Prințesa care a sfidat destinul

Puține femei din secolul al XVIII-lea au reușit să îmbine eleganța, curajul și devotamentul cu aceeași forță ca prințesa Maria Caterina Brignole-Sale (7 octombrie 1739 – 18 martie 1813). Născută într-o veche familie genoveză, ea s-a căsătorit pe 5 iunie 1757 cu prințul Honoré III de Monaco, dar, dezamăgită de caracterul despotic al soțului, a avut tăria de a cere și obține o separare – un gest de mare îndrăzneală pentru acea epocă.
Destinul i-a oferit o nouă șansă alături de prințul Louis-Joseph de Bourbon-Condé, alături de care a trăit o poveste de iubire presărată cu pasiune, artă și rezistență. 

La reședințele lor din Paris și Chantilly, Maria Caterina a chemat cei mai mari artiști ai vremii și a creat grădini spectaculoase, precum cele din Betz, considerate adevărate bijuterii peisagistice.
Revoluția Franceză le-a schimbat însă viața, iar prințesa a rămas alături de Condé în exil, sacrificându-și averea pentru cauza comună. Pe data de 26 decembrie 1808, cei doi s-au căsătorit oficial în Anglia, unde ea avea să se stingă câțiva ani mai târziu.
Timbrele dedicate ei, emise de Franța și Monaco, surprind nu doar frumusețea unei epoci, ci și spiritul unei femei care a trăit cu demnitate și pasiune în mijlocul istoriei. Prin fiecare piesă filatelică, Maria Caterina Brignole-Sale își păstrează locul în galeria personalităților feminine ce au modelat Europa culturală și aristocratică.