Câteva considerații privind puterea de circulație a mărcii de 50 de lei din emisiunea de uzuale „Păsări” din 1993

Într-un articol anterior scriam despre tirajul timbrului (tirajul inițial și suplimentarea acestuia în timp) cu valoarea nominală de 50 de lei din emisiunea „Păsări” din anul 1993. În cele ce urmează voi încerca să prezint puterea de circulație poștală a acestui timbru, pe baza pieselor identificate pe diverse site-uri de comerț electronic.

Toate timbrele emisiunii de uzuale „Păsări” au poposit și pe avizul de recepție expediat pe data 16 septembrie 1993 din Cluj-Napoca. Seria completă a circulat până în franța și înapoi.

Sărbătorile de iarnă îi îndeamnă pe cei de la Clubul Filatelic Baricada să realizeze o frumoasă ștampilă publicitară utilizată la Oficiul Poștal București 45. Pe data de 22 decembrie 1993 (deci primul an în care a circulat emisiunea noastră), această ștampilă a fost folosită și pentru obliterearea recomandatei „loco” de mai sus, pentru care s-au plătit 95 lei (25 lei scrisoarea + 70 lei taxa de recomandare) fiind francate cu trei timbre diferite din emisiunea „Păsări”.

Pe data de 1 iulie 1994 de la Cluj Napoca este trimisă recomandata externă 5301 către Austria. Ea are parte de o francatură mixtă compusă din colița emisiunii „75 de ani de la Marea Unire”, timbrul cu Capra Neagră din emisiunea „Faună proteajată” și timbrul supus analizei, Grangurul, din emisiunea „Păsări - uzuale”, toate apărute în 1993. Tariful de 1.135 lei perceput este compus din 500 lei contravaloarea unei scrisori simple (până în 20 de grame) la care se adaugă taxa de recomandare de 635 lei. Corespondența pare să fi ajuns la destinație pe data de 25 iulie 1994, după cum reiese de pe amprenta linie a unei ștampilei dată aplicată pe fața plicului.

Am tot stat și am calculat încercând să-mi explic francatura plicului de mai sus expediat pe 4 iulie 1994, și tot mi-a dat cu virgulă. Din valoarea francaturii de 283 de lei, 215 lei reprezintă valoarea imprimatelor. Diferența de 68 de lei însă nu acoperă suprataxa de recomandare (R 5014) în valoare de 635 lei și nici o altă suprataxă de adverire de primire (însemnul A.R.) tot de 635 lei. Dacă într-adevăr plicul a circulat în regim de pachete mici (un alt însemn de pe plic) pentru acest serviciu 880 de lei, care nu se regăsește nici el. Oricum am lua-o, mie tot mi se pare că avem de a face cu o expediție insuficient francată.

La 31 octombrie 1995 pentru o recomandată „alte localități” se plătea 250 de lei (100 de lei pentru scrisoarea propriu-zisă + 150 lei taxa de recomandare). Pentru francare, pe lângă timbrul cu grangurul s-au mai utilizat timbrul cu nominalul de 120 de lei pe care este reprodus imaginea Hotelului Internațional „Băile Felix” din emisunea Hoteluri și cabane (IV) pusă în circulație pe 5 decembrie 1991, precum și timbrul cu nominalul de 80 de lei cu imaginea Hotelului „Florica” din Venus din emisiunea Hoteluri și cabane (III) pusă în circulație pe 14 noiembrie 1991.

O scrisoare suprafrancată (110 lei în loc de 100 de lei) a rezultat în urma adăugării grangurului lângă timbrul fix de 60 de lei al întregului poștal de mai sus expediat pe data de 29 noiembrie 1995.

200 de lei reprezenta contravaloarea unei recomandate „loco” pe data de 11 decembrie 1995. Ștraiful vertical cu cei doi granguri vin să completeze timbrul fix al întregului poștal.

Pentru o recomandată „alte localități” expediată la aceași dată de 11 decembrie 1995, trebuiau să se încaseze 250 de lei (100 de lei contravaloarea scrisorii + 150 de lei taxa de recomandare). În situația de mai sus avem de a face cu o scrisoarea suprafrancată (cu 10 lei) prin aplicarea a patru granguri în completarea timbrului fix de pe întregul poștal.

Probabil iarna lui '95 a fost una destul de grea, altfel nu-mi explic halul în care a ajuns (circulat) recomandata de mai sus. Expediată pe 16 decembrie 1995 de la Bârlad, cei 200 de lei (contravaloarea tarifului poștal în vigoare la acea vreme) a fost timbrat după cum urmează (interpretare proprie): 3 granguri pentru taxa de recomandare (150 lei) și 2 ciocănitori pestrițe mari pentru o scrisoare „loco”, până în 20 de grame (50 lei).

Amenzile de circulație primite probabil în noaptea de Revelion se cer plătite încă din prima zi lucrătoare a noului an. Astfel pe 3 ianuarie 1996 o scrisoare recomandată de la Ploiești către Direcția Generală de Poliție București (Brigada de Poliție Rutieră) era taxată cu 250 lei (100 lei + 150 lei taxa de recomandare). În cazul de mai sus, pentru francarea corespondenței, pe lângă timbrul fix de 100 lei reprezentând o vrabie, au mai fost adăugați trei granguri.

La începutu lunii martie (probabil 4 martie 1996  - ștampila este foarte ștearsă în zona zilei de expediție) cei de la Ministerul Justiției au plătit Poștei Române 200 de lei pentru expedierea recomandatei de mai sus (50 lei scrisoare „loco” + 150 lei taxa de recomandare). Plicul a fost echipat cu un frumos „bloc de 4” granguri. Păcat de ștampila de zi aplicată imperfect.

Un alt „bloc de 4” granguri a fost aplicat și pe data de 7 martie 1996. De data aceasta ștampila era aplicată mult mai îngrijit, fiind mult mai ușoară identificarea datei de expediție.

