Timbrul de pledoarie din 1931: o capodoperă fiscală la răscrucea istoriei și a colecției

Timbre de pledoarie aplicate pe un act de întăbulare 
a unui drept de proprietate pe un pământ 
(colecția Nica Gabriel).

În lumea colecționarilor, timbrul fiscal reprezintă adesea o zonă de specializare fascinantă, fiind o mărturie directă a mecanismelor administrative și sociale ale unui stat. Iar în istoria fiscalității românești, data de 1 iunie 1931 marchează un moment de referință: apariția primei emisiuni de timbre de pledoarie.
Această marcă fiscală specializată nu trebuie confundată cu timbrul poștal; scopul său era exclusiv acela de a certifica plata unor taxe profesionale vitale pentru corpul avocaților.

Baza legală a solidarității
Apariția timbrului de pledoarie în 1931 nu a fost un eveniment izolat, ci o consecință directă a nevoii de reglementare și finanțare a profesiei de avocat în efervescenta perioadă interbelică. Deși a fost pus în circulație la 1 iunie 1931, cadrul său legal a fost consolidat prin Legea pentru organizarea Corpului de Avocați din 28 decembrie 1931 (Decretul nr. 4221 publicat în Monitorul Oficial nr. 301, art. 275). Prin această lege, timbrul de pledoarie a devenit un instrument esențial pentru perfecționarea organizării Barourilor și a Uniunii Avocaților. Sumele colectate prin aplicarea sa pe cererile, acțiunile, apelurile, recursurile și alte acte de procedură erau direcționate către fondurile de ajutor și pensii ale avocaților, asigurând astfel o formă de sprijin financiar intern. Practic, fiecare timbru anulat pe un act juridic susținea solidaritatea corpului de avocatură.
Trebuie menționat faptul că plata acestor timbre se făcea de către avocați din venitul lor personal. În cazul în care avocații pretindeau plata acestor timbre de la clienți, intrau sub sancțiunile disciplinare prevăzute de art. 212 al legii.
Timbrele de pledoarie erau depuse de avocați și erau anulate de către președintele instanțelor. Partea din stânga se lipea pe documentul depus, iar partea din dreapta a timbrului se atașa un alt document aflat la institutia din care facea parte acel avocat.

Detalii tehnice și cromatică
Emisiunea din 1931, având un design care punea accentul pe claritate, prezenta inscripția distinctivă „TIMBRU DE PLEDOARIE” alături de valoarea nominală. Seria inițială a fost compusă din 11 valori (9 valori inițiale, la care s-au adăugat ulterior două supratipărite). Din punct de vedere tehnic, aceste mărci aveau un format de 40 x 27 mm, cu un clișeu de 34 x 22 mm și o dantelură de 14¼ : 14 unități. Cu excepția ultimelor două valori, timbrele au fost tipărite în heliogravură pe hârtie velină, albă, cu filigran CC, în coli de 50 de bucăți fără margini, fiind perforate pe verticală, excentric spre dreapta. Inscripția „FABRICA DE TIMBRE” apare scrisă pe verticală în colțul din dreapta jos.
Nominalele care compun seria sunt: 2 lei (roșu) timbru care se aplica la acțiuni penale înaintea judecătoriei de ocol, 5 lei (brun-roșcat) pentru acțiuni civile înaintea judecătoriei de ocol, 10 lei (portocaliu) înaintea tribunalului ca instanță de apel sau recurs sau la autentificarea actelor cu o valoare de până la 1 milion de lei, 20 lei (lila) înaintea tribunalului ca primă instanță în litigii penale și în cele civile și comerciale de valoare sub un milion lei, precum și pentru autentificarea actelor cu o valoare de peste 1 milion de lei, 30 lei (violet) în litigii civile și comerciale de valoare superioară sau înaintea Curții de apel în procesele penale, 40 lei (gri) în procesele civile, comerciale, fiscale înaintea Curții de apel, 50 lei (albastru) înaintea Înaltei Curți de casație și la Curtea de jurați, 60 lei (verde-închis) și 100 lei (brun-închis).

Supraviețuirea prin reforme: mărturia supratipăririi
Aceste timbre au continuat să circule, supraviețuind modificărilor legislative majore, precum Decretul-Lege nr. 2574 din 30 iulie 1940, care, deși viza restructurări ale profesiei de avocat, a stat la baza punerii în circulație a celei de-a doua emisiuni de timbre de pledoarie.
Cea mai mare provocare a venit însă odată cu Stabilizarea Monetară din 18 august 1947. Această reformă drastică, destinată să pună capăt inflației galopante, a obligat la supratipărirea și revalorizarea tuturor mărcilor fiscale. Astfel, valorile de 10 lei și 20 de lei ale emisiunii originale de timbre de pledoarie au fost adaptate noii unități monetare, fiind supratipărite cu textul „STABILIZAT”. Aceste supratipare oferă colecționarilor varietăți spectaculoase, devenind piese deosebit de valoroase pentru colecțiile de fiscalitate.

Piesa supremă de colecție
Pentru filatelistul specializat în fiscalitate, emisiunea de la 1.06.1931 nu este doar o simplă bucățică de hârtie; este o fereastră către istoria dreptului și a economiei României interbelice. Piesele cu supratipar 1947 reprezintă o legătură tangibilă cu cea mai importantă reformă monetară din istoria recentă.
Totuși, piesa de colecție supremă o reprezintă timbrele ștampilate sau anulate pe fragmente de documente juridice. Acestea oferă contextul autentic al utilizării lor, atestând faptul că documentul juridic împreună cu timbrul anulat pe el era piesa originală care justifica plata taxei.
Așadar, deși nu au călătorit pe plicuri poștale, Timbrele de Pledoarie din 1931 au purtat o misiune la fel de importantă: susținerea justiției și a corpului de avocați, devenind astăzi o piesă de colecție care îmbină istoria legislativă cu pasiunea filatelică.

Mulțumiri
În încheiere, doresc să adresez mulțumiri distinse domnilor Ioan-Luca Vlad și Gabriel Nica pentru contribuția esențială și suportul documentar furnizat referitor la prezenta emisiune.

Bibliografie:
ing. Mihai Cojocar - Catalogul timbrelor fiscale și a vignetelor românești, București, 2011, ISBN 978-973-0-10207-9
C. Hamangiu - Codul General al României - Legi noi de unificare, vol. XIX, 1931, Ed. Libr. „Universală”, Alcaly & Co, București - Legea pentru organizarea corpului de avocați din 28 decembrie 1931 cu completarea din 6 aprilie 1932 - ediție on-line disponibilă pe site-ul www.digibuc.ro, accesată la data de 10.11.2025 la resursa https://www.resurse.net/mo/1931/1931.pdf