Floarea de colţ: emblema munţilor înalți

România, 2019 (timbru nedantelat).

Floarea de colţ (Leontopodium alpinum), cunoscută și sub numele de „Edelweiß”, o mai veche prietenă a blogului nostru filatelic, este o plantă perenă care crește în regiunile alpine din Europa. Este adesea considerată o emblemă a munţilor, fiind asociată cu peisajele alpine spectaculoase și cu tărâmurile înalte şi reci. Această plantă deosebită atrage atenția prin aspectul său distinctiv și rezistența la condițiile aspre ale habitatului său.

Mongolia, 1980.

Floarea de colţ este o plantă mică, având între 5 și 20 de centimetri înălțime. Ceea ce pare a fi o floare este de fapt o inflorescență formată din numeroase flori mici, grupate în capitule, înconjurate de frunze albicioase și pufoase. Această plantă se regăsește în regiunile alpine și montane, în soluri stâncoase și în zone cu climat rece și umed.

Polonia, 1996.

Considerată un simbol al misterului, al frumuseții pure și al rezistenței neînfricate, odată cu trecerea timpului a devenit un simbol iconic asociat cu romantismul, aventura și natura sălbatică. Este adesea menționată în povești populare și folclor ca o floare rară și prețioasă, și este uneori considerată un simbol al dragostei curate și al curajului.

Kirghizstan, 2006.

Datorită popularității și frumuseții sale, floarea de colț a devenit o specie vulnerabilă, fiind protejată în multe zone. Strângerea sau recoltarea acestei plante este interzisă în multe locuri pentru a-i asigura supraviețuirea și protecția. Programele de conservare și educația ecologică au ca scop protejarea acestei flori unice și a habitatului său fragil.

Kirghizstan, 2020.

Floarea de colţ nu este doar o simplă plantă alpină, ci o emblemă a muntelui, a frumuseții naturale și a rezistenței, motiv pentru care are o prezență bogată în filatelia mondială. Prin farmecul său aparte și legătura cu regiunile alpine, a devenit nu numai o plantă, ci și o poveste, un simbol al naturii sălbatice și al spiritului muntos care fascinează și inspiră oamenii.

Cehoslovacia, 1981 (FDC).

Ziua Internaţională a Florii de Colţ

Floarea de colț, cunocută și sub numele de Edelweiss, (numele științific Leontopodium alpinum) este o plantă perenă care crește în zonele alpine ale Europei și Asiei. Este o plantă iconică a munților și este cunoscută pentru frumusețea sa, fiind adesea utilizată în scopuri decorative și simbolice.
Floarea de colț are frunze argintii, flori albe și petale pufoase, care apar în timpul verii și oferă contrast frumos cu roca și zăpada din munți. Este o plantă robustă și adaptabilă, capabilă să supraviețuiască în condiții dure, cum ar fi solurile sărace și temperaturile scăzute.
Din punct de vedere cultural, edelweiss-ul a devenit un simbol al muntelui și al iubirii și devotamentului în multe culturi. A fost, de asemenea, utilizat în mod tradițional ca remediu pentru o serie de afecțiuni, cum ar fi durerile de cap și rănile.
Edelweiss-ul este, de asemenea, cunoscut pentru faptul că a fost inclus în melodia „Edelweiss” din filmul „Sunetul muzicii”. De aceea, în data 5 martie este sărbătorită floarea-de-colț, deoarece cuvântul „edelweiss” a fost descoperit pentru prima dată în scris pe 5 martie 1784, într-un studiu realizat de naturalistul austriac Karl von Moll.

Tipic elvețian

„Mândria” națională a Elveției, floarea-de-colț, a revinit la începutul lunii septembrie, în cadrul emisiunii filatelice numită „Tipic elvețian”.
Timbrul, autoadeziv și modelat, este machetat de Andrea Klaiber și are valoarea nominală de 1,10 franci. A fost lansată oficial pe data de 8 septembrie 2022 (prima zi a emisiunii) la Bern, chiar dacă la prevânzare a fost disponibilă încă de pe 1 septembrie. Este disponibilă în pachete de zece cu etichete fără valoare (floare-de-colț, toporași, talangă, corn și talangă) pentru a ajuta la caracterizarea corespondenței personale.
Marca poștală reunește cele mai caracteristice elemente pentru toți cei care sunt mândri că trăiesc în Elveția și pentru toți fanii acestei țări cu munții săi minunați, fiind evidențiate: reliefuri, natura și folclorul, floarea-de-colț și un alpinist care cântă la corn.