După 18 martie 1996, dată la care au intrat în vigoare majorările tarifare din 1996, a circulat și scrisoarea de mai sus (n-am reușit să identific ziua și luna expediției). Grangurul a venit în completarea timbrului fix al întregului poștal (cod 093/95) pentru a completa tariful de 150 lei valabil pentru o scrisoare „alte localități”.

Și tarifele externe au crescut pe 18 martie 1996, iar expediția „par avion” de mai sus a fost francată cu aproape toate tipurile de timbre pe care le-a avut oficiantul la dispoziție. Tot am stat și le-am adunat și tot nu mi-a ieșit ce știam că trebuia să iasă. Și anume: pentru o scrisoare simplă de până în 20 de grame trebuiau să se încaseze 1.500 lei la care se adăuga taxa „par avion” în valoare de 90 lei. Trebuia să avem un total de 1.590 lei. În schimb, adunând toate valorile nominale de pe timbrele existente pe plic, am ajuns la o francatură de 1.775 lei. Oare ce o fi reprezentând diferența de 185 lei?

Și recomandata 889 din 22 martie 1996 a avut parte de o ușoară suprafrancare. Majorarea tarifelor avusese loc cu câteva zile în urmă (pe data de 3) și posibil ca în oficiul poștal să nu fi existat timbre care să totalizeze 40 de lei. În loc de 290 de lei expeditorului i s-au încasat 300 de lei.

O recomandată, par avion, pentru Franța, în 26 martie 1996, costa 4.140 de lei (scrisoare externă - 1.500 lei, taxa de recomandare - 2.550 lei, suprataxa „par avion” - 90 lei). Oricum am stat și am numărat timbrele aplicate și pe o parte și pe alta a plicului de mai sus, mie tot îmi lipsește unul de 40 de lei.

Pentru o scrisoare simplă „alte localități” expediată pe data de 3 aprilie 1996 s-au încasat 150 de lei, în conformitate cu tarifele poștale în vigoare. În acest sens, timbrul cu grangurul a venit în completarea timbrului fix al întregului poștal.

O scrisoare ușor suprafrancată este și recomandata expediată din Casimcea (Tulcea) pe data de 19 aprilie 1996. În loc de 370 de lei au fost încasați 400 de lei după cum se poate observa și din francatura plicului de mai sus. Oare pe malul Dunării nu mai erau pupeze sau veverițe (cu nominalul de 20 de lei) de au dat la schimb un grangur?

Contravaloarea unei scrisori „alte localități”, până în 20 de grame, pe data de 22 aprilie 1996 era de 150 lei. Tariful piesei de mai sus este compus din 100 lei valoarea timbrului fix de pe întregul poștal, pe care apare imaginea lui Vasile Gr. Cristescu, la care s-au adăugat cei 50 de lei de pe timbrul mobil cu Grangurul.

De la Iernut la București a circulat și scrisoarea de mai sus expediată pe data de 24 aprilie 1996. Cei 150 de lei necesari tarifului poștal aflat în vigoare este compus din timbrul cu nominalul de 50 lei cu vedeta noastră și timbrul fix, de 100 de lei, al întregului poștal cod 021/96.

O scrisoare ușor suprafrancată este cea expediată pe 1 mai 1996 în Cluj-Napoca. Expeditorul a plătit cu 10 lei în plus pentru o recomandată „loco”, și anume 300 lei în loc de 290 lei (70 lei scrisoarea „loco” + 220 lei taxa de recomandare).

Un exemplu de neglijență în serviciu este dată de scrisoarea de mai sus, expediată pe data de 3 mai 1996. Timbrul cu grangurul ar fi trebuit să fie aplicat lângă timbrul fix cu vrabia al întregului poștal pentru a evidenția francatura de 150 lei și nu peste, acoperindu-l. Cine nu cunoaște existența și valoarea timbrului fix, ar putea fi dus ușor în derută, crezând că are de a face cu o scrisoare subfrancată.

Pe 3 mai 1996 contravaloarea unei recomandate „alte localități” ajunsese deja la 370 lei (150 lei + 220 lei taxa de recomandare). Francatura de mai sus, pe lângă timbrul fix și cel cu grangurul, aduce un timbru de 70 lei cu o Moară de vânt din Sarichioi (Tulcea) din emisiunea Mori apărută pe 31 martie 1994, și un timbru cu nominalul de 150 lei pe care regăsim imaginea unui Morun din emisiunea Protejarea mediului - Delta Dunării, apărută pe data de 31 august 1994.

Intregurile poștale emise cu prilejul celei de a 3-a expoziții filatelice itinerante pentru copii și tineret SOLCA '95 au prins bine la creșterile tarifare ce au urmat în perioada imediat următoare. Multe dintre ele, precum cel expediat pe 21 mai 1996 din imaginea de mai sus (cod 142/95), pe lângă timbrul fix de 100 de lei au mai primit câte un grangur în completare.

Pe 7 iunie 1996 de la Constanța pleca o recomandată cu confirmare de primire, după cum rezultă și din francatura de 650 lei de mai sus (150 lei contravaloarea scrisorii „alte localități” + 220 lei taxa de recomandare + 280 lei taxa adeverire de primire). În acest scop au fost aplicate un ștaif de 4 timbre a câte 150 lei reprezentând Hermina din emisiunea Faună protejată (proaspăt lansată pe 30 iunie) și timbrul de 50 de lei cu Grangurul.

De la Mihăilești pentru o scrisoare expediată în aceleași condiții (recomandată cu adeverire de primire) pe 14 iunie 1996, pe lângă timbrul fix al întregului poștal și cel cu Grangurul, au fost aplicate două timbre a 250 lei cu Lăcustarul.

O scrisoare aflată în a două treaptă de greutate a fost expediată pe data de 18 iulie 1996 de la Fălticeni la Suceava. Contravaloarea celor 300 de lei echivalent serviciului poștal prestat a fost acoperit de un ștaif orizontal de 5 timbre la care s-a adăugat încă unul în partea stângă. Explicația tarifării este: 150 lei taxa de recomandare + 100 lei scrisoare alte localități + 50 lei depășirea primei trepte de greutate cu 20 de grame.

Scrisoare simplă, alte localități, expediată pe 24 iulie 1996 din Liteni, francată cu 3 timbre a 50 de lei.

O altă tarifare pe care nu mi-o explic este cea a cărții poștale de mai sus. Expediată de la Făgăraș pe 28 iulie 1996, ea ajunge la Ploiești pe 30 iulie. În mod normal ea ar fi trebuit să fie tarifată, ca și o carte poștală simplă, cu 70 lei și nu cu 105 lei (25 lei timbru fix + 50 lei timbrul cu grangurul + 30 lei timbrul cu vulpea). Poate ne ajută cineva cu explicația acestei francări.

O recomandată subfrancată (din punctul meu de vedere) este și cea expediată pe 23 august 1996. În mod normal ar fi trebuit să se încaseze suma de 370 de lei (150 scrisoare „alte localități” + 220 lei taxa de recomandare), însă nu observ decât o francatură care totalizează suma de 250 de lei (pe verso-ul scrisorii nu sunt aplicate alte timbre).

Două ștraifuri a câte trei granduri au părăsit Bârladul pe 4 octombrie 1996 având rolul de a închide clapeta unui plic probabil recomandat (vânzătorul nu a postat și fața plicului în anunțul de vânzare).

O francatură pe care nu mi-o explic este și cea de mai sus. Scrisoarea, expediată pe 21 octombrie 1996 din Piatra Neamț către Chișinău (Republica Moldova), ar fi trebuit tarifată cu 1.500 de lei. Din păcate eu n-am reușit să văd decât patru granguri, care ar însuma 200 de lei (pe cealaltă parte a plicului nu există nici un timbru).

Misterele francării corespondenței în anul 1996 tind să se adâncească tot mai tare. Nici pentru circulația de mai sus, expediată pe 28 octombrie 1996, nu găsesc un răspuns logic. Să luăm ce știm și ce avem. Știm că o scrisoare „alte localități” se tarifa la 150 lei. Avem 700 lei francatura. Dacă scădem tariful scrisorii mai rămân 550 lei. Știm că scrisoarea a circulat în regim recomandat (după însemnul „R:19” marcat cu pixul). Dacă mai scădem taxa de recomandare (220 lei) rămân 230 lei pentru care nu am nici o explicație. Am intrat în zona crepusculară a Poștei Române?

Ce o fi fost în mintea celui care a francat corespondența de mai sus la Brașov (expediată pe 13 noiembrie 1996) nu pot să-mi imaginez. Am făcut toate combinările posibile ale tarifelor in vigoare la aceea vreme și tot nu am ajuns la nici un rezultat. La prima vedere avem de a face cu o scrisoare simplă „alte localități” pentru care ar fi trebuit să se fi încasat 150 de lei (și nu 200 cum dezvăluie framcatura). Dacă ar fi fost depășita prima treaptă de greutate ar fi trebuit încasat suplimentar 70 de lei și nu 50. Voi ați găsit o explicație plauzibilă?

Uitându-mă la recomandata de mai sus, expediată pe 25 noiembrie 1996, am vaga impresie că avem de a face cu o francatură „cu dedicație” a unei persoane care și-a luat amendă de circulație. Tot am stat să număr granguri și pupeze, împreună cu timbrul fix, și tot nu-mi ies păsările la numărătoare pentru a acoperi tariful de 370 lei cât ar fi trebuit plătit. M-am uitat și pe partea cealaltă a plicului, iar acolo nici o pasăre. Mie parcă îmi lipsește o pupăză. Vouă?

Pentru o recomandată expediată pe 27 noiembrie 1996 s-a plătit 370 de lei. O veveriță a decis să țină companie celor șapte granguri așezați pe fața (un bloc de patru și un ștraif vertical de două mărci) și spatele plicului de mai sus.

O scrisoare suprafrancată, prin neluarea în calcul al valorii timbrului fix, este și cea expediată pe 12 decembrie 1996. Întregul poștal, cu o grafică mirifică a lui Moș Crăciun poartă un timbru fix cu nominalul de 4,50 și a fost editat, probabil, în 1991 când acest tarif era în vigoare pentru o scrisoare „alte localități”.

Un plic cu imprimate, având destinația Italia, a fost ușor suprafrancat pe data de 22 decembrie 1996. Expeditorul a plătit cu 1 leu (!) peste tariful de 700 de lei aflat în vigoare începând cu 18 martie. Francatura „faună” de pe fața plicului este compusă din câte un timbru ilustrând jderul, grangurul, veverița, hermina și regretatul Plesiosaurus. În completarea ei (pentru acoperirea tarifului poștal) vine și francatura „arhitectură” (de pe verso) compusă din Complexul turistic din Băișoara împreună cu Cazinoul din Constanța.

Se pare că pe 16 ianuarie 1997 nu s-a mai ținut cont, la Mediaș, de valoarea timbrului fix de pe intregul prezentat mai sus. Astfel un ștraif de trei granguri a fost aplicat peste, valoarea lor cumulată de 150 de lei satisfăcând nevoile poșatale de la aceea vreme.

Piesa de mai sus am întâlnit-o pe site-ul delcampe.net. Este vorba despre o carte poștală semi ilustrată, supra francată, expediată de la Iași către Suceava pe data de 21 ianuarie 1997. Tariful normal pentru acestă expediere ar fi trebuit să fie 70 de lei. În cazul de față tariful perceput a fost de 75 de lei compus din 25 lei timbru fix al cărții poștale și din 50 lei timbrul cu grangurul. C.P. a ajuns la destinație a doua zi, după cum reiese de pe amprenta ștampilei de sosire.

