Orchestra fără dirijor

Într-o pădure fermecată, toate animalele aveau un talent muzical aparte. Leul cânta la contrabas, iepurele la vioară, elefantul la trombon, iar privighetoarea era o adevărată soprană. Erau cu toții parte dintr-o orchestră renumită în toată pădurea.

Dar într-o zi, dirijorul, un înțelept bufnițoi, nu a mai putut veni la repetiție. Animalele, nerăbdătoare să cânte, au decis să înceapă fără el. Leul a spus: „Noi suntem talentați, nu avem nevoie de un dirijor!”
Repetiția a început, dar haosul nu a întârziat să apară. Fiecare animal cânta în propriul ritm și după propriul plac. Iepurele trăgea coarda viorii cu repeziciune, privighetoarea cânta cele mai înalte note fără a se opri, iar elefantul sufla atât de tare în trombon, încât totul părea un zgomot asurzitor.

Animalele s-au oprit după câteva minute, exasperate de sunetul discordant. „Ce se întâmplă?” a întrebat iepurele. „Noi suntem atât de talentați, dar de ce nu suntem în armonie?”
Atunci, bufnițoiul dirijor a apărut și a spus cu înțelepciune: „Fără un dirijor care să coordoneze fiecare sunet, oricât de talentați ați fi, nu veți reuși să creați muzica pe care o visați. Rolul meu nu este doar să dau semne, ci să vă unesc într-un întreg armonios.”

Animalele au înțeles și l-au primit cu bucurie înapoi pe bufnițoi. Când el a ridicat bagheta și a început să dirijeze, fiecare instrument a cântat la momentul potrivit, iar sunetul era perfect. Muzica lor a răsunat peste toată pădurea, iar toți au înțeles importanța dirijorului.
Morala: Fără un lider care să coordoneze eforturile și să aducă armonie, chiar și cei mai talentați se pot pierde în haos.