150 de ani de la prima întâlnire dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle

O frumoasă maximă realizată de Suciu Petru
după o grafică de Mihai Cătrună.

Mihai Eminescu și Veronica Micle s-au cunoscut la Viena, în 1872, când amândoi aveau 22 de ani. El era student la filosofie, iar ea, căsătorită deja de opt ani şi mamă a doi copii, venise pentru a-şi trata o boală de piele. Fără a ţine cont de piedicile morale, cei doi au început timid, în capitala austroungară, o relaţie pasională, ce avea să dureze 17 ani, presărată cu despărțiri dureroase și împăcări.
El era un tânăr cu față ascuțită și ochi pătrunzători, iar ea un „înger blond” cu ochi albaștri, o femeie de o frumusețe deosebită pentru acele vremuri. Dragostea lor a rămas una dintre cele mai cunoscute povești de iubire, care au marcat literatura română.

După ce pe data de 1 martie 2022 Clubul Filatelic Turda a pus la dispoziția doritorilor în cadrul Oficiului Poștal nr. 1 din Turda o frumoasă ștampilă aniversară cu care s-au realizat și câteva frumoase maxime (una dintre ele, realizată de Petru Suciu din Turda, fiind reprodusă în deschiderea acestui material - pentru francare au fost utilizate timbre din emisiunea „Cupluri celebre. Poezia dragostei” pusă în circulație în anul 2020), este acum rândul Asociației Filateliștilor din Botoșani să ofere o altă ștampilă (amprenta ei este reprodusă în imaginea alăturată) care va fi disponibilă vineri, 18 martie 2022, la Oficiul Poștal nr. 1 din Botoșani. În cazul în care aveți posibilitatea, vă rog să îmi trimiteți și mie o vedere cu ștampila prezentată. Vă mulțumesc anticipat.

170 de ani de la naşterea Veronicăi Micle

Asociaţia Filateliştilor din Bucureşti - Gruparea Centenar 2018, împreună cu Societatea Numismatică Română - Gruparea colecţionarilor de medalii şi insigne „Mihai Eminescu”, va pune la dispoziţia celor interesaţi un plic filatelic dedicat aniversării a 170 de ani de la naşterea Veronicăi Micle.
Plicul va purta o ştampilă specială cu data de 22 aprilie 2020, conform imaginii prezentate aici. Aviz amatorilor: tirajul e limitat la 30 de exemplare! Cei interesați de achiziționarea acestui plic ocazional îl pot contacta pe Facebook pe domnul Șerban Drăgușanu.

Cupluri celebre. Poezia dragostei

Romfilatelia introduce în circulație miercuri, 15 ianuarie a.c., emisiunea de mărci poștale „Cupluri celebre. Poezia dragostei”, pentru a marca Ziua Culturii Naționale, anunță compania printr-un comunicat de presă postat pe site-ul propriu. 

15 ianuarie 1850 – o zi și un an menționate într-un înscris, păstrat la Biserica Uspenia din Botoșani, care atestă nașterea poetului Mihai Eminescu. 

15 ianuarie a devenit Ziua Culturii Naționale prin decretul prezidențial semnat în data de 6 decembrie 2010.
Pe timbrele cu valoarea de 5 lei (contravaloarea unei corespondenţe internaţionale neprioritare cu greutatea de până în 50 g) și respectiv 11,50 lei (contravaloarea unei corespondenţe internaţionale neprioritare cu greutatea cuprinsă între 100 și 500 g) sunt reproduse în prim plan portretele celor doi îndrăgostiți, Mihai Eminescu și Veronica Micle. Aceste portrete, individual evidențiate în compoziția grafică a timbrelor sunt acompaniate de sufletul pereche, prezentat în oglindă în varianta alb-negru.
Pe colița nedantelată a emisiunii, cu valoarea nominală de 28,50 lei (contravaloarea unei corespondenţe internaţionale neprioritare cu greutatea cuprinsă între 500 și 1.000 g), se regăsește timbrul ce ilustrează ambele jumătăți ale acestei romantice iubiri împreună cu poezia „Dormi” de Mihai Eminescu și o ilustrație simbol a celor doi îndrăgostiți realizată de Ligia Macovei.
Emisiunea a fost realizată cu sprijinul documentar și fotografic acordat de Bibliotecii Academiei Române, Primăriei Comunei Dumbrăveni din jud. Suceava și a Muzeului Național al Literaturii Române. Aceasta este completată de un plic prima zi, iar ca forme de machetare au fost folosite coală de 32 timbre, minicoala de 5 timbre + 1 vinietă și coliță nedantelată.

