Activitatea artistului Mikes-Münich Ödön în Baia Mare și contribuția sa la emisiunea a II-a „Oradea” – 1945

În universul interferențelor dintre arta plastică și grafica filatelică, numele orădeanului Mikes-Münich Ödön (21 ianuarie 1878 - 1949) merită readus în atenția colecționarilor și cercetătorilor deopotrivă, mai ales atunci când discutăm despre emisiunile provizorii apărute în Transilvania imediat după cel de-al Doilea Război Mondial. A fost absolvent al Academiei de Arte Frumoase din Budapesta (Academia de Arte din Pesta) și s-a format artistic în ambianța fertilă a Școlii de pictură din Baia Mare (începând cu prima ediție a anului 1896, și până în anul 1922), aparținând acelei generații de creatori pentru care experiența coloniei nu a reprezentat doar o etapă de studiu, ci un reper estetic definitoriu, cu ecouri vizibile inclusiv în lucrările sale de grafică aplicată.

Cele 31 de valori ale emisiunii 
„Oradea” 1945 (LP #185).

Prezența sa în Baia Mare este legată de perioada de afirmare a coloniei întemeiate în jurul lui Simon Hollósy, într-un moment în care studiul după natură, observația directă și cultul luminii redefiniseră limbajul plastic al artiștilor din Europa Centrală. În acest climat, Mikes-Münich și-a format disciplina desenului și echilibrul compozițional, lucrând peisaje, naturi statice și compoziții florale marcate de o cromatică reținută și de o sensibilitate lirică specifică școlii băimărene. Fără a urmări efecte spectaculoase, el a cultivat claritatea formei și armonia ansamblului, trăsături care aveau să-i fie esențiale mai târziu în activitatea de grafică.
După etapele petrecute în orașul de pe malul Râului Domnițelor, începând cu 1899 artistul pleacă la studii în München, Roma, Veneția și Florența.

Marca de 10f maro.

Reîntors în 1906 în Oradea, a rămas conectat la viața culturală a orașului său natal, implicându-se în inițiative expoziționale și asociative, fiind profesor de grafică la colegiul din Oradea. Dubla sa apartenență — formarea băimăreană și afirmarea orădeană — explică deschiderea sa către grafica utilitară, domeniu în care numeroși artiști ai epocii au fost cooptați, mai ales în anii tulburi ai tranziției postbelice.
În acest context istoric trebuie plasată și contribuția lui Mikes-Münich Ödön la realizarea emisiunii a II-a a mărcilor „Oradea” din 1945. 

Marca de 10f roșu brun.

După revenirea administrației românești în nord-vestul Transilvaniei, reorganizarea serviciilor poștale a impus soluții rapide, iar emisiunile provizorii locale au devenit o necesitate practică, dar și un instrument simbolic de reafirmare a autorității statale. Pentru proiectarea acestor mărci au fost solicitați artiști capabili să ofere soluții grafice clare, adaptate unor condiții tehnice modeste de tipărire.
Aportul lui Mikes-Münich s-a manifestat în concepția desenului (spic de grâu, struguri și goarnă de poștă cu unelte agricole) și în echilibrul general al compoziției. 

Eseu (struguri), pereche orizontală.

Formația sa academică și exercițiul studiului după natură l-au ajutat să sintetizeze elementele heraldice și arhitecturale într-o imagine lizibilă, sobră și coerentă. Liniile ferme, distribuția atentă a maselor grafice și evitarea ornamentației excesive trădează mâna unui pictor obișnuit să gândească spațiul plastic în ansamblu. 

Eseu (struguri), 
pereche verticală.

În condițiile tiparului local, unde claritatea era esențială, această capacitate de sinteză a avut o importanță practică reală.
Privite astăzi, mărcile seriei a II-a „Oradea” nu reprezintă doar simple piese provizorii, ci documente vizuale ale unei epoci de reconstrucție administrativă și identitară. Ele poartă amprenta artiștilor care au contribuit la realizarea lor, iar în cazul lui Mikes-Münich se poate observa transferul direct al rigorii băimărene în miniatura filatelică.
Astfel, parcursul său artistic leagă în mod fericit colonia din Baia Mare de grafica poștală postbelică, demonstrând că influența școlii nu s-a limitat la pânzele de șevalet, ci a iradiat și în domenii utilitare precum filatelia. Pentru colecționari și istorici poștali, numele lui Mikes-Münich Ödön adaugă o dimensiune artistică suplimentară emisiunii „Oradea” 1945, transformând aceste mărci din simple necesități poștale în veritabile mărturii de cultură vizuală transilvăneană.

Bibliografie:
Vasile Sarca, Aurel Roșu - Artiști plastici de la finele secolului al XIX-lea și din prima jumătate a celui de-al XX-lea, stabili și activi la Oradea și prezenţa lor la școala / colonia de creaţie plastică ori centrul de la Baia Mare (I), în Biharea, 2014, XLI, Studii etnografie - artă.
Voloncs Gábor - Circulația poștală a mărcilor poștale locale „Oradea 1945” în Studii filatelice brașovene, nr. 2 (19) / 2011.
Cristian Andrei Scăiceanu - Dicționarul machetatorilor mărcilor poștale românești, Ed. Oscar Print, 2018, ISBN 978-973-668-480-7
Corneliu Spineanu - Catalogul mărcilor poștale românești, 1984, vol. 1