Isahakyan, între cuvânt și filatelie

Există scriitori care par să aparțină nu doar literaturii, ci și respirației unui popor. Avetik Isahakyan, născut la 31 octombrie 1875, este unul dintre acei autori care, odată întâlniți, rămân în memorie ca un ecou cald și persistent. Filatelia, mereu sensibilă la valorile autentice, i-a dedicat și în 2025 un timbru comemorativ, la 150 de ani de la naștere, continuând astfel omagiul început în 1975.
Farmecul lui Isahakyan stă nu doar în varietatea impresionantă a operei sale — poezii, povestiri, fabule, articole — ci și în felul în care aceste texte au străbătut lumea asemenea scrisorilor purtate de poșta de altădată. Traduse în numeroase limbi și transformate în cântece sau compoziții simfonice, creațiile sale au avut capacitatea rară de a se reinventa și de a atinge suflete din culturi diferite.

Privind cele două timbre dedicate scriitorului, mi-am imaginat un plic călător trecând peste munții Armeniei și ajungând, în cele din urmă, la un cititor îndrăgostit de literatură. Poate că acesta este, simbolic, și traseul pe care filatelia îl trasează astăzi în memoria lui Isahakyan: o călătorie tăcută, dar încărcată de semnificație.
În albumele tematice, aceste mărci poștale devin mai mult decât simple aniversări filatelice — ele sunt o invitație la lectură, o reamintire că, înainte de a fi imagine, Isahakyan a fost cuvânt și emoție.
Pentru filateliști, astfel de timbre sunt dovada că literatura nu dispare niciodată: își schimbă doar suportul, trecând de la paginile cărților la hârtia gumată a timbrelor, continuând să trăiască în colecțiile celor care prețuiesc poveștile adevărate.