Legenda Florii de Colț

 ,,Odată demult, un munte bolnav de singurătate a plâns în tăcere. Toată lumea îl privea uimită: fagii, brazii, stejarii. Cu toate acestea, nicio plantă nu putea face nimic, deoarece erau legate de pământ de rădăcinile sale. Astfel, nici măcar o floare nu ar fi putut înflori printre stâncile sale.

Sus din cer, chiar și stelele au observat tristețea muntelui și una dintre ele s-a miluit de acel strigăt și a coborât din cer. A alunecat între stâncile și crevasele muntelui, până a aterizat obosită pe marginea unei prăpăstii.

Brrr!!!.. era frig. Fusese supărata că părăsise liniștea cerului! Brumele ar fi ucis-o cu siguranță, dar muntele a fugit pentru a o acoperi, recunoscător pentru acea dovadă de prietenie dată cu inima... A înfășurat steaua cu mâinile sale de piatră într-un puf moale și alb. Apoi, a îmbrățișat-o legând-o de el cu rădăcini tenace. Și când zorii s-au ivit… s-a născut prima floare de colț.”

Câteva considerații asupra primului timbru românesc pe care este reprezentată floarea de colț

Marca poștală

Floarea-de-colț (Leontopodium alpinum Cass.), numită și Floarea-reginei, este o specie de plante erbacee, perene, din genul Leontopodium Cass., familia Asteraceae. Planta este lânat-tomentoasă, înaltă de 5 – 20 cm, cu inflorescențe compuse din capitule, înconjurate de numeroase bractee lungi, alb - argintii, lânos - păroase. Dacă în România planta ajunge doar până la înălțimea de maximum 20 cm, ea poate crește în alte țări până la 50 – 80 cm. Inflorescența este îmbrăcată cu frunze păroase, unele mai mari, altele mai mici și care iau forma unei steluțe. Corola este formată din maximum zece inflorescențe, cu numeroase și minuscule flori, încadrate de 5-15 bactee albe, dispuse radiar, ce dau întregului ansamblu înfățișarea unei flori. Planta este acoperită cu peri catifelați, argintii, ce îi conferă o eleganță deosebită. Perioada de înflorire este iulie - august.

Bloc de patru cu viniete

Crește în munți calcaroși, în pajiști de pe versanți abrupți și însoriți sau pe stânci. La noi crește în Munții Carpați, fiind declarată monument al naturii din 1933 și ocrotită. Floarea-de-colț poate fi întâlnită în Munții Maramureșului și Munții Rodnei, Obcinele Bucovinei, Rarău, Ceahlău, Ciucaș, Munții Bucegi, Făgăraș, Cozia și Retezat. 

În afara spațiului românesc, floarea reginei înfrumusețează zone din Abruzzi, Alpi, Balcani, Carpați, Pirinei, dar și din Asia Centrală și de Est.
Mai este cunoscută și sub denumirea germană, Edelweiß. Conform Dicționarului de sinonime, pentru floarea-reginei (Leontopodium alpinum) există și următoarele denumiri: albumeală, albumiță, floare-de-colț, (rar) edelvais, (reg.) flocoșele (pl.), steluță, floarea-doamnei. 

Prima marcă poștală din lume pe care apare imaginea florii de colț a fost tipărită de către autoritatea poștală din Elveția în iulie 1914. Marca poștală având valoarea nominală de 3 franci elvețieni (Michel #CH 121, Număr timbru #CH 181, Yvert et Tellier #CH 142, Stanley Gibbons #CH 294, Număr AFA #CH 139, Zumstein #CH 129) face parte din emisiunea Peisaje, compusă din trei timbre.

