Abū Muḥammad ʿAlī ibn Aḥmad ibn Saʿīd ibn Ḥazm (n. 7 noiembrie 994 - d. 15 august 1064) a fost un poet, jurist, filosof și teolog din Andaluzia, născut la Córdoba. Ibn-Hazm este considerat printre primii savanți care s-a adancit în domeniul religiei comparative. Acesta a rămas în istorie drept un scriitor prolific care ar fi scris peste 400 de cărți, dintre care doar 40 au supraviețuit, însă aceste cifre nu pot măsura contribuția sa în domeniul filosofiei.
Ibn Hazm s-a născut într-o familie andaluză, despre care se presupune a fi fost un amestec între creștini și musulmani. Se bănuiește că stră-bunicul acestuia s-ar fi convertit la islam, urmând ca bunicul său să se mute la Cordoba, capitala prosperă din acea vreme a califatului.
Precum mulți alți tineri precoce, acesta era un observator înfocat al lumii înconjuratoare și un elev bun și pasionat. Pentru că tatăl său deținea o poziție importantă la curtea guvernatolurui, Al-Mansur iar mai apoi Al-Muzaffar, Ibn Hazm avea acces la palatul califal, unde beneficia des de oportunități educaționale excelente. Deși mediul în care trăia era unul destul de conservator, acesta a avut posibilitatea de a cerceta amănunțit oameni cu o anume putere și autoritate, acumuland în timp o varietate largă de experiențe din care acesta a învățat lecții importante atât despre viața palpabilă, cât și despre cea spirituala - corpul și sufletul.
Ibn Hazm a dezvoltat de-a lungul timpului un scepticism adând privind natura umană și capacitatea omului de a înșela și parveni, ajungând să considere că oamenii erau capabili exclusiv de corupție.
Ibn Hazm s-a născut într-o familie andaluză, despre care se presupune a fi fost un amestec între creștini și musulmani. Se bănuiește că stră-bunicul acestuia s-ar fi convertit la islam, urmând ca bunicul său să se mute la Cordoba, capitala prosperă din acea vreme a califatului.
Precum mulți alți tineri precoce, acesta era un observator înfocat al lumii înconjuratoare și un elev bun și pasionat. Pentru că tatăl său deținea o poziție importantă la curtea guvernatolurui, Al-Mansur iar mai apoi Al-Muzaffar, Ibn Hazm avea acces la palatul califal, unde beneficia des de oportunități educaționale excelente. Deși mediul în care trăia era unul destul de conservator, acesta a avut posibilitatea de a cerceta amănunțit oameni cu o anume putere și autoritate, acumuland în timp o varietate largă de experiențe din care acesta a învățat lecții importante atât despre viața palpabilă, cât și despre cea spirituala - corpul și sufletul.
Ibn Hazm a dezvoltat de-a lungul timpului un scepticism adând privind natura umană și capacitatea omului de a înșela și parveni, ajungând să considere că oamenii erau capabili exclusiv de corupție.
(Surse: Wikipedia, Muslim Heritage)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu