Pentru un filatelist începător, primele criterii după care sunt alese timbrele sunt, de obicei, imaginea, tema, vechimea sau raritatea. Cu timpul, însă, apare o întrebare esențială: în ce stare se află piesa?
Două timbre care par identice pot avea diferențe importante de calitate. Unul poate fi perfect păstrat, iar celălalt poate avea margini deteriorate, o dantelură incompletă, pete sau urme de intervenții.
În filatelie, starea piesei este un element fundamental. Nu este însă singurul criteriu. Un timbru rar și deteriorat poate rămâne o piesă importantă, în timp ce un timbru obișnuit, într-o stare excelentă, poate fi foarte atractiv pentru colecționar.
Pentru începători, este important să învățăm să observăm aceste diferențe.
Ce înseamnă „calitatea” unei piese?
Calitatea unei piese filatelice se referă la starea sa generală de conservare și la cât de bine și-a păstrat caracteristicile originale.
În cazul unui timbru, putem examina: centrul desenului; marginile; dantelura; hârtia; guma; culoarea; eventualele pliuri sau rupturi; urmele de murdărie sau pete; intervențiile ulterioare.
În cazul unui plic sau al unei cărți poștale, se adaugă și alte aspecte: integritatea obiectului, îndoiturile, rupturile, petele, ștampilele și eventualele intervenții.
Timbrul neuzat și timbrul folosit
Una dintre primele diferențe pe care trebuie să le înțeleagă un începător este aceea dintre un timbru neuzat și unul folosit.
Un timbru neuzat nu a fost folosit în serviciul poștal și poate păstra guma originală pe verso. În cazul acestuia, starea gumei poate fi foarte importantă.
Un timbru folosit poartă, de regulă, urmele utilizării poștale, în special ștampila.
Niciunul dintre aceste tipuri nu este, prin definiție, „mai bun” în orice situație. Depinde de ceea ce colecționează filatelistul.
Pentru unii, un exemplar neuzat este preferat. Pentru alții, o ștampilă clară și interesantă poate face ca un timbru folosit să fie mai atractiv decât unul neuzat.
Dantelura – primul lucru care poate fi deteriorat
Dantelura este una dintre zonele cele mai vulnerabile ale timbrului. Marginile pot fi îndoite, rupte sau tăiate. Un timbru cu dantelura deteriorată poate pierde o parte importantă din aspectul său.
Atunci când examinăm un timbru, este bine să verificăm dacă: toate perforațiile sunt intacte; există dinți îndoiți sau lipsă; marginile au fost tăiate; timbrul prezintă rupturi.
Un începător poate trece ușor cu vederea o perforație lipsă, mai ales dacă piesa este mică. De aceea, o lupă poate fi foarte utilă.
Pliurile și îndoiturile
Pliurile sunt printre cele mai frecvente defecte întâlnite la piesele filatelice.
Uneori, o îndoitură este vizibilă imediat. Alteori, ea poate fi observată doar privind timbrul în lumină sau examinându-l cu atenție.
În cazul timbrelor cu gumă, pliurile pot afecta atât hârtia, cât și stratul de gumă.
Este important ca începătorul să nu încerce să îndrepte forțat un timbru îndoit. O intervenție greșită poate produce deteriorări suplimentare.
Petele și schimbarea culorii
Hârtia poate fi afectată de umezeală, mucegai, murdărie sau contactul cu materiale nepotrivite. Pot apărea pete de diferite tipuri, iar hârtia se poate îngălbeni sau își poate schimba culoarea.
La timbrele colorate, expunerea îndelungată la lumină poate duce la estomparea culorilor.
Aceste modificări sunt importante deoarece afectează aspectul original al piesei.
Un timbru păstrat într-un mediu curat și stabil are, în general, șanse mai mari să-și conserve caracteristicile în timp.
Guma – un element care trebuie privit cu atenție
În cazul timbrelor neuzate, guma este un element important. Guma poate fi originală, deteriorată, parțial absentă sau poate prezenta urme ale unei intervenții ulterioare.
Un timbru care a fost regumat nu este echivalent cu unul care păstrează guma originală, chiar dacă la prima vedere diferența nu este evidentă.
Pentru un începător, examinarea gumei poate fi dificilă. De aceea, în cazul pieselor importante sau scumpe, este recomandată consultarea unui filatelist cu experiență.