130 de ani de la moartea poetei române Veronica Micle

Veronica Micle, n. Ana Câmpeanu, (n. 22 aprilie 1850, Năsăud, Principatul Transilvaniei – d. 3 august 1889, Văratec, Agapia, Neamț, România) a fost o poetă română. A publicat poezii, nuvele și traduceri în revistele vremii și un volum de poezii. E cunoscută publicului larg în special datorită relației cu Mihai Eminescu.
A fost al doilea copil al cizmarului Ilie Câmpeanu, care a murit înainte de nașterea fiicei sale, și al moașei Ana. După moartea soțului din anul 1849 Ana s-a mutat, împreună cu cei doi copii, la Târgu Neamț. Fratele Radu moare nu mult după aceea. În anul 1853 se mută la Iași, unde se și stabilesc.
După cursurile primare Veronica se înscrie la Școala Centrală de fete pe care o absolvă în 1863 cu calificativul „eminent”. La examenul de absolvire din comisie făceau parte, printre alții, Titu Maiorescu și Ștefan Micle, viitorul ei soț, atunci în vârstă de 43 de ani.
La 7 august 1864 are loc căsătoria Veronicăi cu Ștefan Micle, oficiată la Biserica Bob din Cluj. La data căsătoriei Ștefan Micle era profesor universitar, iar mai târziu a devenit rector al Universității din Iași.
În 1869 contribuie la înființarea și bunul mers al unei școli profesionale de fete, se implică în îndrumarea unor școli de fete din Iași și începe să fie activă în viața literară.
În primăvara anului 1872 face o călătorie la Viena pentru un tratament medical, ocazie cu care îi este prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 debutează în revista Noul curier român cu două scrieri în proză.
La 1 septembrie 1874 Eminescu e numit director al Bibliotecii Centrale din Iași. Va locui în Iași până în octombrie 1877, timp în care are cu Veronica o relație tumultuoasă.
În timpul Războiului de Independență a fost soră de caritate, a făcut parte din „Comitetul central pentru ajutorul oastașilor români răniți” și i-a ajutat cu bani pe invalizi să se întoarcă pe la casele lor.
La 6 august 1879 moare soțul ei, Ștefan Micle. Urmează un lung șir de demersuri pe lângă oamenii politici ai vremii pentru a i se asigura, ei si fetelor ei, o pensie de urmaș (în ciuda promisiunilor, nici în 1883 forurile legiuitoare nu aprobaseră pensia). Rămasă văduvă Veronica reia legătura cu Eminescu. Cei doi încearcă, fără să reușească, să-și întemeieze o familie.
În 1886 Veronica locuiește la București, la fiica sa, Valeria, studentă la Conservatorul din București. Cealaltă fiică îmbrățișează cariera tatălui său și devine profesoară de fizică. Veronica donează casa din Târgu Neamț, moștenită de la mama ei, Mănăstirii Văratec.
La 3 august 1889 moare la Mănăstirea Văratec din cauza unei congestii cerebrale în urma otrăvirii cu arsenic. În ciuda surselor vremii care afirma că s-ar fi sinucis, aceasta a fost înhumată religios lângă bisericuța Sf. Ioan de la Văratec, lucru de care nu beneficiază persoanele care comit suicid.