Cele de grații de Hans von Aachen: o capodoperă a artei renascentiste

Timbrul emisiunii din 1969.

Pictura renascentistă a reprezentat o perioadă în care artiștii au explorat cu pasiune estetica umană, aducând la viață scene mitologice și religioase în moduri uluitoare. Unul dintre cei mai distinși artiști ai acestei ere a fost Hans von Aachen (1552–1615), ale cărui lucrări au captivat publicul și au influențat arta timpului său. Una dintre cele mai remarcabile picturi realizate de acest maestru este „Cele de grații”. Această operă de artă excepțională exemplifică abilitățile și tehnicile lui von Aachen, în timp ce redă în mod vivid grăția și frumusețea mitologică.
„Cele de grații” reprezintă un tablou de mari dimensiuni (209,7 x 138,6 cm), în stilul caracteristic al lui Hans von Aachen, datat 1604, aflat în patrimoniul Muzeului Național de Artă al României (număr de inventar 8395/429).

Tabloul din incinta
Muzeului Național de Artă al României.

Pictura este realizată în ulei pe pânză și ilustrează trei grații, figuri mitologice din mitologia greacă și romană, care personifică frumusețea, grația și eleganța feminină. Acestea sunt reprezentate într-o poziție strânsă, înfățișându-se ca o grupă compactă, care se îmbrățișează și se susțin reciproc.
Fiecare dintre cele trei grații are o poziție unică și un gest distinct, evidențiind abilitățile lui von Aachen de a reda expresivitatea și detaliile anatomice. Fiecare detaliu al figurilor, de la trăsăturile feței până la mișcarea delicată a mâinilor și picioarelor, este realizat cu o precizie remarcabilă.

Maxima oficială a emisiunii
(cu timbrul în partea dreaptă).

Artistul a folosit o paletă de culori bogate și vibrante, care adaugă profunzime și lumină compoziției.
Grațiile sunt înconjurate de o peisaj idilic, cu vegetație luxuriantă și flori colorate, amintind de peisajele paradisiace ale mitologiei greco-romane. Fundalul prezintă elemente arhitecturale clasice, adăugând un aer de eleganță și grandiozitate compoziției. Lumina cade peste figurile delicate ale grațiilor, accentuându-le și conferindu-le un aspect divin.
„Cele de grații” reprezintă o reinterpretare a mitului antic al grațiilor și reflectă idealurile estetice și valorile umaniste ale Renașterii.

Maxima oficială a emisiunii
(cu timbrul în partea stângă).

Această lucrare sugerează că frumusețea și armonia fizică sunt esențiale în atingerea perfecțiunii umane. Prin intermediul acestui tablou, Hans von Aachen își exprimă abilitățile artistice și cunoștințele profunde în domeniul mitologiei, precum și interesul său pentru reprezentarea frumuseții umane.
Pe data de 22 martie 1969 (conform cataloagelor filatelice, deși pe ștampila „prima zi” este imprimată data de 27 martie), Poșta Română a inclus o marcă poștală cu valoarea nominală de 3 lei, reprezentând celebrul tablou, în cadrul emisiunii filatelice „Reproduceri de artă din Galeria Națională”. Fiind marca „cap de serie”, tirajul ei a fost de doar 450.000 de exemplare.

FDC-ul emisiunii care cuprinde timbrul studiat.

Din păcate, machetatorul Ion Dumitrana a realizat o regretabilă eroare de machetare în inscripționarea numelui pictorului pe timbru. În loc de Hans von Aachen, a fost inscripționat greșit Hans von Achen (lipsă al doilea a din numele de familie).
În catalogul specializat ilustrat din 2022, compilat de Sergiu-Marian Găbureac, sunt menționate și alte erori filatelice (încadrate la două și trei stele de vizibilitate) semnalate de filateliști din București.

Eroare filatelică de 3 stele:
OZN albăstrui pe cer.

Printre acestea se numără observațiile făcute de Paul-Dan Cioacă, care a remarcat un OZN albăstrui pe cer în imaginea timbrului. De asemenea, regretatul Gheorghe Tutunaru a observat un punct roșu lângă piciorul stâng al celei de-a treia grații.

Eroare filatelică de 2 stele:
punct roșu lângă piciorul stâng a celei de-a treia grații.

