: 24,74 lei

FDC: 13,02745587782118 lei

Recomandată „alte localități”
francată cu un ștaf de trei timbre
ale emisiunii studiate

În cazul în care cunoașteți mai multe detalii despre această emisiune vă invit să contribuiți cu completări la acest studiu incipient. Vă mulțumesc.

Bibliografie:

Gheorghe Tudor, Mărcile poștale românești 1858-2009, București 2009, ISBN 978-973-0-05451-4

Cristian Andrei Scăiceanu, Dicționarul machetatorilor mărcilor poștale românești, Oscar Print București, 2018, ISBN 978-973-668-480-7

Sabina Mariţiu, Cristian Scăiceanu, Ary Murnu, creator de bancnote şi timbre, prezentare electronică în cadrul Simpozionului „Istoria bancnotei româneşti - momente, imagini şi tehnologie” disponibilă pe site-ul BNR (https://www.bnr.ro/Simpozionul-%e2%80%9cIstoria-bancnotei-romanesti---momente,-imagini-si-tehnologie%e2%80%9d-8869.aspx), resursă on-line accesată la data de 29.04.2022

Wikipedia, Ary Murnu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ary_Murnu), 2020, resursă on-line accesată la data de 29.04.2022

Revista Filatelia, nr. 3, anul VI, 1 februarie 1949

Revista Filatelie, Șah, Cuvinte încrucișate, nr. 4, anul VI, 15 februarie 1949

Sergiu-Marian D. Găbureac, România - catalog specializat semiilustrat curiozități și varietăți filatelice 1903 - 2006, Biblioteca Bucureștilor, 2010

I.C.S. Filatelia, Catalog filatelic al Republicii Populare Romîne, Editura de stat pentru imprimate și publicații București, 1957

Artmark - Licitația de Cărți Vechi, inclusiv o Colecție de Machete pentru Timbre și Bancnote #534/2024, lotul 155 (https://www.artmark.ro/ro/licitatie/licitatia-de-carti-vechi-inclusiv-o-colectie-ary-murnu-si-o-secventa-de-reclame-vechi-romanesti-5342023/lot/lot-format-din-doua-machete-de-timbre-unirea-principatelor-romane-de-ary-murnu-valoare-postala-10-lei-ambele-semnate-olograf-provine-din-colectia-familiei-de-artisti-murnu-ro-88050), resursă on-line accesată la data de 11.07.2024

100 de ani de la moartea pictorului italian Amedeo Modigliani

Amedeo Modigliani (n. 12 iulie 1884, Livorno - d. 24 ianuarie 1920, Paris) a fost un pictor și sculptor italian stabilit în Franța, reprezentant al „Școlii Pariziene” ("École de Paris"), evidențiat în scurta sa viață printr-o creație plină de eleganță și rafinament, care depășește granițele manierismului. Toată viața sa Modigliani este în căutarea frumuseții perfecte, ușor abstracte, care să reprezinte sinteza idealului visat cu concretul, reprezentat de model. Tema preferată a tablourilor sale este omul: nudurile de femei, portretele prietenilor și ale unor necunoscuți.
Amedeo Modigliani se naște la 12 iulie 1884 în Livorno, într-o familie italiană de origine evreiască sefardă. Tatăl, Flaminio Modigliani, era un negustor originar din Roma. Primii săi ani, Amedeo i-a trăit într-o atmosferă grea, cu privațiuni, firma tatălui dăduse faliment. Totuși, cea mai importantă problemă, este sănătatea sa șubredă. La vârsta de unsprezece ani contractează o afecțiune pulmonară gravă, trei ani mai târziu, în anul 1898, cade greu bolnav de tifos. Descoperă în acest timp pictura și o roagă pe mama lui să îi permită să ia lecții de desen. Din august 1898, tânărul Modigliani frecventează atelierul pictorului Guglielmo Micheli din Livorno, unde execută naturi moarte și portrete. După o nouă agravare a sănătății, își petrece iarna în clima blândă a orașelor Napoli și Amalfi. Însănătoșit, Amedeo se înscrie în 1902 la „Școala de Nuduri” din Florența ("Scuola libera di Nudo"), condusă de maestrul Giovanni Fattori iar, un an mai târziu, frecventează cursurile „Institutului de Arte Frumoase” din Veneția.
Amedeo Modigliani nu a avut predecesori direcți și nici urmași, arta sa îi aparține în exclusivitate. Această particularitate vorbește despre valorile și frumusețea operei sale. După anul 1910, Pablo Picasso va împrumuta ceva din tehnica artistului italian. Patruzeci de ani mai târziu, Bernard Buffet realizează opere ale căror linii ferme, gamă cromatică restrânsă și simț al spațiului ne poartă cu gândul la creația lui Modigliani. 