Nu orice suprafață lucioasă de pe verso înseamnă automat gumă originală.
Centrarea desenului
Un alt element care poate influența aspectul unui timbru este centrarea.
În cazul unor emisiuni, desenul poate fi poziționat mai aproape de una dintre margini. La alte emisiuni, centrul poate fi foarte bine echilibrat.
Pentru colecționari, un exemplar bine centrat poate fi mai atractiv decât unul cu desenul vizibil deplasat.
La unele emisiuni clasice, diferențele de centrare sunt deosebit de importante, deoarece procesul de producție nu permitea întotdeauna obținerea unor exemplare perfect uniforme.
O piesă poate fi rară și totuși deteriorată
Aceasta este o idee importantă pentru orice începător. Raritatea și calitatea sunt două lucruri diferite.
Un timbru poate fi foarte rar, dar să aibă: o ruptură; o lipsă de dantelură; o pată; o îndoitură; o gumă deteriorată.
Acest lucru nu înseamnă că piesa nu mai are interes. În cazul unei rarități, chiar și un exemplar imperfect poate fi important. Totuși, starea sa trebuie cunoscută și descrisă corect.
Nu încercați să „reparați” singuri piesele importante
Una dintre cele mai periculoase greșeli ale începătorilor este încercarea de a îmbunătăți aspectul unei piese.
Spălarea, îndreptarea, curățarea sau aplicarea unor substanțe pot avea efecte ireversibile.
Un timbru pătat poate fi mai valoros în starea sa originală decât după o intervenție nereușită.
În cazul pieselor importante, orice intervenție ar trebui făcută doar de persoane care cunosc metodele și riscurile.
În filatelie, o piesă originală cu un defect poate fi preferabilă unei piese „îmbunătățite” artificial.
Calitatea nu se apreciază doar cu ochiul liber
Pentru examinarea pieselor se pot folosi instrumente simple: lupa; penseta filatelică; odontometrul; o sursă de lumină potrivită.
În cazul pieselor mai complexe, colecționarii experimentați pot folosi și alte instrumente de examinare. Dar, la început, cel mai important instrument rămâne atenția.
Un timbru trebuie privit pe ambele fețe, iar dacă este necesar, comparat cu alte exemplare.
Cum ar trebui să procedeze un începător?
Atunci când primește sau cumpără o piesă, este bine să nu se grăbească să o introducă imediat în album.
Mai întâi, poate verifica: Este timbrul întreg? Dantelura este completă? Există pliuri sau rupturi? Hârtia are pete sau urme de umezeală? Culorile sunt normale? Guma pare originală, dacă este cazul? Există urme de reparare sau de modificare?
Nu toate aceste întrebări vor putea primi un răspuns sigur de la început. Tocmai de aceea, colecționarea este și un proces de învățare.
Calitatea trebuie privită în context
Este important să nu devenim obsedați de perfecțiune.
Un începător nu trebuie să respingă orice timbru care nu este impecabil. Uneori, un exemplar cu un mic defect poate fi singurul accesibil sau poate avea o ștampilă deosebit de interesantă.
De asemenea, standardele de calitate pot varia în funcție de tipul piesei, de perioada emisiunii și de scopul colecției.
Un colecționar de istorie poștală poate aprecia foarte mult un plic cu urme de circulație, în timp ce un colecționar de timbre neuzate va acorda o atenție deosebită gumei.
Calitatea trebuie analizată întotdeauna în raport cu piesa și cu tipul colecției.
Concluzie
Pentru filateliștii începători, înțelegerea calității pieselor este un pas important în evoluția colecției.
Un timbru nu trebuie privit doar prin prisma imaginii sau a vechimii sale. Trebuie observate și starea hârtiei, dantelura, guma, centrajul, culorile și eventualele deteriorări.
Cel mai important lucru este să învățăm să privim înainte de a cumpăra și să nu încercăm să reparăm ceea ce nu înțelegem.
O colecție bună nu este neapărat cea care conține cele mai multe timbre, ci și cea în care colecționarul știe ce are, în ce stare se află și de ce acele piese sunt importante pentru el.
Iar pe măsură ce experiența crește, ochiul filatelistului începe să distingă tot mai ușor diferențele dintre o piesă obișnuită, una bine păstrată și una cu adevărat remarcabilă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu