Nu-mi aduc aminte zi mai frumoasă de iunie decât cea în care am pășit, din nou, pe ulițele Muzeului Satului din Baia Mare. Era 13 iunie 2025, dar parcă timpul se oprise undeva între lemnul bătrân al caselor și mirosul de pită coaptă pe vatră. În aer plutea ceva ce nu poate fi închis într-un timbru, dar pe care mi-am dorit, filatelic vorbind, să-l prind într-o poveste: MândrIE maramureșeană – festivalul care nu doar reînvie tradiții, ci le face vii, calde, atinse de zâmbete și cântec.
Poate vă întrebați ce legătură are un blog filatelic cu un eveniment al portului popular? Ei bine, răspunsul e simplu: tandrețea identității. Așa cum un timbru păstrează, într-un colț de hârtie, o părticică dintr-un popor, tot așa și ia maramureșeană adună în firele sale seve de poveste, meșteșug, răbdare și demnitate.
Și pentru că tradiția nu e doar de purtat, ci și de transmis, nici anul acesta nu puteam lipsi cu o modestă, dar dragă contribuție filatelică: un plic ocazional, format DL, dedicat MândrIEi maramureșene, realizat în 150 de exemplare. Un gest simbolic, menit să poarte povestea iei – cusută cu răbdare și mândrie – dincolo de hotare, spre cei care mai știu să citească sufletul unui popor în semne mici, dar grăitoare.
Așadar, între 13 și 15 iunie, Baia Mare se transformă într-o capitală a bucuriei rurale. Sub cerul deschis, printre gospodăriile vechi ale muzeului, oamenii sunt așteptați cu sufletul larg deschis, îmbrăcați în straie de sărbătoare – unii moștenite, alții cusute de mâini tinere, dar toate purtând acea mândrie care nu se strigă, ci se simte.
Printre cântecele tradiționale și dansurile care ridică colbul pe alei, redescoperi ateliere de creație în care copiii învață să țeasă sau să sculpteze lemnul, să coacă plăcinte după rețete din alte vremuri, să descopere tainele ierburilor de leac ori să deseneze… de ce nu, timbre. Da, exact așa: în colțul dedicat micilor creatori, am văzut ieri un băiețel care desena un timbru cu o bătrână în ie, cosând la lumina unei lămpi. Alături, o fetiță schița o horă pe fundal de dealuri. Filatelia vie, m-am gândit, aceea pe care o regăsești în gesturi, nu doar în colecții.
Festivalul MândrIE maramureșeană nu este doar un spectacol – ci este o lecție. Una fără catedră, dar plină de învățături. Meșterii populari povestesc cum fiecare motiv de pe ie are o semnificație: o rugăciune, o poveste, o protecție. Artiștii de renume aduc un suflu modern tradiției, iar la lăsarea serii, proiecțiile de film oferă momente de tihnă, când tot satul pare că respiră în același ritm.
Pe alei, se organizează concursuri, tombole, iar premiile nu sunt deloc banale: o ie cusută manual, un coș cu bucate tradiționale, ori un abonament la atelierele de creație pentru cei mici.
Aseară, când soarele a lăsat loc unui cer de vară cu stele dese, am simțit că dacă aș putea crea un timbru pentru acest eveniment, el n-ar avea nevoie de chipuri celebre sau clădiri monumentale. Ar avea doar o ie cusută cu mândrie, o horă prinsă de mâini sincere și un text simplu: „MândrIE 2025 – când sufletul satului prinde timbru”.
Pentru că, dincolo de poze, afișe și diplome, rămâne acest adevăr filatelic: ce e autentic se transmite. Ce e transmis, devine colecționabil. Ce e colecționabil… merită păstrat.
Iar MândrIE maramureșeană e exact așa: o piesă de colecție vie din inima Maramureșului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu