125 de ani de la aniversarea liniei de cale ferată Iași - Dorohoi

În urmă cu 125 de ani, pe data de 1 august, aveau să circule, în mod oficial, primele trenuri pe întreaga distanță de la Iași (județul Iași) și până la Dorohoi (județul Botoșani). Linia, în lungime de 154 de km, se află pe magistrala CFR 600.

Primele discuții purtate în Parlamentul țării privind construcția acestei linii au fost purtate la data de 28 februarie 1884. În pur stil românesc ele s-au prelungit până pe 29 martie 1885 când Regele Carol I a promulgat Legea nr. 1050 care prevedea, pe lângă contruirea de alte linii de cale ferată și a drumului de fier dintre cele două localități ce avea să treacă pe Valea Jijiei. Justificarea acestei decizii a avut ca scop valorificarea economică a produselor agricole dintr-o zonă care era departe de alte mijloace de transport. 

La puțin timp după demararea lucrărilor au început să apară și primele probleme create de proprietarii de terenuri pe unde trebuia să fie proiectată linia. Aceștia au reușit să impună construirea liniei peste Dealul Epurenilor, fiind necesară străpungerea acestuia cu un tunel în lungime de 941 m.

Inginerul Elie Radu a realizat în 1888 două proiecte pentru această linie care au fost discutate și răsdiscutate până în 1891. Construcția liniei a început, în cele din urmă, din ambele capete pentru a se putea crea condiții pentru transportarea materialelor ce nu puteau fi procurate pe plan local (pietriș, nisip, cărămidă, materiale de cale ș.a.). Execuția a fost realizată pe șase tronsoane cu șantiere deschise aproape simultan.

La construcția clădirilor din stații și linie curentă, la fundațiile podurilor și podețelor, la căptușirea tunelului Epureni s-a utilizat pentru prima dată cărămida aparentă de Ciurea. Pentru alimentarea locomotivelor cu apă au fost construite stații de pompare și castele de apă care se alimentau din râul Jijia în stațiile Larga, Todireni și Ungureni. Deoarece calitatea apei era una improprie s-a decis în scurt timp să se apeleze la soluția alimentării dintr-un vagon cisternă care era atașat imediat după locomotive. Cisternele se umpleau la Iași și la Dorohoi. Acest sistem a fost utilizat până în anul 1956.

Timp de aproape o jumătate de deceniu linia s-a bucurat de un real succes. Creșterea traficului a necesitat ca în aproape fiecare stație să se construiască magazii și depozite pentru colectarea și păstrarea cerealelor. La scurt timp după revoluție linia avea să cunoască declinul, iar traficul să se reducă drastic. Nu mult după ce linia a împlinit un veac de exploatare, operatorul național (CFR-ul) renunță treptat la cursele de călători pe acest tronson. Ele sunt preluate de operatori privați. Astăzi, la aniversarea a 125 de ani de la inaugurare, linia este străbătută de șase perechi de trenuri operate de către Regio Călători care parcurg distanța dintre cele două stații în aproximativ 3 ore și 25 minute. Sunt amenajate 23 opriri la Lețcani, Movileni hc, Potingeni hc, Larga Jijia, Vlădeni, Iacobenii Vechi hc, Șoldana, Andrieșeni hc, Rediu, Răuseni hc, Todireni, Jijia hc, Zlătunoaia, Trușești, Buhăceni hc, Dângeni, Dângeni Nord hc, Ungureni, Mândrești hc, Vorniceni, Mateieni hc, Corlateni hc și Carasa hc. Trenurile sunt compuse majoritatea prin cuplare a câte două automotoare diesel Caravele (din clasa 97) achiziționate la second hand din Franța, oferind călătorilor locuri la clasa 1 și 2. 

Pentru a marca acest eveniment am machetat un plicul prezentat, format C6, care poate fi descărcat de doritori şi tipărit amendamentul de a nu modifica elementele compoziţiei. În cazul în care există o asociaţie filatelică care poate realiza şi o ştampilă aniversară, cele două elemente ar putea fi folosite împreună. Mi-ar face o deosebită plăcere dacă în data aniversării cineva din localităţile amintite mi-ar putea trimite plicul special.