Aceste erori filatelice sunt detalii interesante și rare care pot atrage atenția colecționarilor și pasionaților de filatelie. Ele adaugă un aspect distinctiv și unicitate timbrelor respective, fiind considerate aspecte deosebite în lumea colecționarilor. Astfel de erori reprezintă uneori adevărate comori pentru colecționari, deoarece le conferă un caracter unic și valoros în cadrul pieței filatelice.
„Cele de grații” a avut un impact semnificativ asupra artei renascentiste timpurii și a influențat generații ulterioare de artiști. Aceasta a devenit o sursă de inspirație pentru alți pictori și sculptori care au căutat să redescopere grandoarea mitologiei antice și să imortalizeze frumusețea umană prin arta lor.

Venus și Amor: o capodoperă pictată de Abraham Bloemært

Fotografie a tabloului expus în cadrul
Muzeului Național de Artă al României.

Pictura „Venus și Amor” este una dintre cele mai remarcabile lucrări ale artistului olandez Abraham Bloemært (1566–1651). Realizată în secolul al XVII-lea (între 1635 și 1640), această capodoperă îmbină mitologia clasică, frumusețea și o tehnică artistică remarcabilă. „Venus și Amor” capturează un moment de intimitate și afecțiune între zeița iubirii, Venus, și fiul său, Amor, oferind o privire adâncă în lumea mitologică și în stilul artistic distinct al lui Bloemært. Tabloul, un ulei pe lemn cu dimensiunile de 75,6 x 60,4 cm, se află în prezent expus în galeriile Muzeului Național de Artă din România, având numărul de inventar 8010/44.

Timbrul românesc emis în 1969.

Abraham Bloemært a fost un pictor influent din Epoca de Aur Olandeză, cunoscut pentru abilitatea sa de a combina stiluri și influențe artistice diverse. Lucrările sale se încadrează în stilurile manierismului și barocului târziu, iar „Venus și Amor” nu face excepție. Pictura reflectă pasiunea lui Bloemært pentru subiectele mitologice și pentru reprezentarea frumuseții și armoniei în artă.
„Venus și Amor” redă o scenă intimă în care Venus, zeița iubirii și frumuseții, se află într-o poziție relaxată, întinsă pe un pat. Amor, fiul său, se apropie de ea, având în mână un arc. Amor este reprezentat ca un copil nud, cu aripi delicate și o expresie jucăușă. Atmosfera este una plină de tandrețe și afecțiune, evidențiind legătura profundă dintre mamă și fiu.

Maximă oficială.

Abraham Bloemært demonstrează ingeniozitatea sa artistică prin abordarea subtilă a temei în pictura „Venus și Amor”, folosind doar câteva detalii figurative. Prin intermediul acestor elemente, artistul sugerează aluziv subiectul, fără a-l prezenta într-o manieră directă. De exemplu, arcul din mâna lui Amor, sugestia unei aripi și perlele din părul Venerei (ce reprezintă o aluzie la scoica în care a fost purtată la ţărm) reprezintă detalii esențiale în compoziția picturii.
Prin limitarea numărului de elemente vizuale, opacitatea imaginii este amplificată. În loc să ofere o reprezentare frontală, artistul alege să sugereze prin spatele personajelor, subliniind astfel relația vizuală dintre Venus și Amor. Această abordare elimină orice posibilă angajare a spectatorului și amplifică efectul estetic al picturii.

Maximă în ediție privată.

Abraham Bloemært evită abordarea frontală a nudului feminin, reușind să creeze un echilibru subtil între senzualitate și modestie. În secolele precedente, Venus era adesea prezentată în ipostaze duble, sugerând fie aspectul carnal, fie iubirea intelectuală. În pictura sa, Bloemært pare să contopească involuntar cele două aspecte în același trup, într-o manieră provocatoare și discretă în același timp.
Lucrarea „Venus și Amor” a fost reproducă pe timbrul cu valoarea nominală de 60 de bani, în cadrul emisiunii filatelice „Reproduceri de artă din Galeria Națională”, lansată de Poșta Română la data de 22 martie 1969.

FDC-ul emisiunii care cuprinde timbrul prezentat.

Tirajul timbrului a fost de 2.000.000 de exemplare, iar dimensiunile acestuia sunt de 42 x 54 mm. Design-ul timbrului, realizat prin tehnica încadraturii, a fost realizat de artistul plastic Ion Dumitrana și prezintă o dantelură în pieptene cu 13¼ unități. Timbrele au fost paginate în coli finite de câte 25 de mărci poștale. Emisiunea este însoțită de 2 FDC-uri și de câte o maximă oficială pentru fiecare timbru.

Varietate filatelică: lipsa culorii de contrast
(la timbrul din partea stângă - timbrul din dreapta,
normal, este prezentat ca „martor”).

La o privire mai atentă a mărcii poștale, pe caseta destinată descrierii tabloului nu este menționat numele pictorului. În schimb, lucrarea este atribuită școlii flamande din secolul al XVII-lea, cu toate că, între anii 1965-1966, s-a descoperit că pictura de la București îi aparține într-adevăr lui Abraham Bloemært, după o cercetare laborioasă care a evidențiat mai multe trăsături stilistice specifice artistului.

Eroare filatelică: tușă orizontală
de la cadru la capul lui Venus.

Un argument suplimentar în susținerea acestei atribuții este poziția aproape identică a Venerei în lucrarea de la București și într-un tablou de dimensiuni mari, intitulat „Banchetul zeilor” și realizat în 1638, unde zeița este reprezentată. Proporțional, cele două figuri se suprapun aproape perfect, ceea ce susține ipoteza utilizării unui carton comun și indică faptul că tabloul de la București poate fi datat în intervalul 1635-1640.
Putem vorbi în acest caz de o „eroare de machetare” sau de o decizie a cenzurii politice din acea perioadă care domnea în România?

Eroare filatelică: pată la palma dreaptă, jos.

În privința erorilor filatelice identificate în acest timbru, filatelistul bucureștean Paul-Dan Cioacă a evidențiat câteva aspecte. Acestea includ o tușă orizontală de la cadru la capul lui Venus, o pată la palma dreaptă în partea de jos și prezența unor pete negre deasupra cocului. Aceste erori au fost înregistrate și indexate în ediția din 2022 a catalogului specializat ilustrat privind erorile filatelice românești, coordonat de Sergiu-Marian D. Găbureac, fiind clasificate în categoria de trei și cinci stele.

Eroare filatelică: pete negre deasupra cocului.

Ca și varietate filatelică, în ediția din anul 2010 a catalogului semiilustrat de curiozități și varietăți filatelice întocmit de neobositul cercetător filatelic român Sergiu-Marian D. Găbureac se menționează existența unor piese în care culoarea de contrast lipsește.
Revenind la pictura „Venus și Amor”, Abraham Bloemært folosește o tehnică detaliată și rafinată în această lucrare care este caracterizată de utilizarea culorilor vibrante, precum roșu, albastru și auriu, ce conferă o atmosferă caldă și luxuriantă. Detaliile fine ale texturilor și ale elementelor decorative, precum părul lui Venus sau aripile lui Amor, demonstrează măiestria artistică a lui Bloemært.
Pictura „Venus și Amor” este plină de simbolism mitologic. Venus este adesea asociată cu dragostea și frumusețea, în timp ce Amor personifică dorința și iubirea pasională. Lucrarea transmite un mesaj despre puterea iubirii și relațiile familiale, evidențiind legătura eternă dintre mamă și copil.
„Venus și Amor” reprezintă o contribuție semnificativă la arta olandeză și la perioada de aur a picturii din secolul al XVII-lea. Lucrarea evidențiază abilitatea lui Abraham Bloemært de a combina tehnică, simbolism și subiecte mitologice pentru a crea o operă emoțională și estetică. Pictura sa a inspirat și a influențat generații de artiști ulteriori, contribuind la dezvoltarea stilului baroc în Olanda.
Pictura „Venus și Amor” de Abraham Bloemært reprezintă o bijuterie artistică, care captează farmecul mitologiei clasice și exprimă emoții profunde. Abilitatea artistului de a reprezenta afecțiunea și frumusețea într-un mod captivant este evidentă în această operă. Prin detaliile rafinate și simbolismul său mitologic, „Venus și Amor” rămâne un exemplu remarcabil al geniului artistic al lui Bloemært și o contribuție semnificativă la patrimoniul artistic al Epocii de Aur Olandeză.