Marca cu vinietă

În România, prima marcă poștală cu imaginea frumoasei flori de colț a apărut pe data de 22 iunie 1957 pe timbrul cu valoarea nominală de 35 bani din cadrul emisiunii Flora carpatină (LP #432) care cuprindea 8 timbre. Marca (R.P.R. #564, CMR #1730, CMPR #1821, Michel #RO 1650, Scott #RO 1164, Yvert et Tellier #RO 1520, Stanley Gibbons #RO 2516) arată denumirea științifică a florii, în limba latină, iar floarea este redată în culoarea ei naturală, pe un fond uniform (gri deschis).

Emisiunea a fost machetată de către graficianul brașovean Harald Meschendörfer și tipărită în sistem ofset la două culori (gri și galben verzui) pe hârtie albă fără filigran, având o dantelură de 14:14½ unități. Mărcile au dimensiunile de 27 x 37,8 mm și gumă de culoare albă.

FDC-ul având în componență și marca supusă studiului

Mărcile au fost tipărite în coli de 110 bucăți, din care 10 viniete. Acestea erau repartizate pe primul rând vertical din stânga colii. Desenul vinietei reprezintă aceeași floare de pe marca poștală pe un profil de munți în zare având inscripția „OCROTIȚI FLORA CARPATINĂ”. Tirajul a fost de 500.000 de exemplare fără viniete și 50.000 exemplare cu viniete.

Bloc de patru, cu vinietă, având aplicată ștampila
„BUCUREȘTI, FILATELIE, 1957-12.1.9”

Marca poștală apare și pe unul dintre cele două FDC-uri ale emisiunii.

Tirajul mare al emisiunii a permis ca o parte din acesta să intre în componența plicurilor filatelice, mărcile fiind astfel obliterate de complezență cu ștampila „București - Filatelie (1957-12.1.9)” aplicată în poziție normală. Tot din categoria obliterărilor de complezență am întâlnit piese purtând ștampila „BUCUREȘTI 1 - K” cu data de 14.9.957 aplicată în poziție normală.

Acest timbru a fost utilizat o lungă perioadă de timp și pentru realizarea mai multor maxime.

Maximă obliterată cu ștampila de zi a oficiului poștal din Sibiu pe data de 13 iulie 1957.

Maximă realizată cu ștampila de zi a Oficiului Poștal Sibiu la data de ??-?-1957.

Maximă realizată cu ștampila de zi a Oficiului Poștal Orașul Stalin (Brașov) la data de 10-?-1957.

Maximă realizată cu prilejul expoziției filatelice de la Sibiu (data ?).

Maximă realizată cu prilejul expoziției filatelice „Luna Pădurii” (19.03.1991) pe o CPI tipărită în Suedia.

Recomandată filatelică (valoarea francaturii o depășește ușor pe cea poștală)
expediată în Timișoara (loco) pe data de 24-10-1957 pe care au fost aplicate
5 din cele 8 mărci ale emisiunii Flora carpatină (LP #432).

La data punerii în circulație a emisiunii, aceasta s-ar fi dorit să fie una de uzuale, cu nominale care să completeze lipsa de valori existente în oficiile poștale. De exemplu: ultima valoare nominală de 5 bani fusese pusă în circulație pe 26 septembrie 1956 (în cadrul emisiunii Flori) și cea de 10 bani pe 30 iulie 1956 (în cadrul emisiunii Insecte dăunătoare). Valoarea nominală de 35 bani corespundea tarifării (în mod direct) a unei scrisori „loco” cu greutatea de până în 20 de grame. Timbrul era folosit însă și pentru a completa valoarea tarifului unei scrisori recomandate la care se utilizau alte timbre cu nominale mici.

Portetul graficianului

În final se cuvine să menționăm câteva cuvinte și despre machetatorul acestei frumoase mărci poștale. Harald Meschendörfer (n. 14 iunie 1909, Brașov - d. 23 septembrie 1984, Brașov) a fost un pictor și grafician de etnie germană (sas) din România. A absolvit Liceul Johannes Honterus din Brașov. În perioada 1927-1932 a studiat în München, Berlin și Paris. În anul 1932 a devenit pictor și grafician, având și atelier propriu în Brașov.
În anul 1951 a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Între anii 1953-1969 a lucrat ca profesor la Școala Populară de Artă din Brașov.
Picturile sale au fost în special acuarele și colaje cu hârtie și materiale textile.
Tatăl său, scriitorul Adolf Meschendörfer, a fost un colecționar pasionat de timbre; de la acesta deprinzând dragostea pentru mărcile poștale. 

A început să lucreze timbre în anul 1955. Prima serie gravată de el a fost Luna pădurii, o serie de trei mărci poștale. „Flora carpatină” (8 valori) a fost cea de a doua serie machetată, emisiune care l-a consacrat definitiv ca cel mai bun grafician de mărci poștale al momentului, din România. Inițial, fiecare timbru trebuia să cuprindă inițiala creatorului său, litera "M". Înainte de tipărirea seriei, s-a decis eliminarea acesteia de pe matrițe. Nu se știe dacă din greșeală sau cu intenție, în două locuri litera "M" nu a fost îndepărtată. În felul acesta, fiecare coală cu valorile 1,55 Lei și 1,75 Lei cuprinde câte un singur timbru semnat "M" - una din raritățile filateliei românești.
Până la sfârșitul anilor 1960, Poșta Română a emis 152 de mărci poștale cu grafica lui Harald Meschendörfer. Temele sale favorite au fost plantele, animalele și sportul. Pentru calitatea lor, mărcile poștale desenate de Harald Meschendörfer au primit numeroase premii în 1958 și 1966 la București, iar în 1964 un prestigios premiu obținut la Paris.

Bibliografie:

Wikipedia - Floarea-reginei

Zumstein - Schweiz, Liechtenstein - 1996

Aurel Surpățeanu - Catalogul mărcilor poștale românești '74, partea a II-a, perioada 1928 - 1974 (CMR)

Corneliu Spineanu -  Catalogul mărcilor poștale românești '84, partea a II-a, perioada 1948 - 1960 (CMPR)

Leonard Alexandru Pop - Floarea de colț în filatelie (I) 

Leonard Alexandru Pop - Floarea de colț românească pe tarabele nemțești

Călin Marinescu - Preobliterări și reimpresiuni ale mărcilor poștale românești 1952-1994 (II) în revista Filatelia nr. 12/95.

Călin Marinescu -Tarifele, taxele și gratuitățile poștale în România 1841-2008 (vol.1)

Cristian Andrei Scăiceanu - Dicționarul machetatorilor mărcilor poștale românești, 2018

Wikipedia - Harald Meschendörfer

*** - Delcampe.net (unele surse foto)

Memoria cărții poștale: Cabana Capra (Transfăgărășan)

După ce multă vreme cutia mea poștală stătea goală, aseara am avut plăcuta supriză de a găsi în ea această vedere. Sosită de la Chișinău, după opt zile de tranzitat Carpații, cartea poștală ilustrată a fost editată de către Ad Stock, după un colaj de fotografii realizate de Florin Andreescu, și face parte din colecția „Anotimpuri”. Are dimensiunile de 150 x 100 mm, iar în imaginea principală este surprinsă Cabana Capra de pe Transfăgărășan. 

Vederea a fost francată cu două mărci poștale, fiecare cu valoarea nominală de 5,75 lei (moldovenești) ce aparțin emisiunii „Personalități ilustre. Aniversări - Comemorări” puse în circulație la data de 15 Ianuarie 2019. Timbrele au dimensiunea de 34 x 34 mm și au fost machetate de către Elena Karachentseva.

Alecu Russo (n. 17 martie 1819, Chișinău, Imperiul Rus – d. 5 februarie 1859, Iași, Principatele Unite) a fost poet, prozator, eseist, memorialist și critic literar român (originar din Basarabia), ideolog al generației de la 1848, este reprodus pe prima marcă poștală (MP-1109).

Pe cea de a doua marcă poștală (MP-1110) este reprodus portretul lui Glebus Sainciuc (n. 19 iulie 1919, Chișinău, Regatul României – d. 16 octombrie 2012, Hîncești, Moldova), un fost artist plastic basarabean, portretist, cunoscut mai ales pentru colecția sa de măști din papier mâché, pe care le prezenta el însuși.

Îi mulțumesc lui Mihai Bologan pentru frumoasa surpriză făcută în ajun de ziua mea.