Exploratorul care a deschis ușile Orientului pentru Vest

Marco Polo, numele care evocă aventura și descoperirea, a fost un explorator și scriitor remarcabil, ale cărui călătorii în Extremul Orient au deschis o fereastră către lumea orientală pentru Europa medievală. Născut în Veneția (sau Korčula) pe 15 septembrie 1254 și trecut la cele veșnice la Veneția pe 8 ianuarie 1324, Marco Polo a lăsat o amprentă inestimabilă asupra istoriei și literaturii de călătorie.

Familia lui Marco Polo, conform unui document din secolul al XV-lea, avea origini în Dalmatia. Tatăl și unchiul său erau comercianți aventuroși care și-au croit drum până în China, de unde s-au întors ca emisari ai marelui conducător mongol, Kublai Khan. Călătoria lor în China a fost de o importanță deosebită, iar această experiență a deschis calea pentru Marco Polo să-și înceapă propriile aventuri.

În 1271, Marco Polo și-a început călătoria spre Orient, însoțind doi călugări dominicani, pornind într-o expediție ce avea să dureze mulți ani. În calitate de însoțitor al lui Kublai Khan, Marco Polo a traversat teritorii îndepărtate, a cunoscut culturi exotice și limbi străine și a trăit experiențe care l-au marcat profund.

În ciuda aventurilor sale nemaipomenite, Marco Polo s-a regăsit în 1298 în mijlocul unui conflict naval între Veneția și Genova, fiind capturat în apropierea insulei Korčula. În timpul captivității sale, el a avut ocazia să-și împărtășească experiențele de călătorie cu un prieten apropiat, Rustichello din Pisa. Acesta a redactat în detaliu aventurile lui Marco Polo, care mai târziu au fost publicate sub numele de „Cartea minunilor lumii”, sau popular cunoscută sub numele de „Milionul”.

Lucrarea lui Marco Polo a avut un impact profund asupra lumii occidentale. Descrierile sale ale Orientului îndepărtat au deschis ochii europenilor către bogăția, complexitatea și misterul lumii orientale. Cartea sa a devenit o sursă de inspirație pentru exploratori și comercianți, iar hărțile geografice ale Extremului Orient au fost desenate și redesenate timp de secole pe baza relatărilor sale.

Moștenirea lui Marco Polo continuă să trăiască și să inspire generații întregi de călători și aventurieri. Călătoriile sale curajoase și descrierile lor captivante rămân ca un testament al curiozității umane și al dorinței de a descoperi necunoscutul. Prin opera sa, Marco Polo a construit un pod între Est și Vest, deschizând drumul pentru schimburile culturale și comerciale între cele două lumi.

Marco Polo rămâne un nume venerat în istoria descoperirilor și explorării, mărturie stând nenumăratele emisiuni filatelice care i-au fost dedicate aproape peste tot în lume. Aventurile sale au ridicat vălul asupra lumii orientale pentru lumea occidentală și au contribuit la lărgirea orizonturilor cunoașterii umane. Prin curajul și perseverența sa, Marco Polo a devenit un simbol al spiritului explorator și al curiozității infinite a umanității.

 