Altarul și pictura Sfântului Gheorghe din Biserica Bunei Vestiri a Fecioarei Maria din Chyžné

Una dintre cele mai încântătoare construcții sacre medievale din Gemer a fost conservată și poate fi găsită în satul Chyžné, în apropiere de Jelšava. Biserica Bunei Vestiri a Fecioarei Maria atrage atenția prin gableul său înalt din cărămizi și zidul masiv din incintă. Ridicată în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, este o construcție simplă cu o navă unică, având un altar pătrat și o sacristie atașată. Picturile murale datează din a doua jumătate a secolului al XIV-lea și acoperă pereții periferici, bolta altarului și peretele interior al arcului triumfal. Autorul acestor picturi a fost unul dintre asistenții creatorului altarului din Ochtin. În ultima parte a secolului al XV-lea, familia Zápoľský a achiziționat domeniul Jelšava, inclusiv Chyžné. Grație lor, o piesă rară, un altar cu aripi sculptate din anul 1508, cu o sculptură centrală a Bunei Vestiri a Fecioarei Maria și aripi pictate pe ambele fețe, realizate în atelierul Maestrului Paul din Levoča, a fost integrată în interiorul bisericii. Statuile centrale ale îngerului și ale Mariei sunt, fără îndoială, creații ale Maestrului Paul.
Picturile de pe altar urmăresc tema consacrării mariane a bisericii. Aripile deschise prezintă scenele Vizitării, Nașterea și Adorarea Magilor. A patra pictură, reprezentând Sfântul Gheorghe ucigând balaurul (reprodus pe un timbru emis în 2023 de Administrația Poștală a Slovaciei în cadrul emisiunii „Rute gotice”), face referire la familia Bubek, care a donat această lucrare. Pe latura paștală a altarului, aripile închise prezintă scenele Patimilor Fecioarei Maria: Răstignirea și coborârea lui Iisus de pe cruce. În partea centrală a altarului este ilustrată Încoronarea glorioasă a Fecioarei Maria, înconjurată pe ambele laturi de figuri ale celor doi sfinți regi unguri, Ștefan și Ladislau. Mobilierul valoros al bisericii este completat de un amvon baroc din prima jumătate a secolului al XVIII-lea și de un emporiu de lemn decorat cu ornamentații florale pictate. La fel de valoros este și tavanul cu casete decorat, datat din 1745. Orga din 1854, încastrată într-un cabinet clasicist, este însoțită de statui baroce ale Sfintei Elena și a Sfintei Varvara, inițial parte a altarului baroc înainte de restaurare.

Nudul lui Nicolae Tonitza: o capodoperă a frumuseții și sensibilității artistice

Nicolae Tonitza (1886-1940) a fost un important pictor român, cunoscut pentru lucrările sale în diverse genuri artistice, inclusiv portrete, peisaje și nuduri. Unul dintre cele mai remarcabile nuduri create de Tonitza este „Nud”, o pictură în ulei realizată în anul 1922 și reprodusă pe timbrul cu valoarea nominală de 35 de bani din cadrul emisiunii filatelice românești „Reproduceri de artă din galeria națională (I)” pusă în circulație pe data de 22 martie 1969 tipărit într-un tiraj de 3.000.000 exemplare.
„Nudul” lui Nicolae Tonitza este o lucrare artistică ce prezintă un corp feminin gol într-o poziție elegantă și armonioasă.

Tonitza a reușit să capteze grația și frumusețea formelor feminine prin utilizarea unei palete cromatice bogate și prin accentuarea luminii și umbrei. Pictura emană o atmosferă intimă și senzuală, iar detaliile delicate și linia fluentă exprimă măiestria artistului.
Această lucrare a lui Nicolae Tonitza evidențiază abilitatea sa de a surprinde esența subiectului și de a transmite emoții puternice prin intermediul culorii și al compoziției. „Nud” reflectă stilul distinctiv al artistului, caracterizat prin tratarea expresivă a formelor, detaliile subtile și abilitatea de a captura esența subiectului.
Este important de menționat că nuditatea în artă este o temă comună în istoria artistică și nu trebuie confundată cu pornografia. Nudul artistic reprezintă o formă de exprimare artistică ce explorează frumusețea și sensibilitatea corpului uman, fără a avea conotații obscenă sau jignitoare.
Lucrările lui Nicolae Tonitza, inclusiv „Nud”, au contribuit semnificativ la evoluția artei românești și au consolidat poziția artistului ca una dintre figurile de vârf ale mișcării de avangardă din perioada interbelică.

