Cartea sub lupă: A fost odată Hohe Rinne

Această carte este un simbol al colaborării neîntrerupte a autorului (Mircea Dragoteanu) cu un grup inimos de pasionați ai cartofiliei, închinată cunoașterii domeniului comun de interes și prezentării cât mai frumoase a acestuia către cei de azi și din viitor. Păltinișul a fost cunoscut până la sfârșitul Primului Război Mondial sub denumirea „Hohe Rinne”, inițial numele unui izvor (traducere aproximativă: „scocul înalt”). A fost un nume datorat sașilor ardeleni care a fost preluat în epocă și de români și maghiari. Stațiunea  turisticẳ  Hohe  Rinne  a  fost  creată,  sprijinită  și  rapid  dezvoltată  de  Siebenbürgischer Karpathenverein (SKV) – Asociația Carpatină Ardelenească, înființată în anul 1880 la Sibiu. Hohe Rinne s-a impus în câteva decenii ca un spațiu turistic, de odihnă și de tratament medical, mult frecventat, iar în timpul iernii a devenit un loc preferat pentru schiori. Ca o singularitate în istoria poștală transilvăneană trebuie menționat faptul că Hohe Rinne a dispus și de o poștă proprie cu mărci locale și ștampile ale stațiunii, comunicarea epistolară funcționând printr-un serviciu de curier. 

În 2014 Mircea Dragoteanu a publicat volumul „A fost odată Hohe Rinne. Istoria Păltinișului de la întemeiere până la sfârșitul Primului Război Mondial”, incluzând 234 de pagini, un volum al cărui titlu spune totul și în care acribia cercetării se îmbină fericit cu o empatie nedisimulată, reușind să rupă vălul uitării și tăcerii asupra celor care au întemeiat și au dezvoltat apoi stațiunea Hohe Rinne. În cartea de față cu același titlu „A fost odată Hohe Rinne”, autorul s-a aplecat din nou asupra stațiunii montane cu precizarea „Cartea I (1885-1918)” și cu mențiunea modestă: „Ediția a II-a, revăzută și adăugită”. Această precizare „Cartea I” semnalează că în viitoare lucrări Mircea Dragoteanu intenționează în mai multe volume să documenteze și să extindă cercetarea sa asupra istoriei Păltinișului, înglobând perioda interbelică, anii refugiului Universității clujene „Regele Ferdinand” la Sibiu (1940-1945), perioada comunistă precum și, în linii mari, situația Păltinșului după prăbușirea sistemului totalitar în România. 

Cei interesați în obținerea unui exemplar al acestei lucrări pot lua legătura cu autorul pe rețelele de socializare sau prin e-mail la adresa: stampexpert.ro@gmail.com. Volumul are 570 pagini A4, tipar de înaltă calitate pe hârtie cretată, cusută, copertă cartonată și cântărește nu mai puțin de 2,6 kg. 

Floarea de colț în filatelie (III)

În timpul procesului de documentare-indexare a pieselor filatelice în care se regăsește superba floare de colț (mărcile poștale au fost tratate în partea I, iar întregurile poștale și plicurile ocazionale în partea a II-a) am întâlnit într-o postare pe e-bay și piesa din imaginea alăturată. Neaflând nimic în sursele mele de informare am început să între în stânga și-n dreapta, poate-poate cineva știe ceva. Le mulțumesc domnilor Lorincz Tiberiu, Gábor Délczeg și Dobribán Árpád Mihály pentru promtitudinea cu care mi-au răspuns.

Așadar avem de a face cu un timbru publicitar, vinietă, timbru fără valoare sau o marcă poștală ocazională (încă nu sunt decis în ce categorie s-ar încadra cel mai bine) emisă cu prilejul aniversării a 10 ani de la înfiinţarea „Clubului civic din Graz, ce poartă denumirea de Edelweis (Floare de colţ)”. Se pare că Clubul există și astăzi în Austrie și în cadrul său se mai organizează seri de dans.

Dacă ar fi să încadrăm totuși această piesă în cadrul mărcilor poștale ocazionale, aceste timbre au fost consacrate diferitelor evenimente economice, politice, culturale, științifice sau sportive.
Voi dedica această secțiune prezentării pieselor filatelice cu floarea de colț pe care consider că nu le pot încadra într-una dintre cantegoriile definite anterior, cum ar fi și vinietele, obliterările speciale sau francaturile mecanice.

Vinietă publicitară fabrica de tricotaje (?) - cine poate oferi mai multe detalii, îl rog să lase un comentariu

Vinietă publicitară pentru ciocolata „Eszet” (cine poate oferi mai multe detalii, îl rog să lase un comentariu)

Vinietă „Protejează flora alpină” - Societatea pentru protecția florei și faunei alpine (cine poate oferi mai multe detalii, îl rog să lase un comentariu)

Francatură mecanică, 20 mărci (Germania), 16 august 1949.

Timbru cu valoarea nominală de 5 centime (Elveția) aplicată pe o banderolă pentru ziare, obliterată la Geneva pe 21 octombrie 1956.

Plic expediat pe data de 16 iunie 1962 pe care timbrul special cu zborul cu racheta desupra Alpilor a fost obliterată cu o ștampilă specială.

Francatură mecanică, 15 cenți (Olanda), 19 februarie 1971.

Francatură mecanică, 40 cenți (Olanda), 22 mai 1974.

30 ianuarie 1997

3 noiembrie 2005

5 decembrie 2005

Cartea sub lupă: Istoria Poștelor Locale Transilvane

Monografia „Istoria Poștelor Locale Transilvane” - Hohe Rinne (Păltiniș), Bistra, Măgura” a publicată de Mircea Dragoteanu în 2008. Lucrarea are 275 pagini A4 color, soft bound. Cotele în euro sunt încă și azi în concordanță cu piața.
Cartea a primit (împreună cu prima sa ediție, din 1998) peste 10 medalii de aur la expoziții filatelice, inclusiv în Expoziția europeană de filatelie de la Vișegrad, din Ungaria (2009).
Dacă cineva este interesat, un exemplar costă 100 lei + costul trimiterii. Prin Fan Curier transportul costă cam 25 de lei. Plata se face anticipat în cont bancar. Pentru comenzi puteți lua legătura cu autorul pe rețelele de socializare sau prin e-mail la adresa: stampexpert.ro@gmail.com.

Întreguri poștale - plicuri: Cristofor I. Simionescu

Joi, 9 iulie 2020, într-un spațiul neconventional, dar în același timp, încărcat de tradiție al Academiei Române din București, Romfilatelia în parteneriat cu Academia Română din București a cinstit numele şi amintirea Academicianului Cristofor I. Simionescu prin organizarea unui eveniment omagial, plin de emoție, în cadrul căruia a avut loc lansarea întregului poștal aniversar cu marcă fixă (1,90 lei) „Centenarul nașterii academicianului Cristofor I. Simionescu, cercetător de renume al secolului al XX-lea, fondatorul școlii de chimia și fizica polimerilor din România”.
În fotografia reprodusă pe întregul poștal este surprinsă prezența lui Cristofor I. Simionescu în laborator, iar grafica sugestivă este însoțită de un gând exprimat de marele om de știință: „Modest învățător al studenților mei, vibrez, cu toate fibrele mele, atunci când este vorba de școală și de rosturile sale, considerând-o întotdeauna altarul unei națiuni”.