250 de ani de la nașterea exploratororului american William Clark

William Clark (n. 1 august 1770, Comitatul Carolina, Virginia – d.1 septembrie 1838, Saint Louis, Missouri), a fost un ofițer al Armatei SUA, călător și explorator american, iar ulterior guvernator al Teritoriul Missouri, ce a condus, împreună cu Meriwether Lewis, între 1804 și 1806, expediția numită Expediția Lewis și Clark, inițiată de președintele Statelor Unite Thomas Jefferson și finanțată de Congresul SUA pentru a obține informații amănunțite despre imensul teritoriu Louisiana, care fusese cumpărat de la Imperiul Francez al lui Napoleon conform tratatului numit Louisiana Purchase în anul 1803.
Sub comanda celor doi se aflau 51 de oameni, dintre care 23 soldați, 3 sergenți, 2 cercetași și interpreți civili și York, sclavul negru al lui Clark. Aceștia au călătorit, pe uscat, din Saint Louis către Oceanul Pacific, în lungul fluviilor Missouri și Columbia, trecând peste Munții Stâncoși, și s-au întors pe același traseu.
Expediția avea ca sarcină explorarea noilor regiuni din nord - vestul Statelor Unite (bazinul râului Missouri), stabilirea legăturii geografice a acestora cu Oceanul Pacific și strângerea de date etnografice asupra triburilor indiene. Această primă expediție națională americană (1803-1806), a descoperit izvoarele râului Missouri (râurile Marias, Jefferson și Madison) și a traversat Munții Stâncoși, reușind să ajungă la gurile fluviului Columbia (Oceanul Pacific). Se realizează astfel cea de a treia traversare a continentului nord-american din decursul istoriei. Pe drumul de întoarcere, cei doi călători reușesc să traverseze din nou continentul.
Bazându-se pe realizările acestei expediții, guvernul SUA declară ca posesiune întreaga zonă situată la sud de Canada britanică și la nord de Mexicul spaniol (pe atunci), de la un ocean la celălalt.

200 de ani de la nașterea scriitorului american Herman Melville

Herman Melville (n. 1 august 1819, New York - d. 28 septembrie 1891, New York) a fost un scriitor și eseist american, cunoscut mai ales pentru romanul său Moby Dick, care l-a făcut celebru postum.
Herman Melville s-a născut pe 1 august 1819 la New York. Tatăl lui, Allan Gansevoort Melvill, era scoțian și mama sa, Maria, era olandeză, ambii cu origini aristocratice. Falimentul tatălui îl silește să întrerupă studiile școlare la vârsta de 15 ani. În amintirile sale afirma că gustul pentru aventuri l-a dobândit ascultând povestirile tatălui său Allan despre valuri marine monstruoase, înalte cât un munte, despre catarge de corăbii care se rupeau ca surcelele în bătaia furtunilor, despre peripețiile unei călătorii pe mare către Le Havre sau Liverpool. După moartea tatălui în 1832, familia se mută la Lansingburg, pe fluviul Hudson, unde tânărul Herman studiază la Albany Classical School. Lui Melville îi place însă să călătorească și în anul 1835 se îmbarcă pe un vas ancorat în portul orașului New York, traversează oceanul Atlantic, ca elev matelot până la Liverpool, vizitează Londra și se întoarce cu aceeași navă. În romanul Redburn: His First Voyage (Redburn: Prima sa călătorie), publicat în 1848, s-a inspirat din această experiență.
Povestitor captivant, rapsod al peisajului marin și exotic, creator de tipuri umane de puternică vitalitate, a scris romane inspirate din viața indigenilor insulari din mările Sudului, evocând relațiile dure dintre oamenii mării sau aspirația eroului romantic către un ideal inaccesibil.
De asemenea, a fost un maestru al povestirilor și ale jurnalelor de călătorie. Opera sa poetică, valorificată postum, de celebrare a unor bătălii și eroi din Războiul Civil, de evocare a peisajului marin sau de meditație lirico-filozofică asupra vieții, îl situează printre poeții reprezentativi de limbă engleză ai secolului al XIX-lea.

110 ani de la inaugurarea liniei de cale ferată Satu Mare – Mateszalka

Federația Filatelică Română, ramura de tematică feroviară, a realizat o ștampilă ocazională cu prilejul aniversării a „110 ani de la inaugurarea liniei de cale ferată Satu Mare – Mateszalka”. Ea va fi aplicată pe corespondența expediată joi, 01.08.2018, de la Oficiul Poștal 1 Satu Mare – cod postal 440280.

Pentru cine are posibilitatea, îl rog să-mi trimită o vedere cu ștampila prezentată.