O capodoperă mitologică în pictura lui Marco Liberi

Maxima oficială.

Pictura „Diana și Endimion” realizată de Marco Liberi (1640 - 1687) este o lucrare impresionantă care prezintă o scenă mitologică captivantă. În acest tablou, artistul a ales să ilustreze legenda din mitologia romană despre zeița Diana și frumosul păstor Endymion (românizat „Endimion”).
Endymion, un tânăr păstor, a captat atenția zeiței vânătorii și a lunii, Diana, prin frumusețea și inocența sa. Îndrăgostită de el, Diana l-a vizitat pe Endymion în timp ce acesta dormea și l-a adormit cu săruturi, pentru a-l păstra veșnic tânăr și frumos. Această poveste romantică și mitologică a fost un subiect frecvent în artă, inspirând mulți artiști de-a lungul timpului.

Timbrul cu nominalul de 1,75 lei.

Pictura lui Marco Liberi, intitulată „Diana și Endimion”, reprezintă un tablou captivant în care zeița Diana este în prim plan, cu bustul dezgolit și coapsele acoperite de o mantie cenușiu-lila. Ea se apleacă deasupra capului păstorului adormit, privindu-l cu afecțiune. În fundalul lucrării se distinge un peisaj nocturn.
Această pictură de șevalet este realizată în tehnica uleiului pe pânză și datează din a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Cu dimensiunile de 100 x 75,5 cm, lucrarea este parte din patrimoniul Muzeului Național de Artă al României din București.

Colița dantelată.

Prin intermediul acestui tablou, Marco Liberi a reușit să captureze intimitatea și emoția din legenda mitologică a lui Diana și Endymion, aducându-le la viață prin talentul său artistic și tehnica impecabilă în utilizarea culorilor și detaliilor.
Pictura remarcabilă intitulată „Diana și Endimion” a lui Marco Liberi a avut parte de o apreciere deosebită în domeniul filateliei. În anul 1969, această lucrare a fost reprodusă în cadrul emisiunii „Reproduceri de artă din Galeria Națională”, pe două timbre poștale.

FDC-ul cu timbrul analizat.

Unul dintre ele are valoarea nominală de 1,75 lei, cu un tiraj de 2.500.000 de exemplare, iar celălalt este timbrul coliței dantelată cu valoarea nominală de 5 lei, realizat într-un tiraj de 150.000 de exemplare.
Această emisiune filatelică a fost însoțită de șase cărți maxime și trei plicuri prima zi.

FDC-ul cu colița emisiunii.

Vederile suport au fost editate de către Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, iar cărțile maxime oficiale au fost numerotate și marcate cu ștampila „A.F.R. - ilustrată maximă omologată”.
Din nefericire, din cauza procesului tehnologic folosit la Fabrica de Timbre în acea perioadă, s-au produs câteva erori de imprimare care au scăpat controlului de calitate, generând astfel bucurie printre pasionații de abateri de la marca standard.

Eroare filatelică: cicatrice roșiatică pe burtă.

