Flexibilitate în colecționarea timbrelor

Se spune că prima regulă pentru un colecționar serios este să adune doar timbre în stare perfectă, fără niciun defect vizibil. Dar urmând această regulă în mod riguros, am avea o colecție incompletă, cu goluri pe care poate că nu le-am putea umple niciodată.
Când vine vorba de timbrele românești, trebuie să recunoaștem că cele vechi reprezintă adevărate documente istorice ale Poștei noastre, devenind tot mai rare, căutate și scumpe. Atunci de unde putem obține timbrele primelor emisiuni într-o stare ireproșabilă? Majoritatea exemplarelor de calitate sunt deja parte din diverse colecții și sunt greu de procurat, în cantități limitate (de obicei prin intermediul unor site-uri cu suspiciuni de autenticitate) și, în multe cazuri, nu sunt piese de primă calitate.

Prin urmare, trebuie să trecem peste prejudecăți și să înlocuim regula menționată cu aforismul: „mai bine să ai o marcă de o calitate mai slabă, decât să vezi un loc gol în clasor”, dar și partea a doua a acestui aforism rămâne valabilă: „mai bine să ai un loc gol, decât să vezi acolo un fals”.
Există colecționari de antichități care se mulțumesc cu fragmente de ceramică, vârfuri de sulițe, bucăți de piatră cu inscripții șterse etc., pe baza cărora oferă explicații despre istoria obiectelor care au avut odinioară funcții bine definite. Desigur, în ceea ce privește timbrele, situația nu este atât de tragică, dar oricum trebuie să trecem cu vederea mici defecte (datorată în mare parte de trecerea timpului sau a condițiilor, uneori, improprii de păstrare).

Există posibilitatea de a înlocui, cel puțin parțial, timbrele defecte cu piese de o calitate superioară, dar până atunci, existența acestor timbre în colecție este asigurată. Despre calitatea pieselor dintr-o colecție filatelică, am mai scris (și probabil vom mai scrie) în paginile blogului nostru.
Străbunicii și stră-străbunicii noștri nu conștientizau importanța filateliei în ceea ce privește timbrele poștale, așa că adesea tăiau o parte din desenul timbrului vecin - în cazul timbrelor nedantelate - sau desprindeau timbrele unul de altul, fără a păstra dinții intacți - în cazul timbrelor dantelate. De asemenea, colecționarii din generația de dinainte de al Doilea Război Mondial (unii chiar și după) nu acordau o importanță prea mare stării gumei și fixau orice timbru - uzat sau neuzat - cu șarnieră în album. Prin urmare, nu trebuie să fim prea rigizi nici în acest sens.
În ceea ce privește timbrele emise după război și până la jumătatea secolului trecut, va trebui să facem, de asemenea, unele concesii. Defectele frecvente ale hârtiei, dantelurii și tiparului fac dificilă găsirea unor exemplare perfecte. Vom căuta, desigur, să obținem piese cât mai impecabile, dar în absența lor va trebui să ne mulțumim cu ceea ce găsim, deoarece altfel vom avea o colecție formată din bucăți izolate, cu goluri mari, iar completarea colecției ar presupune investiții considerabile.
Pasul de colecționare a timbrelor trebuie să fie o plăcere, iar completarea colecției prin achiziții trebuie să se facă în mod rațional, în funcție de resursele financiare disponibile. Trebuie să adoptăm principiile unei filatelii practice, în sensul de a nu ignora timbrele uzate și de a prefera blocurile de patru, în măsura în care ne permit resursele materiale. Filatelia trebuie să fie accesibilă tuturor iubitorilor de frumos, practic și util, nu doar privilegiul celor cu posibilități financiare mari, ci accesibilă tuturor.