90 de ani de la moartea exploratorului Fridtjof Nansen

Fridtjof Nansen (n. 10 octombrie 1861, Vestre Aker, Suedia-Norvegia – d. 13 mai 1930, Polhøgda, Norvegia) a fost un explorator, om de știință, diplomat, umanitarist norvegian, laureat al Premiului Nobel pentru Pace. Campion la schi și la patinaj în tinerețe, a condus echipa care a efectuat prima traversare a Groenlandei prin interior în 1888, și a devenit celebru pe plan internațional după ce a ajuns la 86°14′ latitudine nordică în cadrul expediției spre Polul Nord⁠ din 1893–96. Deși a renunțat la explorări după ce s-a întors în Norvegia, tehnicile și inovațiile sale de călătorie polară, în ceea ce privește echipamentul și îmbrăcămintea, au influențat o generație de expediții arctice și antarctice.
La 17 ianuarie 1919, Nansen s-a căsătorit cu Sigrun Munthe, o veche prietenă cu care avusese o relație amoroasă în 1905, pe când Eva încă trăia. Copiii lui Nansen s-au opus căsătoriei, care s-a dovedit a fi una nefericită; o cunoștință scria despre ei în anii 1920 că Nansen părea insuportabil de nefericit și Sigrun era cufundată în ură.
În 1926 Nansen a fost ales rector al Universității St Andrews din Scoția, primul străin care a deținut acest post în mare parte onorific. A profitat de ocazia discursului inaugural pentru a-și trece în revistă viața și filosofia, și pentru a lansa un apel adresat tinerilor generației următoare
Între diferitele îndatoriri și responsabilități, Nansen continuase să își ia vacanțe la schi atât cât a putut. În februarie 1930, la 68 de ani, a luat o scurtă pauză în munți cu doi vechi prieteni, care au observat că Nansen se mișca mai încet ca de obicei și că părea să obosească repede. La întoarcerea la Oslo, a stat în pat mai multe luni, lovit de gripă și apoi de flebită, și a fost vizitat de regele Haakon al VII-lea.
Nansen a murit de infarct, acasă, la 13 mai 1930. A primit funeralii naționale⁠ nereligioase, înainte de a fi incinerat, cenușa sa fiind depusă apoi sub un copac din Polhøgda. Fiica lui Nansen, Liv, a consemnat că nu s-au ținut discursuri, ci a fost doar muzică: Moartea și Fecioara⁠ de Schubert, ce obișnuia Eva să cânte. Printre numeroasele omagii primite ulterior s-a numărat cel al lui Lord Robert Cecil⁠, coleg delegat la Liga Națiunilor, care a vorbit despre anvergura muncii lui Nansen, depusă fără vreo grijă față de propriul interes și față de propria sănătate: „orice cauză bună a avut susținerea ei. A fost un pacificator neînfricat, prieten al dreptății, mereu avocat al celor slabi și în suferință”. 

140 de ani de la nașterea exploratorului danez Knud Rasmussen

Knud Johan Victor Rasmussen (n. 7 iunie 1879 - d. 21 decembrie 1933) a fost explorator, antropolog și etnolog danez.
În 1910 pune bazele orașului Thule, în nordul Golfului Melville, cu scopul de a realiza un centru comercial pentru populația locală, o fundație având menirea de a ridica nivelul material, cultural și spiritual al eschimoșilor și o bază de expediții în regiunile polare.
De aici, Rasmussen a organizat celebrele expediții Thule, în număr de șapte care au contribuit foarte mult la cunoașterea Groenlandei și Arcticii americane (1911-1933).
În 1912 reușește să traverseze, împreună cu Peter Freuchen, Groenlanda, în extremitatea sa nordică, de la Thule la fiordurile Danmarks și Independence, stabilind un record de viteză (cei 1 230 km. au fost străbătuți cu 65km./zi) și demonstrând că nu există nici un canal între Țara (peninsula) Peary și insula Groenlanda.
În anii 1916-1918 explorează marile fiorduri de pe coasta nordică a Groenlandei, iar în 1919 face cercetări etnografice pe insula Angmagssalik de pe coasta de Sud-Est a marii insule.
În perioada 1921-1924 Rasmussen organizează și conduce cea de-a cincea expeditie Thule , considerată ca cea mai mare călătorie din istoria Arcticii în sănii trase de câini, prilej cu care vizitează și studiază toate grupurile de eschimoși din Groenlanda până la strâmtoarea Bering. Pleacă (7 septembrie 1921) din Upernavik, de pe coasta vestică a Groenlandei, împreună cu cartograful Peter Freuchen, arheologul Therkel Mathiassen, etnologul Kaj Birket-Smith și alții. Străbate strâmtoarea și golful Hudson, prima iernare realizând-o la vest de acesta, unde trăiește în mijlocul eschimoșilor caribu, a căror viață era legată de migrațiile renilor, care nu cunoșteau pescuitul și nu foloseau focul.