Aceste erori au fost semnalate pentru prima dată de către filateliștii bucureșteni Paul-Dan Cioacă și regretatul Gheorghe Tutunaru. Aceste erori apar pe timbrul cu valoarea nominală de 1,75 lei, care a fost paginat în coli finite, fiecare conținând 25 de mărci poștale.
Conform ediției din 2022 a Catalogului specializat ilustrat al erorilor filatelice românești realizat de Sergiu-Marian D. Găbureac, aceste erori au fost indexate și clasificate în funcție de gradul lor de vizibilitate, fiind împărțite în categorii de trei și două stele.
La categoria de trei stele, au fost incluse următoarele semnalări: o linie roșie peste cartușul de jos, un punct sub litera M din „ROMANA”, o cicatrice roșiatică pe piept și o aluniță roșie pe umăr, o tușă verticală pe cot și o cicatrice roșiatică pe burtă.
La categoria erorilor de două stele, a fost menționată, până în prezent, doar o cicatrice roșiatică pe șold.
Această clasificare precisă și detaliată a erorilor filatelice în funcție de gradul lor de vizibilitate este utilă pentru colecționarii și pasionații de filatelie, oferindu-le posibilitatea de a identifica și evalua diferitele variații și abateri ale timbrelor. Catalogul lui Marian D. Găbureac reprezintă o sursă de referință importantă pentru acești pasionați, permițându-le să exploreze și să aprecieze diversitatea și raritatea erorilor filatelice românești. În ceea ce privește varietățile de tipar, care spre deosebire de erori au o spectaculozitate redusă și o mare repetabilitate, în ediția din 2010 a Catalogului specializat semiilustrat privind curiozitățile și varietățile filatelice românești realizat de Sergiu-Marian D. Găbureac se menționează de către Victor Iordache din Săcele existența unor timbre unde lipsește culoarea de contrast și imprimarea pe fata cretată a coliței, dând senzație de „hârtie gălbuie” (observație făcute de autorul catalogului). Acest lucru s-a datorat faptului că hârtia utilizată la imprimarea emisiunii este de tip cromo doar pe o singură parte, iar unele pachete de hârtie au fost introduse în patul mașinii pe partea necromată care urma să fie gumată.
Aceste inadvertențe tehnice au devenit o atracție pentru colecționari și pasionații de filatelie, deoarece reprezintă abateri de la normele și standardele obișnuite ale mărcilor poștale. Aceste greșeli neașteptate și inedite au adăugat o valoare suplimentară timbrelor, fiind căutate și apreciate de către colecționari pentru caracterul lor unic și rar. Deși au fost considerate inițial erori, astăzi aceste exemplare cu abateri tehnice reprezintă obiecte de colecție prețioase și sunt apreciate în comunitatea filatelică pentru autenticitatea lor distinctă.
Revenind la emisiunea poștală românească din 1969, ea a contribuit la promovarea lucrării „Diana și Endimion” în rândul colecționarilor și iubitorilor de artă, reprezentând o modalitate de a aduce arta și mitologia în sfera interesului public. Prin intermediul acestor timbre, frumusețea și semnificația picturii lui Marco Liberi au fost transpuse în domeniul filateliei românești, oferind o oportunitate pentru iubitorii de artă de a deține o mică parte din această capodoperă în colecțiile lor.

Nudul lui Gheorghe Tăttărescu: eleganță și controversă în artă

Timbrul emis de Poșta Română
în anul 1969 (Mi #2755).

Gheorghe Tăttărescu (1820-1894) a fost un pictor și grafician român remarcabil, recunoscut pentru portretele sale expresive și pentru abordarea modernistă în artă. În 1864, împreună cu Theodor Aman, a înființat Școala de Arte Frumoase din București, unde a activat ca profesor de pictură și ulterior ca director în perioada 1891-1892.
Pe lângă pasiunea sa pentru pictura religioasă, Gheorghe Tăttărescu s-a dedicat și realizării de portrete și nuduri. Printre operele de referință ale artistului se regăsesc autoportretul său și un nud celebru, care a devenit subiectul unui timbru poștal.

FDC-ul emisiunii francat cu timbrul supus studiului.

Pictura intitulată „Nud” reprezintă un studiu al corpului uman într-o manieră nudă, realizată în ulei pe pânză în stilul neoclasicismului. Lucrarea se concentrează pe reprezentarea anatomică, punând accent pe jocul de lumină și umbră pentru a evidenția forma și textura corpului uman. Artistul a reușit să surprindă grația și frumusețea formelor, utilizând o tehnică picturală precisă și detaliată.

Maxima oficială.

„Nud” este una dintre cele mai cunoscute și reprezentative picturi ale lui Gheorghe Tăttărescu. Lucrarea capturează în mod expresiv și estetic studiul corpului uman. Prin utilizarea unei palete bogate în culori și a unei tehnici picturale sofisticate, Tăttărescu evidențiază abilitățile sale artistice în reprezentarea formelor umane. Jocul de lumină și umbră creează un efect de volum și relief, oferind adâncime și tridimensionalitate lucrării.
Această pictură reflectă influența curentului artistic modernist și prezintă o abordare subiectivă și interpretativă a nudului. Tăttărescu explorează în detaliu anatomia umană și subliniază frumusețea formelor feminine într-un mod sensibil și estetic.

Eroare filatelică.