Un ștraif de 3 timbre a 50 de lei cu grangurul a fost utilizat și pentru francarea scrisorii expediate de la Vatra Dornei la Suceava pe data de 29 ianuarie 1997.

Francatura unei scrisori recomandate (220 lei) „loco” (70 lei), aflată în a doua treaptă de greutate (între 20 și 40 grame - ceea ce înseamnă încă 70 lei), expediată pe data de 3 februarie 1997 este compusă din 2 timbre a 100 lei cu Ion N. Ionescu (din emisiunea Gazeta matematică 1885-1995 apărută pe 15 septembrie 1995), 2 timbre de 20 lei cu Veverița, 1 timbru de 50 lei cu Grangurul și un timbru cu 70 lei cu Zada din emisiunea Principalele specii forestiere apărută pe data de 27 mai 1994.

O recomandată expediată de la Bărcănești pe data de 18 februarie 1997 a fost francată cu valoarea de 370 lei (150 lei scrisoarea „alte localități” + 220 lei taxa de recomandare). Ea a ajuns la destinație, în București, chiar a doua zi.

400 de lei a plătit Societatea Română de Radiodifuziune pe data de 11 martie 1997 pentru a trimite o scrisoare la Bârlad. Noile tarife intraseră în vigoare la începutul lunii, mai exact pe data de 3 martie.

Cea de a doua majorare a tarifelor din acest an a avut loc pe data de 2 iunie 1997. Acum pentru o recomandată „alte localități” trebuia plătit 950 de lei (450 lei scrisoarea + 500 lei taxa de recomandare).

O scrisoare insuficient francată, menționată ca atare și de ștampila „T” aplicată și explicată pe fața plicului, este și cea expediată de la Iași către Buzău pe data de 4 iunie 1997. Noile tarife poștale intraseră în vigoare de două zile, iar expeditorul este posibil să nu fi cunoscut care sunt acestea. Modul de dispunere a timbrelor pe plic mă duce cu gândul că scrisoarea a fost francată de către expeditor, care a lăsat plicul la cutia poștală (probabil cu cel puțin o zi înainte de majorarea tarifelor). Ajunsă în tranzit, lucrătorul poștal a aplicat ștampilele de zi și observând insuficiența de francare și ștampila T menționând și noul tarif. Nu știu dacă expeditorul la aceea vreme s-a trezit cu plicul înapoi (cum am pățit eu la ultima majorare de tarife care intrase în vigoare luni, iar eu lăsasem scrisoarea în cutia poștală a Poștei vineri - tarifată corect la data punerii în cutie) sau acesta a ajuns la destinație. În ceea ce privește povestea francaturii de mai sus, interpretarea mea ar suna cam așa: 3 jderi de pădure (un ștraif vertical desprins din coală) aleargă între doi stejari, iar grangurul cântă de zor în turla bisericii din Șurdești. Ce ziceți, e bună interpretarea?

O scrisoare recomandată, „loco”, cu confirmare de primire, expediată pe data de 15 iulie 1997, aduce cu sine o francatură multicoloră. Pentru cei 1.400 lei reprezentând contravaloarea expediției (250 lei scrisoare „loco” + 500 lei taxa de recomandare + 650 lei taxa adeverire de primire) s-au aplicat 3 timbre de 50 lei cu Grangurul, un timbru de 30 lei cu Vulpea, unul de 20 de lei cu Veverița, unul de 800 lei cu Hotelul „Gorj” din Târgu-Jiu (din emisiunea Hoteluri și cabane (IV) apărută în 1991), precum și timbrul de 400 lei al emisiunii Primul sistem de telefonie mobilă digitală apărut pe data de 17 aprilie 1997, cu aproape o lună de zile înainte de data expedierii corespondenței de mai sus.

Apariția de întreguri poștale, în al doilea trimestru al anului 1997, cu valorile nominale ale timbrului fix în concordanță cu tariful pentru o scrisoare „alte localități” a adus o gură de oxigen administrației poștale de la aceea vreme. Tocmai crescuseră tarifele pe 3 martie 1997. Bucuria nu avea să țină prea mult, întrucât pe 2 iunie cresc din nou prețurile, în medie cu 50 de lei pentru fiecare serviciu poștal oferit. Pe 16 iulie 1997 va avea loc expediția scrisorii de mai sus în care tariful poștal perceput (450 lei) este completat de timbrul cu 50 de lei (pe lângă cel fix al întregului poștal). Stocurile de Granguri încep să se epuizeze rapid, Edipost-ul luând măsuri în acest sens. Pe data de 15 septembrie 1997 vor vedea lumina tiparului alte 5 milioane de păsări cântătoare (sub formă de timbre, bineînțeles).

1.600 de lei s-a plătit pe recomandata cu confirmare de primire de mai sus, transmisă pe data de 8 august 1997 din Iași către Suceava. La aceea vreme contravaloarea serviciului poștal pentru o scrisoare „alte localități” până în 20 de grame era de 450 lei. Pentru francare s-au utilizat, în acest caz, 3 timbre a 500 lei reprezentând un avion Boeing 737 din emisiunea 50 ani Organizația Internațională a Aviației Civile (pusă în circulație pe data de 12 august 1994) și două timbre de 50 lei cu Grangurul.

Corespondența între asociațiile filatelice din țară se desfășura cel mai des sub formă de imprimate. Chiar și plicul utilizat este unul tematic, provenind dintr-un întreg poștal realizat cu prilejul expoziției filatelice „ROMFILEX 96”. Tariful perceput în data de 18 august 1997 pentru un imprimat propriu-zis, până în 50 de grame, a fost de 150 lei.

