Publicitate

21 noiembrie 2019

Câteva considerații asupra tirajului mărcii de 50 de lei din emisiunea de uzuale „Păsări” din 1993

Pe data de 30 aprilie 1993, Poșta Română punea în circulație emisiunea de uzuale „Păsări” (LP 1314). Macheta emisiunii a fost realizată de către Aida Tasgian, iar timbrele au fost tipărite în tipar adânc (tiefdruck) în coli finite de câte 50 de mărci poștale, pe hârtie cromo (compendiu). Acestea au dimensiunile de 27 x 42 mm, fiind dantelate 13 ½.
La data punerii în circulație timbrul cu valoarea nominală de 50 de lei, reprezentând un grangur (Oriolus Oriolus), satisfăcea cu precădere completarea tarifării unei scrisori externe, care la aceea vreme era de 90 de lei. Tirajul inițial al acestui timbru a fost de 3.300.000 exemplare din care 3.100.000 bucăți au fost tipărite pe hârtie negumată și preobliterate având ca destinație filatelia. Prin urmare au rămas pentru circuitul poștal (teoretic) un număr de 200.000 de timbre.
Diferențe ale gradului de alb al hârtiei.
În scurt timp însă Poșta Română avea să aplice o serie de majorări de tarife (existând ani în care au fost aplicate de mai multe ori), acest lucru ducând la epuizarea rapidă a stocurilor existente și necesitatea reimprimării anumitor valori (cum des se întâmplă cu seriile de uzuale). Prin urmare decizia de preobliterare și tipărire cu scop filatelic (și nepoștal) s-a dovedit încă odată una total neinspirată (nici azi se pare că societatea nu învață din propriile greșeli).
Eșantion expus în lumină UV.
Redăm în continuare datele la care au avut loc majorări de tarife, așa cum le-a menționat și ing. Călin Marinescu în lucrarea citată. Tarifele interne au suferit majorări tarifare pe: 4 iunie, 2 iulie și 1 noiembrie 1993, 1 aprilie 1994, 1 iulie 1995, 18 martie 1996, 3 martie, 2 iunie și 16 septembrie 1997, 2 februarie, 18 mai și 22 octombrie 1998, 4 ianuarie, 15 martie, 21 iunie, 26 iulie și 4 octombrie 1999, 3 ianuarie, 28 februarie, 1 mai, 1 august, 1 octombrie, 4 decembrie 2000 și 8 ianuarie 2001. N-am să mai continui deoarece după această dată în circuitul poștal au fost utilizate o serie de alte timbre cu nominale care se apropiau de valorile de francare deja mult afectate de inflația de la aceea vreme.
În ceea ce privește tarifele externe, ele au suferit majorări pe: 7 mai, 2 iulie și 1 noiembrie 1993, 1 aprilie 1994, 10 martie și 29 mai 1995, 18 martie 1996, 3 martie și 10 noiembrie 1997, 18 mai și 22 octombrie 1998, 4 ianuarie, 15 martie, 24 martie, 8 aprilie, 24 mai și 4 octombrie 1999, 3 ianuarie, 28 februarie, 1 mai, 1 august și 4 decembrie 2000, precum și 8 ianuarie 2001.
Pentru emisiunile de uzuale nu toate cataloagele filatelice consultate menționează tirajele reimprimate ulterior. Astfel, prima tranșă cunoscută de suplimentare a tirajului a fost pe data de 15 septembrie 1997 când au fost imprimate pe hârtie cromo Călărași (cretată), fără filigran, un număr de 5.000.000 exemplare. Datorită utilizării la imprimare a mai multor loturi de hârtie existente în depozitele Edipost, s-au semnalat diferențe mici ale gradului de alb. Și în anii care au urmat s-au mai înregistrat reeditări ale acestui timbru. Astfel, în 1997 s-au retipărit 2.000.000 exemplare în luna ianuarie (livrarea acestora făcându-se pe data de 31.01.1997) și 5.000.000 exemplare în toamnă (5.09), iar în 1998 s-au mai tipărit 4.000.000 exemplare, în 1999 alte 4.000.000 exemplare iar în anul 2000 încă 2.000.000 de timbre. Prin urmare tirajul cunoscut de mine până la această oră pentru acest timbru a ajuns la 25.300.000 exemplare tipărite.
Deoarece această marcă a fost tipărită în mai multe tranșe, după cum se poate observa mai sus, pe stocuri diferite de hârtie, prof. Sergiu Găbureac, ing. Mihail Pașcanu și prof. Ioachim Hațeganu au realizat un studiu care a fost dat publicității în 1996 în revista Filatelia. Deducem de acolo, că pentru această valoare nominală, au fost utilizate următoarele tipuri de hârtie: velină alb murdar, velină gălbuie și velină albă cu filigran XX (Fr). Autorii menționează că nu au identificat exemplare pe hârtie albă velină cu filigran XX care să nu fie totodată și luminiscentă.
Pentru a analiza tipurile de hârtie apărute, am realizat un eșantion de șase mărci poștale (circulate) aranjate pe tonalități ale culorii de alb, de la cea mai închisă la cea mai deschisă. Am supus acest eșantion și la o observație în lumină ultravioletă și cu o singură excepție toate mărcile au prezentat grade diferite de fluorescență (după cum se poate observa și în imaginea prezentată).
Câteva dintre circulațiile poștale identificate pot fi consultate aici

Bibliografie:
Victor Sasu, Catalogul mărcilor poștale românești '84-'94, Ed. Insert SRL, București, 1995, ISBN 973-97141-0-2
Gheorghe Tudor, Coriolan Chiricheș, Gheorghe Mermeze, Catalogul mărcilor poștale românești 1990-2017 (februarie), Ed. Axa, 2017
Călin Marinescu, Tarifele, taxele și gratuitățile poștale în România 1841-2008, Ed. Medro, 2008, ISBN 978-973-8487-28-4
Marian Jianu, Noi tranșe ale emisiunilor uzuale, revista Filatelia nr. 1/97, pag. 4
Marian Jianu, Noi tranșe de mărci uzuale, revista Filatelia nr. 9/97, pag. 3
ing. Mihail Pașcanu, prof. Ioachim Hațeganu, Hârtia emisiunilor uzuale, revista Filatelia nr. 6/96, pag. 5

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Publicitate

Persoane interesate