Lucrarea „Nud” a lui Gheorghe Tăttărescu a fost expusă și apreciată în numeroase expoziții de artă în România și în străinătate. Ea reprezintă un exemplu de artă românească de înaltă calitate și a contribuit la consolidarea poziției lui Tăttărescu în peisajul artistic al secolului al XX-lea. În prezent, această lucrare este expusă în casa pe care pictorul a achiziționat-o în 1855 și în care a locuit timp de aproape 40 de ani, clădire care a fost transformată ulterior în Muzeul „Gheorghe Tăttărescu” din București. Clădirea a fost declarată monument istoric în 1951 și găzduiește un bogat patrimoniu artistic, inclusiv picturi, grafică, artă decorativă, documente și mobilier care au aparținut artistului și familiei sale. Deschiderea oficială a muzeului a avut loc în 1953. În prezent poartă numele de Casa Memorială „Gheorghe Tăttărescu” și aparține de Muzeul Municipiului București, iar în momentul redactării acestui material este închis pentru restaurare.
Pictura „Nud” a fost reprodusă de Poșta Română pe un timbru cu valoare nominală de 10 bani în anul 1969, în cadrul emisiunii „Reproduceri de artă din Galeria Națională”, cu o tiraj de 3 milioane de exemplare. Emisiunea a fost însoțită de un set de șase maxime poștale și trei plicuri „prima zi”.
Filateliștii au profitat de oportunitatea de a crea alte maxime în ediție privată cu această lucrare de excepție. Un astfel de exemplar, extrem de rar în prezent, a fost realizat cu ocazia Expoziției de Filatelie Tematică din Vrancea, utilizând o carte poștală ilustrată care reproduce un aspect al Muzeului „Pictor Gheorghe Tăttărescu” din București, editată de Ed. Meridiane. Timbrul a fost obliterat cu ștampila expoziției la Focșani pe data de 15 noiembrie 1979.
Atenția cercetătorilor din domeniul filateliei a fost atrasă de o „pată galbenă pe margine (pe cadrul alb), la ora 3,30”. Această eroare, catalogată la trei stele, înregistrată în catalogul specializat realizat de prof. Sergiu Marian Găbureac, a fost semnalată pentru prima dată de filatelistul Paul-Dan Cioacă din București.
Este important de menționat că Tăttărescu a realizat mai multe picturi cu tematică nud, fiecare având propriul său stil și abordare.
Gheorghe Tăttărescu a fost un artist vizionar și controversat pentru epoca sa. Picturile sale nud au fost considerate îndrăznețe și chiar provocatoare pentru perioada în care a trăit. Cu toate acestea, el a reușit să se impună ca unul dintre cei mai importanți pictori români ai secolului al XX-lea.

Anotimpuri în pictura românească

Dintr-o postare făcută pe site-ul Romfilatelia am aflat că joi, 15 decembrie 2022, compania va pune în circulație o nouă emisiune filatelică (ultima cuprinsă în planul editorial din acest an) alcătuită din patru timbre (42 x 52 mm) şi două plicuri „prima zi” (201 seturi) menită să promoveze arta plastică românească și pictori consacrați, remarcați ca maeștri ai picturii.
Tema emisiunii „Anotimpuri în pictura românească” (LP #2398) prezintă pe timbre reproducerile a patru tablouri: Iarna (ulei pe pânză) de Theodor Aman (pe timbrul cu valoarea nominală de 4 lei - contravaloarea unei corespondențe neprioritare interne cu greutatea cuprinsă între 1 și 2 kg), Peisaj cu pom şi oi de Nicolae Grigorescu (pe timbrul cu valoarea nominală de 6,50 lei - contravaloarea unei corespondențe externe neprioritare cu greutatea de până în 50 de grame), Peisaj din Câmpulung Muscel de Iosif Iser (pe timbrul cu valoarea nominală de 10 lei - contravaloarea unei corespondențe externe prioritare cu greutatea de până în 50 de grame) și Crângul verde de Ștefan Luchian (pe timbrul cu valoarea nominală de 10,50 lei - contravaloarea taxei Recomandat pentru corespondența internațională).
Minicolile emisiunii (161 x 134 mm), realizate într-o grafică originală model „tablou de expoziție”, adaugă la imaginile mărcilor poștale reproducerea a patru creații picturale aparținând pictorilor George Catargi (Iarna – ulei pe carton), Ion Andreescu (Târg la Buzău şi Câmp în amurg) și Nicolae Vermont (Ţărancă cu copii – ulei pe carton).
Tirajul total al emisiunii, machetate de către George Ursachi, este de 39.600 timbre paginate în coală de 20 timbre și minicoală de 4 timbre cu manșetă ilustrată.