O corespondență insuficient francată din punctul meu de vedere o reprezintă cărțile poștale pentru șahiști de mai sus expediate pe datele de 21 iulie 1997 și 25 august 1997. Practic ar fi trebuit să se încaseze 150 de lei (tarif valabil începând cu 2 iunie pentru acest serviciu) în loc de 120 lei cât se poate observa din combinația timbrului fix (70 lei) și cel al timbrului mobil (50 lei). Nici un tarif aflat în vigoare la aceea dată la Poșta Română nu explică această francatură. Corespondențele au ajuns la destinație după două zile, după cum se poate observa și din amprentele ștampilei de sosire. După adresa expeditorului, nu prea îmi vine să cred că la oficiul poștal de plecare din Arad să nu se fi știut de creșterea tarifară din vară, iar oficiantul să fi avut impresia că supra franchează corespondența cu 30 de lei în lipsa timbrelor cu acea valoare nominală. Tariful poștal pentru acest serviciu în perioada 3 martie - 1 iunie 1997 era într-adevăr de 100 de lei, tarif la care se va reveni din 16 septembrie 1997.

De la Turnu (?) către Dej a pornit și scrisoarea de mai sus pe data de 25 august 1997. Ceea ce mie nu îmi este în clar este valoarea francaturii utilizate (800 lei) compusă din 3 timbre cu Lăcustarul și două mărci poștale care ilustrează Grangurul, ambele valori făcând parte din aceiași emisiune filatelică apărută în 1993. Din studiile efectuate de către ing. Călin Marinescu, valoarea corespondenței interne la aceea dată ar fi trebuit să fie de 450 lei (la care s-ar adăuga, eventual 500 lei taxa de recomandare). Din păcate vânzătorul a acoperit o parte de plic și nu oferă spre vizualizare nici reversul piesei (unde am putea întâlni încă timbre în valoare de 150 lei). Totuși, tariful de 800 de lei este cunoscut ca fiind unul practicat pentru corespondența Poste-Restante, dar plicul având adresa expeditorului în clar, nu știu ce să zic. Plicul a fost prelucrat după două zile, pe 27 august, la Oficiul 2 din Suceava. Căutând pe listă de localități din județul Suceava, nu am întâlnit niciuna cu această denumire. Să avem parte de un nou mister?

Tot de 25 august 1997 a fost expediată de la Călărași cu destinația București și scrisoarea de mai sus. Tariful de 450 de lei aflat în vigoare la aceea vreme este acoperit de timbrul fix al întregului poștal și timbrul cu grangurul, cu nominalul de 50 lei.

La doar două zile de la intrarea în vigoare a noilor tarife poștale, pe 18 septembrie 1997 a fost expediată de la Iași la Suceava și scrisoarea de mai sus. Cei 500 de lei, reprezentând contravaloarea acestui serviciu poștal, au fost acoperite prin aplicarea celor două timbre: unul de 450 lei în care distingem un frumos exemplar Echinofhossulocactus lamellosus din emisiunea Cactuși apărută pe 27 iunie, și unul de 50 de lei cu deja celebra noastră păsărică.

Un frumos plic ocazional, realizat în 1988 la Oravița, dedicat lui Mihai Eminescu a ajuns să circule pe data de 29 septembrie 1997, parcurgând distanța Oravița - Cluj-Napoca. Circulând în regim recomandat a fost francat în conformitate cu 1.050 lei (500 lei o scrisoare „alte localități” + 550 lei taxa de recomandare).

Lungi perioade de timp șahiștii erau tratați de Poșta Română preferențial. Exista chiar și un serviciu care se numea Carte poștală cu mutări de șah. După anul 2004 n-am mai auzit de ele. În imaginea de mai sus avem de a face cu o astfel de carte poștală tarifată corect pentru 2 octombrie 1997, cu 100 de lei. Reducerea tarifului pentru acest serviciu (de la 150 lei) tocmai intrase în vigoare pe 16 septembrie 1997. Sportivii aveau obligația de a menționa pe CP textul „CORESPONDENȚĂ ȘAH”. Distanța de la Iași la Suceava a fost parcursă în doar o zi. Unde sunt vremurile acelea?

Pentru o scrisoare expediată „loco” la Cluj-Napoca pe data de 10 octombrie 1997 s-au perceput 300 de lei. Pentru acest lucru corespondența a fost timbrată cu un Grangur și un Lăcustar (din aceași emisiune) și a fost obliterată automat în serviciul de tranzit.

Întregul poștal cod 069/97 a primit pe data de 31 octombrie 1997 o completare de 600 de lei (3 x 50 lei + 1 x 450 lei) în timbre mobile pentru a acoperi taxa de expediere a unei recomandate „alte localități”.

După majorarea tarifelor survenite pe 16 septembrie 1997, o scrisoare „alte localități” (500 lei), recomandată (550 lei) cu confirmare de primire (700 lei) avea să coste 1.750 de lei. Scrisoarea de mai sus, expediată pe 6 noiembrie 1997 de la Iași la Suceava a fost francată ca atare cu 2 timbre a 800 lei (Hotelul „Gorj” din Târgu-Jiu) și 3 timbre a 50 lei (Grangurul).

Or fi cântând grangurii și pe la Băișoara? mă întreg văzând francatura recomandatei de mai sus expediată pe 26 ianuarie 1998. Cei 1.050 de lei (500 lei scrisoare „alte localități” + 550 lei taxa de recomandare) au fost frumos asezonate cu 3 perechi de timbre (o pereche verticală cu Complexul turistic din Băișoara ce face parte din emisiunea Hoteluri și cabane (IV) apărută pe 5 decembrie 1991, o pereche orizontală și încă una verticală cu grangurul) și încă un grangur care le cântă turiștilor aflați la relaxare la munte (poziționat în partea de sus a plicului).

