Publicitate

16 iunie 2025

Mihail Oromolu: guvernatorul care a pus amprenta pe istoria României

Într-o zi obișnuită de iunie, am intrat în magazinul Romfilatelia din Cluj-Napoca fără un plan anume. Căutam, poate, o coliță interesantă, o piesă care să mă surprindă. N-a durat mult până când privirea mi-a fost atrasă de o emisiune aniversară: „Banca Națională a României – 145 de ani” (LP #2518), machetată de Mihail Vămășescu. Dar ceea ce m-a cucerit nu a fost doar grafica elegantă, ci chipul unui personaj istoric pe care-l cunoșteam doar din paginile cărților: Mihail Oromolu.

Am luat seria în mână și, cum fac de obicei, am început să-i citesc povestea — mai întâi cu ochii, apoi cu inima. Timbrul de 6,50 lei îl înfățișează pe Oromolu în fața conacului său din Păușești-Vâlcea. Cel de 14 lei îl așază în fața impunătorului Palat al Băncii Naționale. Iar în centrul coliței nedantelate, portretul său pictat de Eustațiu Stoenescu pare să vegheze peste toate, înconjurat de motive arhitecturale din interiorul instituției pe care a condus-o.
Pentru un colecționar, fiecare timbru e o poartă spre o lume întreagă. Așa am pășit și eu, fără să vreau, în viața lui Mihail Oromolu.
S-a născut în 1875, în Râmnicu Vâlcea, într-o familie cu rădăcini boierești, veri cu însuși Eugeniu Carada — fondatorul BNR. Studiile sale îl duc la Sorbona și München, acolo unde se formează ca jurist și om de cultură. Se întoarce în țară și urcă treaptă cu treaptă în magistratură, apoi în administrația publică. Devine prefect, deputat, senator, ministru al Industriei și Comerțului… și, în cele din urmă, guvernator al Băncii Naționale a României (1922–1926).
În această perioadă crucială pentru România Mare, Oromolu reușește lucruri remarcabile: readuce în țară aurul depozitat la Reichsbank, încheie lichidarea Băncii Austro-Ungare, convinge statul să devină acționar al BNR, reechilibrează finanțele publice.
Dar nu s-a limitat la economie. A fost un susținător fervent al culturii și educației, fondând editura „Scrisul Românesc” și susținând înființarea Academiei Române. A rămas activ și după retragerea oficială, semnând memorii pentru apărarea Basarabiei și Bucovinei de Nord și conducând Asociația „Amicii Americii”.
Privind aceste timbre, mi-am dat seama că nu am în față doar un chip. Am în față o lecție. Lecția unui om care a înțeles că stabilitatea economică nu poate exista fără viziune, cultură și dragoste de țară. Timbre care, dincolo de valoarea lor nominală, îmi spun că patriotismul se poate exprima și în cifre, și în fapte, și în… echilibru financiar.
Seria aceasta nu e doar un obiect de colecție. E o amintire a unei epoci în care băncile erau piloni ai statului, iar oamenii care le conduceau nu fugeau de responsabilitate, ci o asumau cu demnitate.
Am adăugat cu grijă timbrele și colița în albumul meu, între alte figuri ilustre ale istoriei. Și m-am întrebat, sincer: câți dintre cei care privesc astăzi un timbru mai văd în el o lecție de viață?
Pentru mine, Mihail Oromolu va rămâne nu doar guvernatorul unei bănci, ci guvernatorul unei idei: că patriotismul adevărat stă în faptele mari făcute fără zgomot. Și că, uneori, un timbru poate spune mai mult decât o enciclopedie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Publicitate

Persoane interesate