130 de ani de la nașterea scriitorului român Victor Eftimiu

Victor Eftimiu (n. 24 ianuarie 1889, Boboștița, Albania - d. 27 noiembrie 1972, București) a fost un dramaturg, eseist, povestitor, scriitor și traducător român de origine aromână, respectiv membru al Academiei Române și francmason român din perioada interbelică.
Victor Eftimiu s-a născut în ținutul Korcei, al doilea din cei 12 copii ai negustorului macedoroman Gheorghe [Ghergo] Eftimiu (bunicul se numea Eftimie [Timco] Ceavo) si ai Mariei (născută Cociu), zisa si Economu, fiica de preot. Între anii 1895-1897 urmează clasele primare în limba greacă, în comuna natală. În anul 1897 este înscris, în București, la școala primară de pe strada Silvestru, stradă, unde tatăl avea o băcănie. Se stabilește definitiv în Romania în 1905.
Director al teatrelor Comedia (1913) și Național (1920, 1930 și 1944-1945), director general al teatrelor (1920), al Teatrului Național și al Operei din Cluj (1 august - 31 decembrie 1927). A colaborat la ziarele și revistele vremii, între care: Luceafărul (la care a și debutat în 1904), Viața literară (1906), Țara noastră. În 1932 primește Premiul Național pentru Literatură, iar la 31 mai 1948 este ales membru titular al Academiei Române.

Repere istorice în filatelie

Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” din Galaţi în parteneriat cu domnul Emil Ţuicu, colecţionar vă invită joi, 24 Ianuarie 2019, ora 14.00, la vernisajul expoziţiei temporare „REPERE ISTORICE ÎN FILATELIE (1862 – 1942)”.
Expoziţia organizată de muzeograful Valentin Bodea este dedicată împlinirii a 160 de ani de la Unirea Principatelor Române, respectiv a 80 de ani de la înfiinţarea Muzeului „Casa Cuza Vodă”.
Mărcile poştale expuse, reprezentative pentru perioada 1862 – 1942, au fost tipărite în România și în străinătate (Londra, Paris, München etc.), cu stema celor două Principate Române, cu Domnitorul Alexandru Ioan I Cuza, regii României Carol I, Ferdinand I, Carol II, Mihai I şi marile evenimente din domnia acestora.
Evenimentul se va desfășura la Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” Galaţi, secţia Lapidarium, str. Mr. Iancu Fotea, nr. 2bis, lângă Biserica Greacă.

160 de ani de Mica Unire

Asociația Filateliștilor Timișoara a realizat o ștampilă ocazională cu titlul „Unirea Mică – 160 de ani”. Ea va fi aplicată joi, 24.01.2019, la Oficiul Poștal nr. 1 din Timișoara 1 - cod poștal 300790.

Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată.

560 de ani de când Matei Corvin, al doilea fiu al guvernatorului Ioan de Hunedoara, este ales rege al Ungariei

„Cu sprijinul nobilimii mici și mijlocii și al trupelor de mercenari conduse de Mihai Szilágyi, Matei Corvin este ales rege al Ungariei” la 24 ianuarie 1458. — Istoria lumii în date, Editura Enciclopedică Română, București, 1972, pag. 136.

După moartea lui Iancu de Hunedoara, oligarhia maghiară a revenit la putere. „Tânărul rege” (Ladislau Postumul) a fost conducătorul nominal, însă adevărații conducători erau familiile maghiare Garai, Ujlaki și Cillei. Grija lor a fost să combată influența familiei Hunyadi. Astfel, au convins pe tânărul rege Ladislau, să ordone inculparea pentru omucidere și condamnarea la moarte (prin decapitare) a lui László (Ladislau Corvin), fiul cel mare al lui Ioan de Hunedoara. Fiul cel mic al lui Iancu, Matei, încă un copil, a fost și el, datorită intrigilor, curând aruncat în închisoare. Apoi a început războiul civil. Adolescentul rege a fugit în Boemia, luând pe Matei cu el. Erzsébet Szilágyi, văduva lui Ioan de Hunedoara, a organizat armatele fidele soțului său și a reușit să pună capăt războiului civil, învingând armatele marii nobilimi. Regele Ladislau Postumul moare în condiții suspecte în Cetatea din Praga, iar mai mulți dintre cei ce-l determinaseră să-l condamne pe Ladislau de Hunedoara au fost uciși din ordinul Elisabetei sau al lui Mihai Szilágyi. Dieta Națională a fost reunită la Buda să aleagă noul rege. În prezența armatelor lui Hunyadi, cantonate pe Dunărea înghețată, a fost, pe 24 ianuarie 1458, ales rege Matei, în vârstă de 18 ani, care trebuia să fie răscumparat și adus de la Praga.
Matei Corvin a domnit 32 de ani ca rege al Ungariei și domnia sa a fost una dintre cele mai strălucite din istoria Ungariei. Aristocrația de rang înalt însă nu s-a împăcat cu prezența lui pe tronul Ungariei și a uneltit pentru a-l detrona. Conform legendei, marii nobili ar fi reușit să-și pună planul în aplicare cu ajutorul reginei Beatrice, soția regelui. Medicul reginei îl trata de reumatism pe regele Matei otrăvindu-l cu plumb; astfel regele Matei Corvin muri încet, de saturnism, înainte să ajungă la vârsta de 50 de ani.

CENTENAR – Unirile Românilor de la Alexandru Ioan Cuza la Ferdinand I

Asociația Filateliștilor din Oficiul Județean de Poștă Iași a realizat o ștampilă aniversară cu prilejul sărbătoririi centenarului Unirii intitulată: „CENTENAR – Unirile Românilor de la Alexandru Ioan Cuza la Ferdinand I”. Ea va fi aplicată miercuri, 24.01.2018, pe corespondența expediată de la Oficiul Poștal Iași-1 – cod 700750.
Ștampila a fost machetată de dl. Florin Patapie-Raicu, cel prin care filatelia încă supraviețuiește în Iași.

Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila omagială, de la evenimentul prezentat.