Grangurul nostru a ajuns până și în China, prin avion, prin intermediul unei corespondențe expediate pe data de 18 februarie 1998. Cei 5.450 lei încasați se împart în 3.900 lei contravaloarea unei scrisori externe simple până în 20 de grame și 1.550 lei suprataxa „prin avion” pentru zona 5.

Pentru o imprimată externă, care a avut nefericirea de a fi returnată (motivul a fost însemnat pe ștampila de retur al poștei spaniole), un clujean a plătit pe 13 aprilie 1998 (o fi fost ghinionist) 1.850 de lei. Francatura este compusă dintr-un bloc de 4 timbre cu Biserica Bogdan Vodă (cu nominalul de 450 lei) din emisiunea Biserici de lemn din Maramureș (LP #1430) și un timbru cu Grangurul.

Începând cu data de 18 mai 1998 (dată la care a fost expediată și scrisoarea de mai sus, par avion) a fost introdusă o nouă zonare a țărilor, mult simplificată (țările din Europa și restul țărilor lumii) în vederea suprataxării „prin avion” a corespondenței. Astfel pentru această dată tariful suplimentar perceput era de 300 de lei (pentru o scrisoare de până în 20 de grame) pe lângă cei 4.150 lei contravaloarea unei scrisori simple. Totuși, din calculale mele, scrisoarea de mai sus a fost tarifată suplimentar cu 100 de lei. Să fi fost din cauza faptului că 18 mai a fost prima zi în care au intrat în vigoare noile tarife și încă situația nu era clară?

O scrisoare „alte localități”, de până în 20 de grame, expediată pe 26 mai 1998, necesita o francare de 1.050 lei. În imaginea de mai sus avem aplicat, la oficiul Poștal din Baia Sprie, un ștaif de 3 granguri peste timbrul cu nominalul de 400 de lei pe întregul poștal „India - 50 de ani de independență” (Cod EDIPOST 181/97). Tibrul fix, cu valoarea nominală de 500 lei, reproduce portretul lui Mahatma Gandhi.

Patru granguri stau pe un plic, lângă o biserică din Rogoz. Așa am putea descrie metaforic francatura de pe piesa de mai sus, expediată pe 2 iunie 1998. Emisiunea cu Bisericile de lemn din Maramureș apăruse pe 21 aprilie 1997 și avea deja valori nominale care să satisfacă, îndeaproape, tarifele galopante ale Poștei Române (din 3 martie 1997 și până în 18 mai 1998 prețurile crescuseră deja de patru ori).

Întregul poștal dedicat Expoziției Mondiale de Filatelie INDEPEX '97 care s-a desfășurat la New Delhi în perioada 15 - 22 decembrie 1997 a fost folosit cu succes ca suport pentru expedierea din 4 iunie 1998 a unei scrisori de la Madiaș la Cluj-Napoca. Pe lângă timbrul fix și cel cu graurul a fost aplicat și timbrul cu nominalul de 500 lei ce ilustrează portretul lui Ion Mihalache din emisiunea „Personalități - oameni politici” apărută pe 8 noiembrie 1997.

În 18 mai 1998 tarifele poștale se majorau deja pentru a doua oară în acel an. Pentru o scrisoare „alte localități” până în 20 de grame se percepea 1.050 de lei. În expediția din imaginea de mai sus (5 iunie 1998) se poate observa compunerea francaturii din timbrul fix (500 lei) al întregului poștal și cele două timbre cu nominalele de 500 lei (Boeing 737) și 50 lei (Grangurul).

Pentru o carte poștală cu mutări de șah se ajunsese pe 10 iunie 1998 să se plătească 250 lei. Deja acest sport al minții căpătase o așa amploare în jocul prin corespondență încât expeditorii au început să-și creeze propriile ștampile cu numele și adresa lor.

O francatură mixtă, frumoasă zic eu, este și cea expediată pe data de 2 iulie 1998. Pe lângă Grangur și Biserica din Rogoz, cu care ne-am mai întâlnit în piesele prezentate anterior, avem parte, de data aceasta, și de o țestoasă de uscat care ilustrează marca poștală cu nominalul de 150 lei din emisiunea Faună care a văzut lumina tiparului pe data de 12 septembrie 1996. Interesant este în această francatură ca cineva s-a supărat așa de tare încât a aplicat toate timbrele culcat (dând impresia că pasărea ciugulește, broasca țestoasă paște, iar biserica a răsturnat-o vântul).

O carte poștală expediată de la Institului Cantacuzino din București pe data de 8 iulie 1998 cu destinația Belgia a necesitat plata a 2.750 lei. Pentru a acoperi acest tarif poștal, Grangurului i s-a alăturat un gândac de pădure (Anthaxia salicis) cu nominalul de 2.500 lei din emisiunea apărută pe 10 iunie1996 - Insecte II, iar pe spatele CP două timbre de 100 de lei cu matematicianul Ion N. Ionescu.

Frumusețea plicului de mai sus, expediat pe 5 iulie 1999, este dată de blocul de 4 granguri aplicat în colțul din stânga sus. Cine ghicește care este marca poștală, cu valoarea nominală de 850 de lei, care a fost decupată de lângă supratiparul cu saxofonul aplicat pe marca poștală 125 ani de la înființarea Academiei Române pe data de 10 februarie 1999? Să-mi permit să mă hazardez? O fi Dimitrie Paciurea, o fi vre-o dalie sau deja celebra biserică din Rogoz? Ori poate aveți voi o sugestie mai bună?

Un imprimat care a circulat de la Brașov la Cluj-Napoca pe data de 15 iulie 1999 ajunsese să fie tarifat cu 400 de lei. Pentru completarea tarifului pe lângă marca poștală cu grangurul a fost adăugată și cea cu Magnolia (cu nominalul de 350 lei) pusă în circulație pe data de 15 februarie 1999.

