Anul Constantin Brâncuși

Instituirea oficială a anului 2026 drept „Anul Constantin Brâncuși”, prin Legea nr. 140/2025 promulgată la 24 iulie 2025 de președintele Nicușor Dan, mi se pare un gest necesar și simbolic pentru cultura română. În mod firesc, un asemenea moment aniversar nu putea rămâne fără ecou în filatelie, domeniu care a știut mereu să valorifice marile repere ale artei universale.
Astfel, Romfilatelia, în colaborare cu Poșta Română, a introdus în circulație, la 19 februarie 2026 — chiar în ziua nașterii lui Constantin Brâncuși — emisiunea „Constantin Brâncuși, 150 de ani de la naștere” (LP #2553). 

Am privit această apariție ca pe un ansamblu filatelic deopotrivă comemorativ și artistic, alcătuit din două mărci poștale, o coliță dantelată, un plic „prima zi”, două cărți maxime și o mapă filatelică realizată în tiraj limitat.
Ceea ce m-a impresionat în mod deosebit este colița emisiunii. Timbrul central, cu valoarea nominală de 30 lei, redă portretul sculptorului în tehnica linogravurii, realizat de artistul vizual Mircea Cantor. Nu este un simplu portret, ci unul „extins”, construit din fragmente ale universului brâncușian — sculpturi, elemente de atelier, sugestii biografice — care compun, împreună, o imagine a creației sale.

Cele două timbre ale emisiunii completează această viziune. Marca de 5,50 lei reia portretul artistului într-o formulă apropiată celei de pe coliță, în timp ce timbrul de 25 lei propune o interpretare stilizată a celebrului ansamblu monumental de la Târgu Jiu — Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana Infinitului — inaugurat în 1938 și considerat primul ansamblu monumental modern din lume.

Întreaga concepție grafică, bazată pe lucrările originale ale lui Mircea Cantor, a fost transpusă filatelic de graficianul George Ursachi, într-o machetă echilibrată, care îmbină rigoarea documentară cu expresivitatea plastică.
Am remarcat și dimensiunea practică a emisiunii: pentru circulația poștală curentă au fost achiziționate câte 5.600 de timbre din fiecare valoare nominală și 250 de colițe, semn că omagiul artistic este integrat firesc în viața corespondenței.

Privind această emisiune în ansamblu, am sentimentul că miniatura filatelică reușește să redea, în propriul limbaj, esența demersului brâncușian. Așa cum sculptorul căuta forma pură, timbrul concentrează memorie, identitate și simbol într-un spațiu restrâns. Iar în acest „an Brâncuși”, filatelia confirmă încă o dată că poate deveni un discret, dar durabil, ambasador al culturii române.