Pentru francarea unei recomandate (2.500 lei din care 1.200 lei reprezintă taxa de recomandare) expediate pe data de 23 iulie 1999, grangurul este însoțit de timbrul cu Louis Bleriot care traversează Canalul Mânecii (1.600 lei) din emisiunea Secolul XX pusă în circulație pe data de 22 decembrie 1998 și timbrul cu valoarea nominală de 850 lei emis pe 11 decembrie 1998 cu prilejul aniversării a 125 de ani de la nașterea lui Dimitrie Paciurea.

Deja din 1999 nu se mai face diferențierea tarifelor dintre o scrisoare expediată „loco” sau una către „alte localități”. Pe 25 august 1999, dată la care scrisoarea de mai sus a circulat de la Cluj la Făgăraș, pentru o scrisoare simplă se percepea 1.300 de lei. Frumusețea francaturii, din punctul meu de vedere, ar putea fi încadrată la una cu tematică zoologică. Nu știu dacă a fost intenționat alcătuită așa (de imaginația expeditorului sau al oficiantului poștal) și nici dacă vrea să reprezinte un lanț trofic. Avem însă timbre emise în ani diferiți reprezentând o viperă, 3 specii de insecte (mi se rupe limba în gură încercând să le pronunț denumirea științifică) și, bineînțeles, subiectul temei noastre - grangurul. Și acum întrebarea: cine pe cine mănâncă?

La 14 noiembrie 1999 (dacă am descifrat corect anul de pe ștampile, deși vânzătorul menționează că ar fi circulat în 1996) tariful pentru o recomandată cu aviz de primire era 4.400 lei. Cu toate astea, pe cele două fețe ale plicului nu regăsesc decât o francatură în valoare de 460 lei (8 x 50 lei în timbre cu granduri + 60 lei timbrul fix al întregului poștal). Chiar dacă aș raporta, cu indulgență, că scrisoarea ar fi circulat în 1996, tot ar trebui să regăsim o francatură corespunzătoare valorii de 650 de lei, ceea ce nu există.

Un ștaif orizontal de 4 Granguri vin să completeze timbrul cu valoarea nominală de 1.300 lei (Spuneți NU drogurilor) apărut pe 17 martie 1999. Și asta pentru a acoperi tariful de 1.500 de lei aflat în vigoare pe data de 9 decembrie 1999.

Când oficiul poștal e plin de Granguri aceștia se aplică în ștaifuri de câte patru pe față - patru pe dos, după cum se poate observa și din imaginile de mai sus, când vedeta noastră a zburat în ajutorul francării întregului poștal (cod 063/99) cu valoarea nominală de 1.100 lei reprezentând Sala de sport Olimpia din Timișoara (total francatură: 1.500 lei). Scrisoarea a fost expediată pe data de 10 decembrie 1999 de la Ostra cu destinația Suceava.

O scrisoare lung plimbată, care în cele din urmă i s-a înapoiat expeditorului, este și cea expediată de la Cluj-Napoca pe data de 16 decembrie 1999. După ce a ajuns în Franța unde poștașii de pe malul Senei au încercat să o livreze, pe data 6 martie 2000 ea se întoarce la București la Biroul de Schimb pe motivul că destinatarul nu a putut fi găsit la adresa indicată. Ce este însă spectaculos la această scrisoare, circulată în regim de IMPRIMAT, este francatura (multicoloră și multianuală). Astfel, pe fața plicului întâlnim 5 timbre apărute în anul 1993 (grangurii) și 2 timbre 1993. Oricare dintre aceste timbre ar putea proveni dintr-o reeditare a lor din anii 1998 sau 1999. Pe spatele plicului regăsim tot 2 granguri, alături de un șobolan al faraonilor (din 1993), un supratipar din 1998, timbrul cu Alexandru Orăscu din 1994 și, cel mai surprinzător, un bloc de 4 „Uzuale Mihai I” cu valoarea de 600 lei din 1947 (!!!). Sincer, cu astfel de piese circulate la sfârșitul secolului trecut, n-am mai stat să verific dacă tariful în vigoare la acea vreme era acoperit suficient de nominalele timbrelor aplicate.

Oare în apropiere de Crăciun, grangurii se adună în stoluri de câte opt? Este deja a doua scrisoare care ar confirma această teorie. Ea a fost expediată pe 20 decembrie 1999, iar păsările au umplut jumătate din fața plicului.

Și în ultima zi a anului 1999 s-a lucrat cu sârg la Oficiul Poștal din Suceava. Și poate și cu drag. O fi fost febra sărbătorilor, vre-o primă sau gândul la petrecerea din noaptea de anul nou care bătea la geam? Nu știu care era cauza dar îmi place enorm francatura îngrijită, formată din câte două ștraifuri. Una orizontală, compusă din două timbre cu granguri, și una verticală din 3 timbre cu valoarea nominală de 1.000 lei din emisiunea Flori de arbuști apărută pe 15 februarie 1999, acoperind astfel tariful de 3.100 lei (1.500 lei contravaloarea unei scrisori de până în 20 de grame și 1.600 lei taxa de recomandare). Toate au fost obliterate cu ștampila de zi, curată, purtând data de 31 decembrie 1999.

Un bloc de patru granguri însoțește timbrul cu valoarea nominală de 1.500 lei din emisiunea Secolul XX - Millenium (apărută pe 24 septembrie 1999) în care este ilustrat Karl Landsteiner - descoperitorul grupelor sanguine. Timbrele au fost obliterate în data de 24 martie 2000 cu ștampila oficiului Dornești.

V-am mai spus că-mi plac blocurile de 4? Mai ales dacă sunt aplicate și pe corespondență. Un astfel de bloc însoțește și scrisoarea de mai sus, expediată pe 2 iunie 2000, de la Ostra. Tariful pentru o scrisoare simplă era deja 1.700 de lei.

O scrisoare către Germania, „par avion”, avea să scoată din buzunarul expeditorului român, pe data de 30 iunie 2000, suma de 10.150 lei din care 1.100 lei reprezenta suprataxa „par avion”. Francatura multicoloră este compusă din doi păuni albaștri a 3.700 lei din emisiunea Păsări decorative apărută pe 26 aprilie 1999, un avion Boeing 737 a 500 de lei din emisiunea 50 ani de O.A.C.I. din 12 august 1994, supratiparul (troiță roșie) de 2.000 de lei a Mănăstirii Putna realizată pe 31 martie 2000 (cu trei luni înainte de francarea corespondenței!), Biserica de la Șurdești cu nominalul de 200 lei din emisiunea Biserici de lemn din Maramureș apărută pe 21 aprilie 1997, și bineînțeles exemplarul de 50 de lei cu Grangurul.

Deja în vara lui 2000 tarifele pentru o scrisoare simplă se stabilizaseră la valoarea de 1.700 de lei. Pentru scrisoarea de mai sus, expediată pe 14 iulie 2000, cei doi granguri completează nominalul de 1.600 lei al sportivului care coboară pe snowbord (timbru din emisiunea Noi sporturi olimpice apărută pe 10 noiembrie 1999).

O frumoasă francatură este aplicată și pe corespondența expediată pe data de 18 august 2000. Frumosul exemplar de Ferrari Dino 246 CGT din 1970 (reprodus pe timbrul cu nominalul de 1.600 lei din emisiunea Automobile Ferrari emis pe 17 decembrie 1999) este însoțit de o pereche orizontală de granguri.

Creșterea tarifelor survenită la 1 octombrie 2000, îi prinde pe angajații poștei din Botoșani pregătiți. Stocurile de supratipare efectuate pe mănăstiri pe 31 martie același an erau numai bune de scos la mezat. Pentru a completa tariful de 2.000 de lei pentru o scrisoare simplă, până în 20 de grame, timbrul supratipărit cu Mănăstirea Curtea de Argeș a fost completat rapid cu doi granguri și aplicați pe scrisoarea expediată pe data de 19 octombrie 2000 pentru celebrul concurs de dezlegări ȘAH realizat de către redacția ziarului „Crai nou” din Suceava.

La 17 noiembrie 2000 ar fi trebuit să se fi încasat pe scrisoarea de mai sus 2.000 de lei. Nu știu dacă pe verso-ul expediției mai există sau nu aplicate timbre (după cum am văzut și în câteva exemple de mai sus se poartă completarea francaturii și pe partea cealaltă a plicului) sau avem de a face cu o scrisoare insuficient francată.

Pe 23 noiembrie 2000 la Dornești ajunseseră supratiparele efectuate pe 26 octombrie pe marca cu Hotelul „Continental” din Timișoara. Un exemplar cu „supratipar pian” completează deja timbrele pe care ne-am obișnuit deja să le vedem expediate de la acest oficiu poștal. Cazul anterior, petrecut cu o săptămână în urmă, să fi fost o scăpare sau o eroare de francare?

Pe data de 31 ianuarie 2001 o scrisoare de până în 50 de grame era tarifată cu 2.200 lei, noile tarife intrând în vigoare la începutul lunii, pe data de 8. Pentru a achita expedierea scrisorii, au fost puse în completarea timbrului fix de pe întregul poștal (plic), cod 018/99 DL, în valoare de 1.100 lei, 5 timbre a 200 cu Biserica din Șurdești (Maramureș) și două timbre a 50 de lei cu grangurul.

Am întâlnit și o serie de circulații la care nu am putut identifica data expediției și/sau explicația francaturii. Să înceapă zona crepusculară!

Scrisoarea de mai sus a fost expediată probabil în ianuarie 1996 de la București la Arad. Tariful de 100 de lei pentru o scrisoare „alte localități”, până în 20 de grame, a fost în vigoare în perioada 1 iulie 1995 - 17 martie 1996. Din ștampilele de pe plic am reușit să descifrez doar cifra 6 al anului de expediție.

O scrisoare recomandată expediată de la Ploiești la Bârlad probabil în 1996 francată cu 850 lei. În acel an o scrisoare „alte localități” era tarifată cu 150 lei, iar taxa de recomandare era 220 lei. Nu-mi explic diferența de 630 lei (e totuși mult!).

O scrisoare simplă externă expediată în intervalul 18 martie 1996 - 2 martie 1997 este și cea de mai sus. Am ajuns la această concluzie după compunerea francaturii care toalizează 1.500 lei. Cei care au timbrat plicul nu s-au zgârcit la mărcile poștale utilizate, dar au avut și un simț al esteticului foarte dezvoltat. Avem așadar aplicate: 2 timbre cu granguri, un timbru cu Cabana Șura Dacilor din Poiana Brașov, colița (256) Expoziției filatelice mondiale Philexfrance 89, 3 timbre cu Hotelul Roman din Băile Herculane, timbrul emisiunii „Noua numerotare telefonică în România” din 1992, un timbru cu Trichius fasciatus din emisiunea „Insecte I” apărută în 1996 și două timbre cu Hermine.

Tot în această perioadă ar fi circulat și scrisoarea de mai sus. Tariful corespunde unei scrisori „alte localități”, iar ce mă frapează este lipsa oricărei ștampile de pe plic (de plecare sau de sosire).

Începând cu anul 2002 nu am mai întâlnit nici o piesă circulată care să fie francată cu grangurul nostru. Dacă aveți voi cunoștință de vre-una, vă rog să ne-o semnalați și nouă.

Bibliografie:

Călin Marinescu, Tarifele, taxele și gratuitățile poștale în România 1841-2008, Ed. Medro, 2008, ISBN 978-973-8487-28-4
Gheorghe Tudor, Coriolan Chiricheș, Gheorghe Mermeze, Catalogul mărcilor poștale românești 1990-2017 (februarie), Ed. Axa, 2017

Sursele imaginilor: delcampe.net, picclick.co.uk